Revelatia din Insula Patmos

Despre revelatia Apostolului Ioan ne-a vorbit parintele Vasile Ailioaiei, de la Biserica Podeanu din Bucuresti.

Cuvantul Apocalipsa, de origine greceasca, defineste descoperirea sau revelatia avuta de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in Insula Patmos, in jurul anului 95. Apocalipsa este ultima carte a Noului Testament si a fost adresata celor 7 Biserici din Asia Mica. Daca studiem perioada in care Sfantul Ioan a scris cartea, vom afla ca a fost una deosebita si, in acelasi timp, grea atat pentru oamenii acelor vremuri, cat mai ales pentru crestini, asupra carora s-au dezlantuit nenumarate persecutii. Cartea denunta "imperiile acestei lumi care fac razboi sfintilor" (Apocalipsa 13,7). Cartea fiind scrisa chiar in valtoarea acelor vremuri, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan recurge la multe simboluri, figuri si cifre a caror interpretare nu este deloc simpla, putand fi interpretata doar in ansamblu. Era de catre contemporani usor citind printre randuri sa-i descopere pe cei ce semanau moarte si intuneric in lume. Fiind o carte profetica, stilul alegoric si metaforic inunda, aratand lupta Bisericii cu fortele intunericului si triumful ei final prin Hristos, Arhitectul si Mielul. Apocalipsa se arata a fi o recapitulare a istoriei mantuirii si proroceste o serie de rasturnari si innoiri cu caracter istoric si cosmic. De pilda, lumea creata la inceput va fi inlocuita cu o noua creatie cand va fi "un cer nou si un pamant nou" (Apocalipsa 21,1). Desigur ca in decursul vremurilor teologii au fost preocupati cu interpretarile, mai ales cronologice, ale implinirii acestor profetii, toate acestea neputand fi facute separat de Evanghelii si de toate celelalte carti inspirate ale Noului Testament. In acest sens, punctul comun referitor la vremurile din urma atat in Evanghelie, cat si in cartile Noului Testament si, implicit, al Apocalipsei este iminenta implinirii lor. Cand se vor intampla toate acestea a fost, este si va ramane o problema de timp al implinirii si care in decursul vremurilor a dat multa bataie de cap teologilor si nu numai lor. Desigur ca problema sfarsitului veacurilor a fost implicit legata de imparatia de o mie de ani a lui Hristos (Apocalipsa 1. 17-18), iar teologii au legat inceputul acestei imparatii de a doua venire a Fiului Omului, denumita si PARUSIE, din grecescul "parusia", care defineste a doua venire sau prezenta. Dupa unii, Parusia pare fi o preocupare a ultimelor sute de ani, insa aceasta problema i-a preocupat si pe crestinii primelor veacuri si chiar pe cei din vremea Apostolilor. Ei insisi preocupati de timpul implinirii Parusiei, L-au intrebat pe Mantuitorul cand vor fi toate acestea, iar Hristos le-a marturisit "iar despre ziua aceea si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal" (Matei 25, 13). Crestinii din Tesalonic preocupati de Parusia se intrebau ce se va intampla cu cei care au murit inainte de a doua venire si au facut adevarate tulburari in randul lor si in randul bisericii de acolo, motiv pentru care Sfantul Apostol Pavel le-a scris "iar despre ani si despre vremi, fratilor, nu aveti nevoie sa va scriem noi, caci voi insiva stiti bine ca precum un fum noaptea vine, asa vine si ziua Domnului..." (1 Tesaloniceni 5, 1-2).

SEMNELE PARUSIEI. Sfintii Parinti, interpretand cuvintele Sf. Scripturi referitoare la a doua venire, spun ca semnele Parusiei se vor implini, dar e nesigur sa interpretam ceasul implinirii, de vreme ce nici ingerii lui Dumnezeu nu il cunosc (Matei 24, 36). Biserica a admis Apocalipsa intre cartile canonului Biblic, dar a respins totusi interpretarea acestuia ca baza pentru calcule cronologice despre sfarsitul lumii si veacul eshatologic. Despre semnele Apocalipsei amintim: "un semn mare aratat din cer, o femeie invesmantata cu soarele si luna, purtand pe cap cununa cu 12 stele, simbol al Bisericii" (Apocalipsa 12,1); si un alt semn mare si minunat: sapte ingeri cu sapte pedepse ale maniei lui Dumnezeu asupra lumii (Apocalipsa 15, 1) si, in sfarsit, semnul fiarei rosii, Lucifer, cazut din cer, care a tras dupa el a treia parte din stele (ingeri) (Apocalipsa 12, 3) si semnul fiarei (Apocalipsa 13, 17). Dintre semnele premergatoare mai intalnim: se vorbeste despre razboaie si zvonuri despre razboaie, cand se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie; si va fi foamete, ciuma si cutremure pe alocurea. Dupa aceasta se spune "dar nu este inca sfarsitul" (Matei 24, 6). Intre marile semne premergatoare Parusiei, deosebit de cele amintite, mentionam pe cele mai importante: 1). Propovaduirea Evangheliei la toate neamurile pamantului (Matei 24, 14), 2). Un alt semn important va fi convertirea la Hristos a poporului lui Israel, a carui convertire va fi "ca o inviere din morti" (Romani 11, 15, 26). 3). Un alt mare semn va fi caderea multora din credinta, apostazia, "caci Ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii - antihristul" (II Tesaloniceni 2, 3-4). Dar dupa "catava vreme" (Apocalipsa 20, 3, 7) de razvratire si ridicarea tuturor imparatilor pamantului "la razboiul zilei celei mari a lui Dumnezeu" (Apocalipsa 16, 14), antihristul va fi ucis de Hristos cu "suflarea gurii Sale. Si-l va nimici cu stralucirea venirii sale" (II Tesaloniceni 2, 8) sau "cu sabia cuvantului sau" (Apocalipsa 2, 16). Pe cer, in final, va aparea semnul Fiului Domnului, iar la trambita arhanghelului cosmosul si lumea actuala se vor schimba, innoindu-se cu invierea mortilor si transfigurarea celor vii, care-L vor intampina pe Domnul in vazduh (1 Tesaloniceni 4, 17). Parusia va arata tuturor revenirea fulgeratoare a lui Hristos in slava.

CALCULELE MURITORILOR. Ratacind in interpretari si calcule, unii, dupa ce au facut nemaroase preocupari, au fixat venirea Domnului si, implicit, inceperea imparatiei de o mie de ani la anul 1874, dupa care au mai adaugat alti 40 de ani reiesiti din alte calcule, fixand ca data sigura venirea la anul 1914, cand se fapt a inceput primul razboi mondial. Mai apoi, I.F. Rutherdorf, facand o noua recalculare a cifrelor scripturistice, a anuntat ca sfarsitul lumii va fi la anul 1925. Cea mai recenta data calculata a fost anul 2000 si mai apoi 2003. Toate aceste date si interpretari s-au dovedit a fi insa gresite si n-au adus nici o schimbare in mersul lucrurilor si al legilor cosmice. Ori Parusia nu va fi perceptibila in istorie si date, ci dincolo de istorie, ceea ce presupune trecerea intr-un alt EON, cand toti ne vom schimba (1 Corinteni 15, 51). Textele eshatologice au o densitate simbolica in prezenta careia orice simplificare si, mai ales, orice interpretare literara devin imposibile. Cuvantul neputincios este inlocuit prin imaginile unei dimensiuni care transcende lumea. Sensul exact nu scapa cu desavarsire, invitandu-ne sa "cinstim in tacere" realitatea despre care s-a scris "cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-a simtit, pe acela l-a grait Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El" (1 Corinteni 2, 9). Consideram o inselaciune a diavolului sa traim mereu cu frica celei de-a doua veniri a Domnului si accentul multora este pus gresit pe interpretari si date, pentru ca ce importanta are pentru mine daca sfarsitul vine maine si eu nu sunt pregatit? Biserica si Sfintii Parinti ne atrag atentia si ne invata ca noi sa fim pregatiti in orice clipa pentru sfarsitul lumii. De fapt, pe mine nu ma preocupa sfarsitul lumii, ci sfarsitul meu. De sunt pregatit voi impartasi si voi trai fericirea celei de-a doua veniri. Inainte de sfarsitul lumii, va fi desigur sfarsitul meu si fiecare dintre noi trebuie sa credem ca intalnirea noastra cu Domnul se va realiza in ziua sfarsitului fiecaruia, indiferent de ziua PARUSIEI.

"Consideram o inselaciune a diavolului sa traim mereu cu frica celei de-a doua veniri a Domnului si accentul multora este pus gresit pe interpretari si date, pentru ca ce importanta are pentru mine daca sfarsitul vine maine si eu nu sunt pregatit?" parintele Vasile Ailioaiei de la Biserica Podeanu

IISUS A VORBIT OAMENILOR

Celor sapte Biserici din Asia Mica, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan le-a transmis cate un mesaj din partea Mantuitorului Iisus Hristos. Efes: "Ingerului Bisericii din Efes, scrie-i: "Iata ce zice Cel ce tine cele sapte stele in mana Lui cea dreapta si Cel care umbla prin mijlocul celor sapte sfesnice de aur: Stiu faptele tale, munca ta si rabdarea ta si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce zic ca sunt apostoli si nu sunt si i-ai gasit mincinosi; si ai rabdare, ai suferit din cauza Numelui Meu si n-ai obosit. Dar ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai. Adu-ti deci aminte de unde ai cazut, pocaieste-te si fa faptele dintai. Altfel voi veni la tine si-ti voi lua sfesnicul din locul lui, daca nu te pocaiesti (...)". Smirna: (...) "Stiu necazul tau si saracia ta (dar esti bogat) si batjocurile din partea celor ce zic ca ei sunt iudei si nu sunt, ci sunt o sinagoga a Satanei. Nu te teme nicidecum de ce vei suferi. Iata, Diavolul va arunca in inchisoare pe unii dintre voi, ca sa fiti incercati. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii. (...). Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vatamat de a doua moarte". Pergam: "Stiu unde locuiesti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu tii Numele Meu si n-ai tagaduit credinta Mea, nici cand Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieste Satan. Dar am cateva lucruri impotriva ta: tu ai acolo niste oameni care tin invatatura lui Balaam, care a invatat pe Balac sa arunce o cursa fiilor lui Israel, ca ei sa manance din lucrurile jertfite idolilor si sa comita desfranare. Pocaieste-te, deci; altfel, voi veni la tine curand si Ma voi razboi cu ei cu sabia gurii Mele. (...) Celui ce va birui ii voi da din mana ascunsa; si-i voi da o piatra alba si pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l stie nimeni, decat acela care-l primeste". Tiatira: "Iata ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului si ale carui picioare sunt ca bronzul stralucitor: "Stiu faptele tale, dragostea ta, credinta ta, slujba ta si faptele tale de pe urma, ca sunt mai multe decat cele dintai. Dar iata ce am impotriva ta: tu lasi ca Izabela, femeia aceea care-si zice ea insasi prorocita, sa invete si sa duca pe cai gresite pe robii mei, sa comita desfranare si sa manance din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat timp sa se pocaiasca, dar nu vrea sa se pocaiasca de desfranarea ei. (...) Voi lovi cu moartea pe copiii ei; si toate bisericile vor cunoaste ca Eu sunt cel care cercetez rarunchii si inimile"". Sardes: "Stiu faptele tale, ca iti merge numele ca traiesti, dar esti mort. Vegheaza si intareste ce ramane, care e pe moarte, caci n-am gasit faptele tale desavarsite in fata Dumnezeului Meu. Adu-ti aminte deci cum ai primit si ai auzit! Pastreaza si pocaieste-te! Daca nu veghezi, voi veni ca un hot si nu vei sti in care ceas voi veni asupra ta (...)". Filadelfia: "Iata, iti dau din cei ce sunt in sinagoga Satanei, care zic ca sunt iudei si nu sunt, ci mint; iata ii voi face sa vina sa se inchine la picioarele tale si sa stie ca te-am iubit. (...) Eu vin curand. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa". Laodioceea: "Eu mustru si disciplinez pe toti aceia pe care-i iubesc, deci fii plin de ravna si pocaieste-te. (...) Celui ce va birui ii voi da sa stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si M-am asezat cu Tatal Meu pe scaunul Sau de domnie".

INCEPUT FARA FINAL Sfarsit de secol, sfarsit de mileniu. Sfarsit de lume? Pana acum, fiecare sfarsit de timp a insemnat un nou inceput. Sunt mii de ani de cand oamenii nu inceteaza sa faca scenarii ale Sfarsitului. O data la o mie de ani, teama sfarsitului de lume isi lasa umbra peste locuitorii Terrei. Cei patru cavaleri, lupta Ingerului cu Fiara, intoarcerea lui Iisus Hristos, Mesia. Cuvintele Apocalipsei Sfantului Ioan Teologul de aproape doua mii de ani modeleaza imaginatia oamenilor, iar pe unii ii inspira sa faca noi profetii. (Florentina Voicu) "MIELUL LUI DUMNEZEU" Mielul este reprezentat in Apocalipa ca fiind animalul de sacrificiu. In Evanghelia lui Ioan, expresia "mielul lui Dumnezeu" il desemneaza pe Iisus. In Apocalipsa lui Ioan, Mielul - simbolul si numele lui Hristos - are un rol capital: "Si am vazut, la mijloc, intre tron si cele patru fiinte si in mijlocul batranilor, stand un Miel, ca injunghiat, si care avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise in tot pamantul". Mielul sta pe un tron langa Dumnezeu. (Florentina Voicu) CUM SA ASTEPTI PARUSIA Indemnul permanent al Mantuitorului este acela ca sa fim pregatiti "drept aceea privegheati ca nu stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul Omului" (Matei 25, 13). Apostolii, la randul lor, i-au indemnat pe cei botezati in Hristos si care prin botez au devenit mostenitori ai bunatatilor viitoare si ai imparatiei: "nu este lucrul vostru ca sa stiti vremurile sau soroacele, pe care Tatal le-a pus intru a Sa stapanire". (Faptele Apostolilor 1, 7)