Inceputul sfarsitului campaniei din Est

Al doilea an de razboi parea sa aduca noi victorii pe frontul de est pentru trupele germane si aliatii romani.

Rusii au reusit insa sa dea lovituri puternice adversarilor, finalul anilor 1942 si primele luni din 1943 aratand ca balanta incepe sa se incline in favoarea lui Stalin. In mai 1942, armata sovietica sufera o grava infrangere in batalia de la Harkov. In incercuire au fost capturati peste 240.000 de militari rusi. Plecand in urmarirea inamicului intre Don si Donet, armatele germane au tintit Stalingradul. Marsul in viteza prin Ucraina nu a dus insa la o victorie capitala. Hitler credea insa ca Rusia este terminata. Tintind Stalingardul si Caucazul spre sud, planurile Germaniei vizau atingerea Fluviului Volga si ocuparea zonelor petroliere de la Marea Neagra, Marea Caspica fiind un alt punct strategic de atins.

La sfarsitul lui august comandantul Armatei a 3-a Romana, generalul Petre Dumitrescu, primeste ordinul de aparare a Donului Mijlociu. Intrarea in dispozitiv s-a facut intre 12 septembrie si 1 noiembrie, realitatea din teren fiind foarte dificila. Cooperarea cu armata germana a fost precara, generalilor romani neaducandu-li-se la cunostinta datele esentiale ale operatiilor. Venirea iernii in stepa kamnuca - teritoriu arid, lipsit de vegetatie, fara surse de aprovizionare - a adus greutati suplimentare pentru trupele romane prost echipate pentru gerurile Rusiei. Maresalul Antonescu a protestat in fata comandamentului german fata de masurile gresite ale acestuia, avertizandu-l pe Hitler de pericolul unei contraofensive a rusilor din capetele de pod pe care acestia le detineau pe malul vestic al Donului.

LIPSURI. La 3 noiembrie 1942 generalul Constantin Sanatescu scria: Ministrul de Razboi a gasit cu cale sa adopte pentru trupa chiloti in locul izmenelor lungi de panza care acopereau gleznele. Ministrul a facut aceasta substituire ca sa faca economie, fara sa se gandeasca la soldatii ce vor tremura de frig. Am gasit soldati care si-au taiat manecile de la camasi pentru a-si innadi chilotii, ca sa-si acopere gleznele. Nici situatia dotarii cu armament la inceputul bataliei crancene care va urma nu era mai buna in ceea ce priveste cantitatile de munitie, mijloacele de comunicare, carburanti. Trupele romane depindeau exclusiv de sistemul german de transport.

Situatia speciala a frontului din cotul Donului ar fi impus un dispozitiv puternic cu rezerve in special motorizate si blindate, armament antitanc, lucrari de geniu de protectie. Aproape nimic din toate acestea nu existau, Armata a 3-a fiind surprinsa de atac in conditii complet defavorabile.

In al doilea razboi mondial tancurile au provocat groaza printre combatanti

Armata a 4-a Romana a fost in totalitate desfasurata in stepa kamnuca. Punctul de comanda al generalului de corp de armata Constantin Constantinescu - Claps era la Cotelnicovo, dar comanda operativa a fost luata abia la 21 noiembrie, la o zi dupa inceperea contraofensivei sovietice. Dispozitivul era asezat ca margelele pe ata, fiind intins pe 150 de km, fara rezerve in adancime. Si aici trupele erau obosite, cu moralul scazut, departe de casa, intr-un teritoriu ostil. Multe unitati se aflau in operatiuni din septembrie 1941 in mod continuu.

RUPTURA. Cand rusii au inceput uraganul de foc la 19 noiembrie, trupele romano-germane au incercat cu eroism sa suplineasca lipsa mijloacelor. Presiunea de la Stalingrad cu atacuri pe Donul Mijlociu pentru a incercui armata germana si cele doua armate romanesti la cotul Donului a adus una din marile infrangeri care au schimbat cursul razboiului.

Armata romana a intampinat rezistenta sovietica pe toate fronturile

Inca din octombrie maresalul Antonescu nu-si facea iluzii asupra cursului pe care il luase istoria. Dupa intalnirea avuta cu Hitler, interpretul lui Antonescu, Gheorghe Barbul, nota ca maresalul ar fi declarat: Germania a pierdut razboiul. Acum trebuie sa ne concentram eforturile ca sa nu-l pierdem pe al nostru.

Loviturile puternice date de rusi au spart frontul si-au incercuit o buna parte a trupelor Armatei a 3-a. Gruparea Lascar a fost sacrificata pe campul de lupta pentru a intarzia ofensiva rusilor si a permite altor unitati sa iasa din incercuire. Romanii au pierdut in batalia de la Stalingrad circa 140-150 de mii de morti, raniti si disparuti. Armata a 4-a si Armata a 3-a au fost total scoase din lupta la 3 si respectiv 5 ianuarie 1943.

ARMATELE GERMANE SI ROMANE AFLATE IN DEFENSIVA PE TERITORIUL URSS

MARTURII DESPRE RETRAGERE

Tensiunea luptelor de la Cotul Donului si din Crimeea se regaseste si in marturiile ofiterilor care au trait acele zile cumplite. Presiunea coplesitoare a Armatei Rosii nu a putut fi stavilita cu efective si mijloace de lupta reduse. "Spre dimineata am ajuns in lunca Donului. Pretutindeni forfota, injuraturi, nechezat de cai, zgomot de motoare. Frig. Tremuram si de frig si de frica. In jurul pranzului, dupa ce am organizat observarea pentru noaptea urmatoare si modul de actiune, am cazut intr-un somn adanc, supravegheat pe rand de unul dintre noi... Gerul a inceput insa spre finalul misiunii, mai ales ca ne aflam departe de punctul stabilit si nu aveam nici un mijloc de legatura cu ai nostri. In final, am nimerit intr-o pozitie de aruncatoare de mine ale inamicului. Dupa o lupta extrem de dura, am reusit sa lichidam rezistenta." Gen (r) Marin Popescu "Ordinul de retragere din Crimeea (mai 1944 - n.r.) ne-a fost adus de catre un maior german, la cateva zile dupa respingerea ofensivei sovietice in care au suferit grele pierderi. El prevedea urmatoarele: ariegarda va fi asigurata de trupele germane; munitia de artilerie va fi detonata sau trasa in Marea de Azov; retragerea coloanelor va fi protejata de aviatie, in cazul in care aviatia sovietica va ataca; replierea se va executa prin nodul de cale ferata Djankoi, cu transport pe calea ferata de la Sevastopol. Dar ariegarda germana, cu tot echipamentul si armamentul ne-a depasit si dusa a fost." Col (r) Eugen Emil Percea