Iarna pe jos

83% din respondenti spun ca, in general, copiii lor se deplaseaza iarna pe jos, doar 3% din ei isi duc copiii cu masina familiei la scoala, 9% circula cu mijloacele de transport in comun, 2% cu alte mijloace de transport, 1% altfel.

Privesc intrebarile sondajului de opinie realizat de cei de la CURS: "In medie cam cat timp fac pe drum pana la scoala si inapoi copiii dumneavoastra? De obicei, cum se deplaseaza copiii dumneavoastra la scoala iarna?". Ca prin farmec il zaresc pe tatal meu, care se zbatea in niste sosoni mai mari decat piciorusele lui sa razbata prin nametii cat casa sa ajunga pana la scoala. Iarna era cel mai greu pentru copii. Aveau de mers 3 kilometri pana la scoala, asa ca tata si vecinii lui se trezeau cu noaptea-n cap, strabateau nametii si crivatul.

IARNA GREA. Povestea despre iarna din 1953 am invatat-o pe de rost. Iarna aceea a adus atata bogatie de zapada incat chiar si cu saniile se circula rau. Drumul era impracticabil, acoperit cu nameti, iar oamenii isi taiasera cu greu partii inguste prin curte la poarta, de la o casa la alta, sa se poata misca de colo-colo. A doua zi era Ajunul Craciunului si copiii mai ales erau ingrijorati de felul in care vor putea merge la colindat. Tata, al doilea baiat in familie, era de la 7 dimineata in picioare. Iubea mult animalele si prefera sa le ingrijeasca decat sa participe la curatenie in casa. Locuiau in mahala, departe de casele orasenilor, in cocioabe darapanate ce aveau tabla de pe case luata din butoaie vechi pentru benzina, ramase de la nemti, din timpul razboiului.

FARA BRAD DE CRACIUN. In casa parintilor tatalui meu era tare frig, dar ca in aceasta iarna a lui 1953 nu fusese niciodata. Zapada ii acoperise aproape cu totul. Nici la scoala nu puteau ajunge. Desigur, in casa lor nu existase niciodata un pom de Craciun. Abia mai tarziu incropeau unul in clasa. Invatatoarea avea mereu grija sa faca acest lucru. Anul acela, 1953, ea trecu pe la toti copiii, abia inotand prin stratul gros de zapada de pe drum. Un baiat din mahala se incumetase sa mearga singur la colindat. Parintii au sesizat ca disparuse de acasa si au anuntat-o pe invatatoare. Trecu si mai departe, la casele mai indepartate. Se facuse seara. Intunericul cobora repede in a doua jumatate a lui decembrie. Ninsoarea devenea tot mai intensa si se lasa frigul noptii. Cainii latrau si se auzeau pana departe prin aerul rece. Cativa vecini s-au alaturat invatatoarei in cautarea baiatului. Doua grupuri au luat-o in directii diferite. Din pacate, baietelul parca intrase in pamant. Nu era de gasit.

DESCOPERIREA. Tarziu in noapte, cineva batu incetisor in poarta parintilor tatalui meu. Invatatoarea nu se intorsese si nici o alta veste nu aveau despre baietel. Cand tatal meu deschise poarta, descoperi trupul inghetat al baietelului, rezemat de gard. Nu trecusera nici 5 minute si acesta era la caldura, ingrijit de bunica mea. Un ceai cu rom il aduse in simtiri si il puse pe picioare imediat. Intr-un tarziu, el era din nou in bratele parintilor lui. Tatal meu mi-a spus aceasta patanie aproape la fiecare Craciun si iarna grea a lui 1953 asa avea sa arate mereu in mintea mea. Mai tarziu, in drumul meu spre scoala aveam sa ma lovesc de frigul iernii, doar ca pentru mine iarna era o feerie. Imi placea cum scartaia zapada sub cizme, adoram bataia cu bulgari la inceputul orelor, dar si fumul care iesea pe cosuri in fiecare dimineata. Nu pot sa uit cu cata placere rupeam turturii de la stresinile caselor. Datorita tatalui meu nu am suferit niciodata de frig. In casuta noastra era mereu cald si bine, iar bradul de Craciun trona mereu la loc de cinste. Nu am fost bogati, dar am fost o familie unita si fericita.

Citește pe Antena3.ro Ucraina a atacat pentru prima oară Rusia cu rachete ATACMS. Reacția Moscovei DRUM DE 22 DE MINUTE Respondentii care au copii in clasele I-VIII, spun in medie acestia fac pe drum 22 de minute. Cei cu varste sub 30 de ani afirma ca in medie copiii lor fac de la scoala pana acasa si inapoi 24 de minute, cei intre 31 si 55 de ani spun ca 23 de minute si cei peste 56 de ani, 12 minute. Intervievatii de sex masculin au spus ca 21 minute este media timpului pe care copiii lor il petrec pe drumul catre scoala si inapoi, respondentele in schimb au dat o medie de 23 minute. Cei cu venituri peste medie spun ca in medie copiii lor fac pana la scoala si inapoi 21 de minute, cei mai saraci - 23 de minute. PARINTII ISI DUC COPIII PANA LA SCOALA PE PICIOARE 84% din barbati spun ca in general copiii lor de deplaseaza pe jos la scoala, la fel si 82% din femei. Doar 6% din barbati duc copilul la scoala cu masina familiei si 1% din femei. Cu transportul in comun duc copilul la scoala 6% din barbati si 12% din femei. Afirmatia majoritatii respondentilor, cum ca in general copiii lor se deplaseaza pe jos pana la scoala si inapoi, are doua aspecte. Primul, mai pesimist, arata ca saracia copiilor din Romania este atat de mare, incat toti circula doar pe jos, al doilea, cel optimist, ca scolile sunt foarte aproape de casele lor, deci nu sunt nevoiti sa strabata un drum lung si obositor. In medie, pana la scoala si inapoi, cei din mediul urban fac 18 minute, cei din mediul rural, 26 de minute. Iarna, copiii din mediul urban merg in proportie de 82% pe jos, cu masina familiei doar 6%, iar cu alte mijloace de transport 8%. Cei din mediul rural merg pe jos in proportie de 84%, cu masina familiei doar 1% si cu alte mijloace de transport 10%. PE JOS, CA-I SANATOS! In perioada anotimpului rece, copiii celor sub 30 de ani merg in procent de 93% pe jos, la fel si copiii celor intre 31 si 55 de ani, 82%, iar ai celor peste 56 de ani in procent de 86%. Cu masina familiei merg doar 7% din copiii celor sub 30 de ani, 3% din copiii celor intre 31 si 55 de ani. Cei cu studii sub liceu isi duc copiii la scoala pe jos in proportie de 83%, la fel cei cu liceul, 89%, si cei cu studii peste liceu, 71%. Cei cu venituri sub medie isi duc copiii pe jos la scoala in proportie de 82%, iar cei mai bogati, tot pe jos, in proportie de 84%.