x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site diverse Ofiterimea

Ofiterimea

30 Ian 2006   •   00:00
CERCURILE MILITARE
Balurile armatei, organizate de cercurile miltare, se desfasurau in toata tara. Dupa 1990, vechea traditie a balurilor a renascut.

Dupa reinfiintarea armatei romane in anul 1830 incep sa apara cercurile militare. "Pana la 1848, armata era putin dezvoltata. Era un regiment la Iasi, un regiment la Bucuresti, cateva subunitati de arme, de pompieri, de artilerie. Reformele lui Cuza, mai ales ale lui Carol I au dus la cresterea dimensiunilor cantitative ale armatei. Din acest punct de vedere au aparut si elementele de interfata a armatei cu societatea civila", ne explica presedintele Comisiei Romane de Istorie Militara, dr. Petre Otu.

"Traditia balurilor militarilor s-a incetatenit o data cu formarea armatei romane. Balurile militarilor erau organizate de obicei in fiecare garnizoana. Dupa razboiul de independenta, ele erau in principal organizate de cercurile militare. S-a creat in Romania, dupa model francez, aceasta insitutie a cercurilor militare. Ele functionau in principalele garnizoane ale tarii. Cercurile militare aveau rolul de a fi interfata intre armata si societatea civila. Ele dispuneau de un local propriu, aveau o conducere care se gasea sub patronajul comandantului garnizoanei respective, care avea cel mai mare grad din orasul respectiv.

Si atunci, aceste baluri erau organizate in principal de cercurile militare, ca o forma de relationare a corpului ofiteresc cu societatea civila", spune Otu. Balurile armatei se organizau cu diferite prilejuri: de martisor, "cu prilejul venirii unei noi promotii de ofiteri in garnizoana, era asa-numitul bal al bobocilor. Ofiterii tineri erau luati in primire de cei mai in varsta si se organiza un eveniment monden pentru cunoasterea realitatilor din garnizoana, pentru apropierea lor", afirma Petre Otu. Garnizoanele aveau libertatea de a-si alege zilele de bal. "Erau prilejuite de ziua patronului unitatii. Fiecare unitate in armata romana avea un patron spiritual. Se organizau mese tovarasesti si baluri cand unitatea implinea un numar de ani de la infiintare: 25, 50, 100 de ani.

Dupa razboiul de independenta se organizau asemenea reuniuni in amintirea participarii la luptele din sudul Dunarii. Se mai organizau de principalele sarbatori religioase: de Craciun, de Anul Nou, de Pasti. Existau asemenea initiative locale privind organizarea acestor baluri. Se mai organizau in momentul in care se dadea in folosinta o cazarma noua.

Multe casatorii ale ofiterilor s-au realizat prin intermediul acestor baluri si multe casnicii s-au destramat tot ca urmare a acestor baluri. Ofiterii veneau de obicei in uniforma, nu totdeauna uniforma era obligatorie. Organizatorii rugau persoanele respective sa vina intr-o anumita tinuta. Uneori, cand era vorba de elemente care tineau de simbolistica militara, cum ar fi ziua unitatii, atunci era obligatoriu sa vina in uniforma. Nici astazi nu exista o reglementare stricta in ceea ce priveste balurile organizate de militari", ne-a povestit dr. Petre Otu.

TINUTELE OFITERILOR IMPRESIONAU

"Muzica uneori putea sa fie cea a armatei, dar, desigur, nu se cantau numai marsuri. Era foarte variat programul muzical. Adeseori se apela la formatii civile. S-a creat impresia ca balurile militarilor sunt somptuoase. Tinutele oficiale, de gala, ale ofiterilor fara indoiala ca impresionau. Uneori, aceste baluri aveau in fata si un anumit moment solemn: se intona imnul national daca era vorba de ziua nationala. Aveau loc chiar si unele spectacole artistice date de artisti din garnizoana sau adusi din alta parte", ne-a povestit Petre Otu.

FEMEILE DANSAU INTRE ELE LA BALURILE UTECISTE

Stalin obisnuia sa ii invite adesea la "dacha" (vila) lui pe membrii Biroului Politic, pe unii ministri si ofiteri superiori sa cineze si sa vada filme impreuna. Intrucat vizitatorii sai nu veneau niciodata cu nevestele, societatea era in exclusivitate masculina, cu toate ca se intampla, cateodata, sa mai apara si fiica sa, Svetlana. Stalin invartea gramofonul si ii invita pe toti sa danseze. Desi dansau prost, nu puteau sa refuze, cu atat mai mult cu cat insusi "tatucul" dansa uneori, pe pasii unui dans popular caucazian, indiferent de melodie.

Nu este o noutate a apucaturilor bolsevice. Comunismul a accentuat in Rusia un obicei care se pierde in negura istoriei acestei parti a lumii: dansul femei cu femei. De la micile petreceri rusesti organizate in locuintele comune (bolsevismul presupunea, printre altele si "bunul tuturor") nu lipsea dansul sus-mentionat.

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Romania, ca si celelalte tari din centrul si estul Europei au fost lasate prada Uniunii Sovietice. La "socializarile" (ca petreceri sau baluri nu li se pot spune) organizate dupa vreo adunare a tineretului utecist, femeile dansau cu femei, in buna traditie venita de la rusi. (Roxana Roseti)

TRADITIA A FOST RELUATA

"Dupa 1947, o buna parte din traditie a fost parasita. S-a renuntat la patronul spiritual al unitatii, s-a renuntat la balurile cu prilejul unor sarbatori religioase. In schimb, s-au organizat reuniuni tovarasesti cu prilejul altor sarbatori. Pana cand regimul comunist de la Bucuresti s-a emancipat de sub tutela Moscovei, era ziua armatei sovietice - 23 februarie, marea revolutie socialista din octombrie. De asemenea, se mai organizau reuniuni cu prilejul infiintarii si desfiintarii unor unitati. Dar buna parte din traditia care s-a faurit a fost dupa 1990 in mare masura reluata", explica Petre Otu.
×