Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Primul semn ni s-a aratat intr-o sala a Consiliului Judetean din Cluj. Rasfrangerea razelor fragile ale soarelui diminetii pe costumul omului se potrivea perfect cu lumina filmelor SF ale anilor â80.
 |
Monumentul atrage ca un magnet turisti din Germania si Ungaria, dar aceste tari fiind relativ departe, puterea de atractie este foarte redusa. Sublima economie locala ar inflori daca ar exista, cladirea scolii nu mai e folosita nici pentru mici necesitati fiziologice din cauza pericolului de prabusire, si, ca un corolar, satul nu apare pe harti. Pe foarte multe harti, de altfel. Timp de trei zile am enervat diversi clujeni cu intrebarea "unde-i Tauseniul?". Oamenii incepusera sa ne recunoasca pe strada si ne priveau cu mila. Dar solidaritatea umana a functionat!
O ampla operatiune de intercomunicatii a taximetristilor ne-a dat un fir. Mergand pe el am avut senzatia ca totusi nu lasasem prea mult bacsis. Drumuri de tara, romaneasca, pline de praf, gropi, capcane si tot felul de aiuriti la fel ca si noi. Oprim, nesiguri de busola, sa-ntrebam de directie. Frana masinii umple de praf tatal si fiul sprijiniti in lopeti, dar amabili. Dupa ce se mai risipeste norul de praf ne zaresc. Se uita si ei lung la noi si ne explica un sfert de ceas ceva neinteligibil din cauza tusetelor. Multumesc frumos si dam cu banul la intersectie. Am dat pajura pret de vreo cinci bifurcatii. Paranormal, dar adevarat, am nimerit pana la urma, in ciuda tensiunii instalate, chiar fara sa ne luam la bataie intre noi.
 |
CLOPOTELE TACERII. Dupa cativa ani lumina iti doresti nitica liniste |
NAZCA. Tauseni e la marginea farfuriei planetare. Oamenii pasesc cu grija ca sa nu se prabuseasca in Univers. Plecat din vatra satului, Alexandru Chira a devenit conferentiar universitar la catedra de pictura a Facultatii de Arte Plastice din Bucuresti si probabil s-a eliberat de stresul caderii in absolut. Dupa o vreme a ridicat, lipit, sudat si colorat "Ansamblul monumental DE-SEMNE SPRE CER PENTRU PLOAIE SI CURCUBEU" pe coasta unui deal din fata casei parintesti in care a crescut alaturi de fratele sau, angajat pe platforma industriala CUG. O relatie de familie care s-a pastrat vie peste ani si circa 500 de kilometri, acesta din urma furnizandu-i, dupa spusele "curatorului" monumentului, materia prima pentru "de-semne".
Teava, bilute, bile si biloaie din fier, scule aschietoare si taietoare, toate manuite cu dragoste si grija. "Casa pasarii de foc sau casa ploii - aici se afla centrul lumii pentru o zi sau de acum inainte", scrie artistul plastic sub un subansamblu al De-semnelor. Pe dracuâ! Mai aveam putin si cadeam in spatiu! Dar apoi ne-am dat seama de micimea gandului nostru. Infimi la scara universului nu vedeam padurea de copaci, ne lipsea perspectiva.
Asa ca am urcat oleaca mai sus pe deal sa privim ansamblul in ansamblu, in intreaga sa splendoare. Cred. Vazut din ax, totusi nimic nu s-a schimbat pana privirea a fugit catre campul din fata si de abia atunci am avut revelatia. Aratura din vale ne-a dus imediat cu gandul la Nasca, zona celebra pentru pistele de aterizare ale farfuriilor zburatoare, asa cum se poate vedea intr-un foto alaturat. Tot aici, la o cercetare mai atenta, veti deslusi, la gramada: Casa pastorului (a ingerului), Oglinda pentru semanator, Casa pasarii de foc sau casa ploii, Icoana pentru ploaie si curcubeu, Icoana pentru mesaje (pentru vestiri, prevestiri si povestiri), Model pentru curcubee, Fantana oglinzii, Oglinda cu memorie, Oglinda pentru reflectare, Clopotele tacerii, Desemne pentru doua proiecte de
DRUM. Fiecare... chestie in parte este compusa din fier si/sau beton. De la distanta sunt suportabile, mai ales ca nu se vad placutele cu denumirile fiecarui reper si sub-ansamblu, care sa te bage in ceata de tot. Ne-am facut datoria pana la capat si am privit dracovenia si mai de aproape si mai de departe. Apoi din ce in ce mai de departe, pana toata smecheria a ramas undeva in spatele masinii. O tacere apasatoare s-a instalat in habitaclu. Nu stiam daca sa ne dam destepti si critici de arta sau sa facem glume nesarate. Pana la urma am facut un popas si ne-am usurat, iar drumul de intoarcere in Bucuresti a fost mult mai vesel. Ce legatura are acest material cu integrarea Romaniei in UE? Nici una. Dar ne-am propus sa fim primii care sa mentionam integrarea Romaniei in Confederatia planetelor mici si mijlocii si fara cine stie ce perspectiva de a deveni mai mare.
|
FUNDATURA
|
|
Pana sa ajungem in Tauseni
ne-am abatut pe la Fundatura in ideea unui joc de cuvinte fara mare miza, doar aveam benzina destula. Cum vede Europa Fundatura Romaniei. Satul asta e departe de a fi un capat, e mai mult un apendice la drumul european E576.
Ne-am dat turisti germani in drum spre Cluj si ca atare nu ne propusesem sa coboram din masina. Ce dracu sa caute neamtuâ in Fundatura, ne-am zis. Hai sa privim pe geam ca si cum am fi in autocar si n-am dormi cu saliva prelingandu-se in cotul gurii sau invaluindu-i pe ceilalti cu parfum de mici. Si cum mergeam noi asa vedem crescand pe margine un autocar adevarat. Intamplator - niste babalaci nemti. Inconjurasera o biata negustoreasa care vindea oua. Cat costa un ou romanesc care urmeaza sa urce intr-un autocar nemtesc? E mare, e puternic, sta de doua zile in soare si freamata de viata. Adica 0,5 euro. La 50 de bucati necrapate se aduna de un milion. Daca in fiecare zi ar trece pe aici, sa zicem, 10 autocare Fundatura ar fi fruncea. Dar incotro s-ar putea duce ca la Tauseni nu le-am vazut? Treaba cu ouale ne-a indemnat sa ne varam in apendice pana la capat. Ei, capatul e tare de tot! Are cele mai meseriase doua vile care se pot face din oua. Adica noi speram ca au fost facute din oua si nu din altceva, care n-are legatura cu economia. Adica si la Fundatura exista o sansa, nene, ce-i asa greu de inteles?!
|
Citește pe Antena3.ro
|
PARTENERI
|
