Experiment cultural

O pemanentă şi nedisimulată pendulare între static (aparent) şi mobil. Un experiment care stîrneşte imaginaţia la Opera Română.

Confluenţe - “Lacul lebedelor”, dincolo de balet

O pemanentă şi nedisimulată pendulare între static (aparent) şi mobil. Un experiment care stîrneşte imaginaţia la Opera Română.

Linii încremenite pe hîrtie şi sculpturi ale căror gesturi frînte brusc nu pot să ascundă “viaţa” ce palpită în interior. Foşnetul costumelor de scenă, o “trăire colorată”, ce se dezvăluie privirii doar timp de cîteva clipe. Iar la sfîrşit, frumosul ascuns în mişcare, în dans. Culori, forme, sunet şi mişcare... “Lacul lebedelor”...

Inedita montare a baletului “Lacul lebedelor”, după 45 de ani, în noua stagiune a Operei Române a reprezentat, pe lîngă surprinzătoarea abordare coregrafică (Gheorghe Iancu), şi punctul de pornire al unui experiment cultural, în foaierul Operei, în care au fost implicaţi studenţi ai Universităţii de Arte Plastice. Aşa se face că spectatorii au putut savura creaţiile cîtorva dintre cei mai talentaţi studenţi ai secţiilor de Grafică, Sculptură şi Creaţie vestimentară.

TALENT. Organizatorii evenimentului, UNARTE şi Fundaţia Radio România, au investit în talent, găsind o modalitate prin care să-i stimuleze pe tinerii artişti, aceştia expunîndu-şi lucrările într-un spaţiu gene-ros, dar în acelaşi timp complicat. “A fost o colaborare interesantă şi pentru că s-a pornit de la o temă dată, «Lacul lebedelor». Studenţii noştri, împreună cu profesorii, au fost obligaţi să imagineze vizual ceea ce este practic un spectacol, în care muzica şi componenta scenică joacă un rol primordial. Şi cred că a fost un eveniment reuşit, aşa cum a demonstrat-o şi reacţia publicului, iar expoziţia sper că va deveni o permanentă prezenţă a şcolii noastre în acest spaţiu”, a afirmat Ruxandra Dumitrescu, rectorul Universităţii de Arte Plastice din Bucureşti.

ARTĂ ŞI JOC. Şapte studenţi ai anului I Sculptură au prezentat un studiu de nud, care face parte din tema de atelier “Afrodita din Cnidos?”. Ei s-au străduit să îi dea subiectului un nou înţeles “printr-un joc de amprente pozitive şi negative” ale figurii modelate. Gabriela Tofan, masterand, prin lucrarea “Stare”, a eternizat în lut clipa surprinsă între mişcare şi repaos. Personajul, redat schematic, “printr-un limbaj plastic redus la minimum”, atrage atenţia tocmai prin simplitatea sa, “pentru a nu ne perturba încercarea de a surprinde clipa – cea care precede mişcarea”. “Domnişoarele”, compoziţia sculptorului Marius Purice, preparator universitar, este rezultatului jocului cu diverse materiale. Şapte personaje feminine, fără cap, desprinse din încrengătura timpului, frivole sau carnale, şi-au căpătat esenţa din lemn, fier sau răşină. În aparenţă fără să schiţeze nici măcar un gest, aflate într-o încremenire de dincolo de timp, ele dau, tocmai datorită aşezării lor în şir, senzaţia a ceva ce trebuie să se întîmple.

Diverse materiale neconvenţionale, nonconformiste (hîrtie, carton etc.) au fost folosite de către studenţii de la Creaţie vestimentară pentru a “modela” costumele inspirate din celebra operă. La sfîrşit, creatorii au defilat pe podium, stîrnind aplauzele spectatorilor. Această interesantă îmbinare de arte, “pusă în scenă” în doar trei săptămîni de doamna Ruxandra Săraru, face parte dintr-un proiect al Fundaţiei Radio România, menit să marcheze cei 80 de ani ai Radiodifuziunii Române, proiect ce-şi propune să uimească în continuare. Următoarea manifestare va fi “Machbeth”.