Portret

Zvonul este o informatie provenita din surse anonime si transmisa in mod neoficial. Din punct de vedere sociologic, zvonul este vazut ca o forma de comunicare informala prin care oamenii incearca sa ofere interpretari cu sens pentru situatii ambigue, care apar frecvent in viata lor.

Peste 36% dintre romani isi amintesc cele mai recente zvonuri. Acestea - un amestec de adevar si fals - se refera la taxe, impozite si cresterea preturilor (11%), schimbarea premierului (10%), alegeri anticipate (5%), remanierea guvernului (4%) etc. Cifrele confirma faptul ca zvonurile apar in special in situatii in care oamenii simt lipsa unor informatii sau unde nu exista suficienta incredere in informatiile furnizate oficial.

Desi multor romani li s-a intamplat sa-si mai barfeasca prietenii (46%), colegii (38%), vecinii (50%) sau rudele (41%), cei mai multi respondenti (77%) nu au incredere in cei care barfesc. Dintre paradoxurile romanilor... Oricum "scepticii" (cei care se indoiesc de zvonuri) sunt mai numerosi decat "protagonistii" (cei care lanseaza sau argumenteaza zvonurile in favoarea unei interpretari - 20% dintre romani). Prin urmare, majoritatea populatiei reprezinta un "public", oamenii ramanand simpli "spectatori" in procesul circulatiei zvonurilor.

DE CE BARFIM? De ce avem nevoie de micile barfe pe la colturi, de ce se lanseaza atat de multe zvonuri si oamenii le cred, de ce sunt ziare si reviste in toata lumea care traiesc din amanuntele picante din viata vedetelor? Sunt intrebari la care cercetatorii au incercat sa raspunda in studiile pe care le-au realizat fie in laboratoare, fie prin observatie de teren. Oamenii sunt pasionati de viata altora, mai ales daca sunt persoane celebre, dar trag cu ochiul si la vecinii de apartament sau de curte.

In ceea ce priveste celebritatile, se pare ca e un fenomen natural de demitizare - vrem sa stim ca cei pe care ii vedem pe ecranele televizoarelor sau in afise sunt oameni ca si noi, in carne si oase, cu placeri si dureri, cu bucurii si suferinte, cu greseli si fapte bune. Uneori nu ne deranjeaza daca li se intampla lucruri rele. Este de fapt o rezistenta acerba a lumii moderne fata de existenta unui panteon populat de semi-zei sau semi-oameni.

De la Revolutia Franceza incoace oamenii vor sa stie ca sunt egali si vor sa li se intareasca in orice situatie aceasta credinta. Se spune despre presedintele tarii, despre premier, despre ministrii ca au fost surprinsi in diferite ipostaze ale vietii de zi cu zi: erau dezamagiti, furiosi, isi faceau cumparaturile in supermarket, isi duceau copiii la scoala, plangeau sau radeau sincer, nu electoral etc. Si oamenii stiu atunci ca, si acolo sus, in functiile publice sau pe scena, "elitele" sunt oameni ca si ei, poate mai talentati, poate mai norocosi, dar, in definitiv, oameni ca si ei. In acest sens nu este de mirare faptul ca unul dintre efectele negative ale economiei de piata este perceput a fi cresterea inegalitatilor sociale, sporirea decalajului dintre bogati si saraci.

COMUNITATI MICI. Dar de ce vecinii sunt asa de interesanti? De ce povestim cu prietenii despre ce a mai facut x sau y (cazul a 68% din populatie), ce a gatit vecina de la trei sau cu cine a intrat in apartament vecinul pe la patru noaptea, tarziu. E o manifestare a comunitatilor mici.

Barfa, zvonul intaresc solidaritatea grupului si ne scapa de stresul cotidian. Daca batranii nu ar sta in fata portilor sau in fata blocului, pe banci, urmarind cine iese, cine intra, cine mai trece pe strada, oare nu am avea mai multe infractiuni? Oare nu ar fi mai multi raufacatori actionand nestingheriti?

In general, barfa in comunitatile mici sau in organizatii consolideaza normele sociale si intareste controlul social, cum spun sociologii.

O proportie de 67% dintre romani crede ca "mai degraba nu-mi pasa" de ceea ce spun altii. Dar cui nu ii e teama de gura satului? Gura satului e o sanctiune drastica, mai ales in societatile traditionale. Antropologii dadeau exemple din societati primitive in care cei care incalcau normele erau "blestemati" de comunitate si mureau. In realitate erau izolati de comunitate, iar izolarea le era fatala. Omul este o fiinta sociala, iar grupul de apartenenta sau societatea in ansamblu devin vitale.

CAT DE CREDIBILE SUNT ZVONURILE? In lumea moderna mai mult decat oricand a aparut teoria conspiratiei. Oamenii cred tot, mai putin in aparente. Totusi, circa o treime din populatie recunoaste ca s-a intamplat destul de des sa creada o informatie pe care nu a verificat-o inainte. Multi cred ca in spatele tuturor evenimentelor se afla grupuri mici sau chiar o singura persoana, care trag sforile, dirijeaza actiunile altora, construiesc un adevarat joc de scena. Nu este de mirare ca 48% din populatia Romaniei crede ca "evenimentele din decembrie 1989 au fost organizate dinainte de anumite forte", in timp ce numai 28% nu crede acest lucru. Nici un eveniment de rasunet din lume nu a ramas fara o explicatie ascunsa, conspirativa, accesibila doar initiatilor. Aceasta explica partial si de ce unul din trei romani crede ca "exista un guvern mondial invizibil care conduce lumea".

Americanii apar si ei in topul conspiratiilor: 18% dintre romani cred ca "toti presedintii din Romania de dupa 1990 au fost alesi pentru ca asa au vrut americanii". Zvonurile au rolul lor intr-un anumit context. "Atentatele de la 11 septembrie au fost organizate chiar de americani", "tsunami din Asia a fost cauzat de un cutremur creat artificial prin tehnica moderna...".

Toate acestea pot fi citite mai ales pe Internet. Si romanii au evenimentele lor controversate care au marcat intr-un fel sau altul viata publica: moartea lui Ceausescu, mineriadele, revolutia din decembrie, criza ostaticilor sunt doar cateva dintre intamplarile care au lasat in urma enigme nedezlegate si versiuni explicative care mai de care mai elucubrante.

Inca exista 6% dintre romani care considera adevarata afirmatia "Ceausescu nu a fost impuscat la Revolutie, ci traieste in alta tara".

De altfel, 10% din populatie crede ca "Ceausescu ar fi reusit sa fabrice arma nucleara". Acestea sunt insa exemple in care zvonurile au cea mai redusa credibilitate. Alt zvon care a circulat la inceput ca fiind un adevar a pierdut treptat din credibilitate. Astfel, doar 23% din populatie considera ca "alegerile din noiembrie au fost fraudate", in timp ce 51% considera ca o astfel de afirmatie este falsa.

Alte zvonuri insa au o credibilitate mult mai mare in populatia Romaniei. Astfel, o proportie de 51% din populatie crede ca "razboiul din Irak a fost declansat de americani pentru a pune mana pe resursele de petrol din acea tara". Cel mai credibil zvon asociat intr-un fel si cu aprecierea clasei politice este cel in care oamenii cred in proportie de 77% ca "exista politicieni din Romania care au milioane de dolari sau euro in conturi bancare din alte tari". Sa fie oare adevarat?

CUM APAR? Foarte multe zvonuri apar, dupa cum se stie, in situatii emotionale, de incertitudine, in conditii stresante sau ingrijoratoare. O astfel de situatie a reprezentat-o criza ostaticilor romani.

Este vorba de o situatie care, "prin tacerea oficiala" a creat motivatia favorabila circulatiei zvonurilor. Si astazi, 37% dintre intervievatii de peste 15 ani cred ca "rapirea jurnalistilor romani in Irak a fost aranjata din Romania cu ajutorul serviciilor secrete", iar 43% cred ca "cel putin unul dintre cei trei jurnalisti romani rapiti in Irak a stiut despre rapire inainte ca aceasta sa se produca".

Doar 27%, respectiv 22% considera, in ciuda comunicatului oficial, ca astfel de afirmatii sunt false. Se confirma din nou relatia dintre neincrederea in informatiile oficiale si acceptarea zvonurilor.

Dorel Abraham, Sociolog

CINE ESTE IERTAT IN PROCESUL BARFIRII?

S-ar putea spune ca nimeni de vreme ce peste 80% din populatie crede ca "cei mai multi oameni din Romania" isi barfesc prietenii, colegii de serviciu, vecinii etc. sau ca peste doua treimi dintre cei intervievati cred ca si ei sunt barfiti de prieteni, colegi, vecini etc. Evident ca sunt mai putini, sub 50% cei care recunosc ca isi barfesc prietenii, colegii de serviciu, vecinii, rudele. Nu mai este un paradox nici faptul ca 67% sunt total de acord sau mai degraba de acord cu afirmatia "sa barfesti un om e un pacat" sau ca 64% cred ca "sa barfesti un om inseamna sa-l jignesti". Mai degraba barfa este vazuta ca un fapt cotidian normal cu efecte pozitive, publicul tinta fiind cel al politicienilor. De altfel, 45% dintre oameni cred ca nu conteaza viata privata a politicienilor atunci cand oamenii ii voteaza. Evident ca in topul celor mai barfiti romani apar politicienii aflati la putere si cu notorietate mare, in fruntea listei fiind, si de aceasta data, Traian Basescu, urmat de premierul Tariceanu. Pe locul trei se mai mentine inca, ex-presedintele Ion Iliescu. Si in mod aparent curios, pe locul patru apare, devansandu-l pe Adrian Nastase, un personaj pitoresc si cu notorietate, Gigi Becali. In opozitie (corelatie inversa) cu stirile transmie in mass-media si care sunt considerate in cea mai mare parte adevarate se realizeaza cirulatia zvonurilor. Transmiterea zvonurilor depinde de continutul lor, de nucleul oamenilor implicati in transmiterea lor, de atitudinea populatiei fata de zvonuri si mai ales de interesele celor implicati.

DATE DESPRE CERCETARE

Sondajul a fost realizat pe un esantion de 2.000 de subiecti cu varste de peste 15 ani, de catre Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS), in perioada 5-15 august 2005. Interviurile s-au desfasurat la domiciliile subiectilor, eroarea maxima fiind de +/- 2,2% la o probabilitate de 0,95. Tipul esantionului este probabilist, selectie aleatoare a punctelor de esantionare si a subiectilor. In analiza prezentata s-a tinut cont de nivelul de educatie al respondentilor (studii: sub liceu, liceu si peste liceu), de categoriile de varsta (15-30 de ani, 31-55 de ani, 56 de ani si peste), de venitul gospodariei, media fiind de 7,8 milioane de lei pe fiecare gospodarie. S-a mai tinut cont de mediul rezidential al respondentilor (urban sau rural) si de regiunile in care domiciliaza ( Est = Moldova, Vest = Transilvania, Banat, Crisana- Maramures, Sud = Oltenia, Muntenia, Dobrogea; Bucuresti).