x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dumnezeu iubeste tacerea

0
14 Noi 2005 - 00:00
MANASTIREA DIN CAMPIE
Pe malul stang al raului Ialomita, in orasul Slobozia, in Campia Baraganului, se afla Manastirea "Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil". manastire de maici cu "viata de obste". Sunt adunate aici de prin toate meleagurile acestei tari 13 calugarite, conduse de maica stareta a manastirii, monahia Varvara. Daca ai privilegiul sa intri in lumea lor, te vei simti coplesit de atata liniste sufleteasca.

La Manastirea "Sfintii Voievozi" esti primit cu bratele deschise, din prag, de catre maica stareta monahia Varvara, care te intampina cu privirea sa blanda si cu vorba sa duioasa. Are sufletul atat de linistit si vorbeste atat de calm despre viata din manastire si despre cele randuite de biserica, incat ai impresia ca in aceasta lume, in care tocmai ai intrat, raul nu te mai poate ajunge. Intr-o anticamera a cladirii, unde se afla chiliile maicutelor, intr-un moment de ragaz, maica stareta are bunavointa de a povesti despre credinta, post si manastire.

IZVOARE. "Scriptura, Vechiul si Noul Testament, aminteste in nenumarate randuri situatii de postire. Ioan Botezatorul a postit retragandu-se in pustie si hranindu-se cu lacuste si miere salbatica... Acesta ar fi un post uscat. Din Scriptura aflam cum Sfintii Parinti au pus bazele postirii de-a lungul celor opt Sinoade. S-au adunat peste 300 de episcopi din toata lumea care au stabilit, si de atunci a ramas scris, cum este randuit sa se poata posti. Monahismul romanesc practica de multa vreme postul, dar vorbind in general de cei din lume, de la noi, la acestia s-a sesizat practica postirii mult mai tarziu." spune maica Varvara, stareta manastirii. "Orice pacat pe care il face omul il plateste in natura. Pacatul, odata instalat, intuneca constiinta. Omul merge la spovedanie, incepe si posteste, dupa aceea se roaga, dar trebuie timp ca Dumnezeu sa poata trimite acea raza, acea energie care sa-i poata lucra sufletul. Exista o binefacere pe care Dumnezeu o lucreaza cu cel care-L cauta, cu cel care vrea sa-L primeasca sa lucreze. Postul e precum un medicament pe care nu-l poti administra fara o reteta, fara o recomandare de la medic. Daca mergi la un duhovnic iscusit, in interiorul caruia lucreaza intelepciunea lui Dumnezeu, acesta vede mai mult decat orice om de rand si numai el te poate ajuta daca te lasi in smerenie si daca esti ascultator. Prin post si rugaciune ajungi sa pricepi lucruri pe care nu le-ai priceput candva, sa devii mai bun, mai bland, mai rabdator. Pacatul lasa in suflet urme greu de sters, care pot fi remediate numai prin post si rugaciune, facute cu smerenie. Rugaciunile se fac cu cea mai mare seriozitate aici la manastire, ca sa ne ajutam pe noi si pe altii. In timpul Postului Craciunului nu sunt rugaciuni speciale, spre deosebire de Postul Pastilor. In aceasta perioada pregatim si noi cantece de colind, ele lasa in inima celor care participa ceva bun, ceva constructiv, am observat acest lucru... Insa noi prin predica si cazanie slujim Postul Craciunului. Colindul este o forma laica de a slavi Nasterea Domnului, iar noi acceptam totdeauna ceea ce e bun si constructiv sufleteste."

TACEREA. "Asa cum se stie, Postul Craciunului incepe la 15 noiembrie si tine 40 de zile. Numarul de 40 e consacrat la iudei: 40 de zile a plouat la Potop, 40 de zile a zabovit Moise pe Muntele Sinai, la primirea tablelor Legii, 40 de ani a durat ratacirea poporului iudeu in pustiu. Numarul de 40 fiind socotit perfect, postul Mantuitorului a fost desavarsit. Iudeii respectau posturile impuse de lege: la Sarbatoarea Ispasirii: Ă«Asa va curati locasul sfant de necuratia fiilor lui Israel, de nelegiuirile lor si de toate pacatele lor. Asa sa faca ei cu cortul adunarii care se afla la ei, in mijlocul necurateniilor lor.Ă» (Levitic 16, 16) si la ziua impacarii: Ă«In ziua a zecea a acestei luni sa aveti adunare sfanta, sa postiti si nici un lucru sa nu faceti.Ă» (Numerii 29, 7). Unii mai rigurosi, indeosebi fariseii, mai posteau si de doua ori pe saptamana, lunea si joia, in semn de pocainta. Posturile din saptamana fusesera impuse de batranii poporului in decursul veacurilor. La noi in manastire, Postul Craciunului incepe cu masa din seara premergatore acestuia care este putin mai bogata. Tot Postul Craciunului este mai lejer decat Postul Pastilor, in care cel putin trei zile nu se mananca si nu se bea apa... iar acest lucru nu-l poate oricine, dar exista intelegere... Postul trebuie sa fie insotit de un control si o trezire a mintii permanente. Dumnezeu iubeste foarte mult tacerea. Cine posteste trebuie sa fie constient ca e bine sa adauge aceasta tacere. Tacerea in sensul de liniste si gand trimis catre Dumnezeu, la care se adauga lupta cu ignorarea ispitei."

CALEA. "Este important ca toti cei ce se indreapta spre postire sa o faca sub indrumare. Nu postim oricand si oricum. Postul este cel care curata si pregateste sufletul pentru rugaciune, pentru apropierea de Dumnezeu. Incercarea de a tine postul fara a-l termina nu este considerata un lucru rau. Este de preferat a-l duce la capat, dar important este ca gandul nostru sa se-ndrepte catre Dumnezeu si de-a sfarsi ziua incercand sa aflam cat am reusit fiecare in acest rastimp de a fi mers pe calea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne controleaza in tot: ne incearca si ne indruma daca stim sa-i cautam calea si daca dorim s-o urmam. El lucreaza cu noi, cu sufletul nostru."

MANASTIREA "SFINTII VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL"


Trecatorii se pot opri macar pentru o clipa la Manastirea "Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil", de pe malul stang al raului Ialomita, in orasul Slobozia, pentru a vedea si intelege o farama din istoria acestui neam. De-a lungul timpului, sfanta manastire a rezistat razboaielor, cutremurelor si altor vicisitudini. Desi nu mai exista documente care sa ateste cu certitudine data exacta a intemeierii, este cunoscut faptul ca primii ctitori sunt postelnicul Ianache Caragea si voievodul Tarii Romanesti Matei Basarab (1632 - 1654). Biserica actuala dateaza din anul 1848, fiind ridicata pe structura vechii ctitorii a lui Matei Basarab, de catre egumenul Gavriil din Smirna (azi Izmir - Turcia). Zidul de incinta dateaza din sec. al XVII-lea, cu unele modificari din sec. al XIX-lea. Dupa secularizarea averilor manastiresti din timpul domnitorului Al.I. Cuza, manastirea a devenit biserica de mir. Din 1994, o data cu infiintarea Episcopiei Sloboziei si Calarasilor, este Catedrala Episcopala. Intre anii 1994 si 1997 s-au consolidat zidurile bisericii si s-a restaurat pictura, iar intre 1996-1998 s-a rezidit complexul de chilii din incinta bisericii. Din toamna lui 1998 s-a reinfiintat manastirea, destinata maicutelor cu viata de obste, avand la ora actuala 13 calugarite, stareta manastirii fiind Monahia Varvara. In incinta manastirii exista un muzeu cu exponate valoroase din decursul istoriei acestui sfant locas. In noul ansamblu de chilii s-a amenajat si un atelier de tricotaje, precum si un atelier de pictura de icoane. Stareta manastirii ne marturiseste: "Calugarii vin in manastire chemati de Dumnezeu. Nu conteaza cum ajung acestia aici, dar important este ca Dumnezeu ii aduce. De ce ii aduce? Pentru ca Mantuitorul a pastrat de-a lungul celor peste 2.000 de ani aceasta tagma preoteasca sa duca pana la a doua venire a Domnului Ă«Cuvantul lui DumnezeuĂ». Dumnezeu urmareste si pastreaza ceea ce este necesar; astfel a gasit de cuviinta spre a-i chema si aduna in manastiri pe cei ce vor sa-i duca mai departe cuvantul. Manastirile sunt organizate in mai multe moduri pentru a putea supravietui. Manastirea Ă«Sfintii VoievoziĂ» din Slobozia este una cu viata de obste. Adica totul este Ă«de obsteĂ»: si imbracaminte, si mancare, si rugaciune, absolut tot. Acest mod este benefic deoarece fiecare poate da si prelua din darul celui de langa el. Viata in manastire este ruga si ascultare. Fiecare maicuta trebuie sa faca ascultare, adica are cate o ocupatie: una picteaza, una face mancare... Toate treburile sunt in asa fel impartite, incat fiecare se ocupa cu ceva, dincolo de asta fiecare trebuie sa-si inmulteasca rugaciunile in timpul petrecut la chilie. Programul nostru contine cel putin 7 ore pe zi de rugaciune. Ziua incepe la manastire foarte devreme si tine pana cand se termina slujba de noapte, adica pana la ora 2 dimineata".

DE CE SI CAND POSTIM


Biserica a randuit ca zile de post, afara de ajunari (miercurile si vinerile de peste an), si de cele patru posturi de peste an, ca pregatire pentru marile sarbatori ce le urmeaza: Invierea Domnului sau Pastile, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Adormirea Maicii Domnului si Nasterea Domnului sau Craciunul. Mantuitorul ne-a dat o pilda de post si rugaciune, postind 40 de zile in pustiu, si ne-a spus ca ispititorul nu poate fi infrant decat prin rugaciune si post: "Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post" (Matei 17, 21).

RUGACIUNE CARE SE CITESTE IN FIECARE POST


Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare, departe, Cel ce mai inainte ai intocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam:
intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertatrea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului; ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu bunaplacere inaintea Ta in toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.

CE ESTE DE FAPT POSTUL?


Stareta manastirii, monahia Varvara, ne spune ce este de fapt postul. Aceasta perioada este strans legata de rugaciune. In sens restrans, postul este infranarea benevola de la mancare si bautura din motive religios-morale. Infranarea aceasta poate fi ajunare sau retinere totala de la orice fel de mancare si bautura si post propriu-zis sau renuntare numai la anumite mancaruri si bauturi si gustarea celor permise cu cumpatare.
Citeşte mai multe despre:   post,   mănăstirea,   dumnezeu,   postul,   manastire,   sfintii,   rugaciune,   stareta,   diverse

Serviciul de email marketing furnizat de