Preludiul finalului

Psihosociologul Serge Moscovici - tatal socialistului francez Pierre Moscovici, raportor al legislativului de la Strassbourg pentru Romania - este unul dintre putinii oameni de stiinta cu prestigiu international, nascuti in Romania.

In cartea sa autobiografica, "Cronica anilor risipiti" (aparuta la editura pariziana Stock (1997), tradusa de Polirom (1997), printre amintirile tineretii petrecute in climatul antisemit al epocii, Serge Moscovici rememoreaza si ecoul deportarilor in Transnistria. Reproducem cateva dintre reflectiile sale din capitolul intitulat "Razboi si destin", cu precizarea ca subtitlurile ne apartin.

LIMITA SENSIBILITATII UMANE. "In septembrie sau octombrie (1941 n.n.) s-a raspandit zvonul ca in Bucovina si Basarabia incepusera deportarile. Dictatorul Antonescu isi anuntase deja obiectivul: Ă«purificarea etnicaĂ» - erau propriile lui cuvinte - a acestor provincii. La nevoie, cu ajutorul mitralierelor, fara mila. Putin ii pasa ca istoria ii va judeca pe romani ca pe niste barbari, de vreme ce se comportau ca atare. Asemenea lui Nestor in Ă«IliadaĂ» lansase chemarea: Ă«Sa-i ucidem pe oameni!Ă». Ura si setea de razbunare se invesmantau acum in faldurile iubirii de tara. Soldatii si ofiterii si-au facut datoria cu zel. In Basarabia, la Chisinau, s-au repetat actele vitejesti de la Iasi si au fost masacrate mai bine de zece mii de persoane - al doilea pogrom din oras; intr-o jumatate de secol. Peste tot, in targuri, in orase, in sate, asasinatele nu s-au oprit saptamani in sir. Cati oameni harnici, minunati care se luptau de secole cu pamantul ca sa-i smulga mijloacele de subzistenta, au disparut atunci! si, spun martorii, ramasitele lor au fost azvarlite de-a valma, in gropi sapate la repezeala.

Cei care au scapat, dupa ce au indurat setea si foamea, au fost condamnati la deportare. Pe drum au fost torturati, batuti pana la sange si insultati pana la limita sensibilitatii lor umane. Intre timp, vecinii lor cei mai inraiti isi implineau josnicele instincte intr-o dezlantuire feroce. Mai ales copiii, inspaimantati, fugeau in paduri, se faceau tot una cu santurile sau se ascundeau in spatele mobilelor sau sub o bancuta. Multi dintre ei au ratacit apoi luni in sir, ani in sir. (...)

MODELUL GERMAN. Povestirile despre masacre si deportari - si relatarile despre scenele petrecute in Bucovina au fost similare - treceau dincolo de tot ce poate indura o ureche omeneasca. (...) Atrocitatile si crimele celui de-al doilea razboi mondial sunt indeobste puse in intregime pe seama germanilor. Ei si-au taiat partea leului. Dar sa nu uitam ca germanii n-au servit doar drept model, ci si drept pretext pentru toti cei ce ardeau sa-si potoleasca ura si patima asasinatului. Fara doar si poate ca pe mainile tuturor executantilor au ramas pete de sange cu neputinta de sters, iar pe constiinta lor nationala, un insemn dezonorant. (...)

IN EXCES. Fapt este ca insisi germanii le-au cerut romanilor sa puna capat provizoriu acestor atrocitati. Rezervandu-si fara indoiala dreptul de a le lua de la capat, in registru Ă«civilizatĂ», mai tarziu, acest proiect monstruos.

Guvernul dovedise insa ca era posibil sa fie distruse comunitati intregi, sa fie exterminate populatii in scurt timp, fara ca faptul sa provoace proteste, nici in interiorul tarii, nici in exterior.

Asemenea unei experiente in marime naturala, care-i usura lui Hitler descoperirea solutiei finale. Ea a fost, se pare, cea dintai de acest fel, si pe de-a-ntregul reusita."

"Cand stramosii nostri au venit din Rusia in satele si orasele de pe malurile Dunarii, nici Romania, nici Israelul nu existau. Aveau ei de gand sa se stabileasca aici doar pentru doua sau trei generatii? Sigur ca nu. Unii dupa altii, s-au instalat in noul mod de existenta, in mijlocul unui popor a carui limba au vorbit-o si ale carui obiceiuri le-au imprumutat. " - Serge Moscovici