Izolata Meteora

Un loc in care nu a cutezat nimeni sa se avante multe milenii. Un loc unde calugarii se simt mai aproape de Dumnezeu. Un loc mai presus de om.

In centrul Greciei, nord-vestul Tesaliei, acolo unde campia se sfarseste, intre Hasia si Muntii Pindului, stanci gigantice se ridica intr-un spectacol unic in lumea intreaga. Meteora. Nimeni nu le-a pomenit vreodata. Nici in legende, nici in istorie. In cavitatile si fisurile acestor stanci, oamenii locului isi gaseau adapostul din fata cuceritorilor.

Si tot acolo, pe stanci, cativa pustnici curajosi si-au gasit linistea sufleteasca si prin rugaciune cauta si azi perfectiunea crestinismului.

COMUNITATE. Puritate, lipsa bunurilor personale si ascultarea. Sunt cele trei legi dupa care isi duc zilele calugarii de la Meteora, un loc mai aproape de cer, dincolo de intelegerea omeneasca. Tot ce exita in manastire este bun comun. Nimeni n-are bani. Fondurile comune sunt administrate de staret, caruia toti calugarii trebuie sa-i ceara voia si binecuvantarea pentru orice activitate. Lui ii marturisesc toate gandurile si primesc calauzirea spirituala ca sa fie binecuvantati la sfarsitul vietii.

Calugarii se trezesc in fiecare dimineata la 3 si jumatate ca sa se roage, fiecare in chilia lui, pana la 5:00. De la 5:00 incep slujbele, pana la 7 si jumatate. Se roaga si tin post dupa vechea traditie ortodoxa. Spun rugaciuni pentru izbavirea sufletelor lor, dar se roaga si pentru semenii lor si incearca sa-i ajute in suferintele lor.

NOVICII. Cand un tanar sau o tanara vine la manastirea de la Meteora ca sa se calugareasca, trece prin incercari vreme de trei ani, pana cand staretul sau stareta se convinge de vocatia novicelui. Prima grija a calugarului este rugaciunea, pe care o combina cu munca ca sa imbine spiritualul cu fizicul. Muncile si obligatiile calugarilor se numesc "diaconiene", pentru ca sunt savarsite in spiritul dragostei si sacrificiului, cu umilinta si rugaciuni. Sunt munci, la biserica, la camera de oaspeti, la bucatarie, care se schimba in fiecare saptamana. Dar sunt altele de care se ocupa mereu aceeasi oameni, precum broderia, cusutul, prepararea lumanarilor si a tamaiei.

Din pricina turismului in zona, calugarii sunt obligati sa-si tulbure linistea rugaciunii si sa ofere oamenilor de rand frumusetea bisericii de care au grija, povestile locurilor si ospitalitatea lor. Pentru ca lumea sa castige ceva din traditia ortodoxa si credinta in Dumnezeu pe care le strajuiesc de jumatate de mileniu manastirile de pe varfurile Meteorei.

PUTINA ISTORIE

Conform istoricilor ortodoxiei, primii calugari au ajuns la Meteora pe la sfarsitul primului mileniu. Unii spun ca primul calugar pe inaltimi a fost Barnabas, pe la 950 -770 D. Hr. El ar fi intemeiat Manastirea Sfantului Duh. Apoi a aparut Manastirea Schimbarii la Fata, intemeiata de Andronikos din Creta. Dupa inca un secol, pe la 1150, au fost construite manastirile Stagi si Doupiani. La inceputul secolului al XII-lea, in zona Meteora era un adevarat stat ascetic. Calugarii isi gasesc odihna tot aici, iar trupurile lor isi au salasul in osuare.