Fragilitatea, utilitatea şi fascinaţia

Sticla se întoarce în casele noastre
Încă de la descoperirea ei şi pe măsura dezvoltării tehnologiilor de prelucrare, sticla a fost pentru noi în egală măsură extrem de utilă şi foarte decorativă. Cîteva decenii de-a rîndul s-au făcut eforturi pentru a fabri¬ca înlocuitori la fel de eficienţi şi spectaculoşi, adeseori rezultatele fiind de-a dreptul remarcabile. Din fericire, în paralel, sticlarii au continuat să îmbunătăţească produsul pur, iar designerii de obiect şi mobilier au forţat graniţele tehnice pînă la noi performanţe.

Sticla se întoarce în casele noastre
Încă de la descoperirea ei şi pe măsura dezvoltării tehnologiilor de prelucrare, sticla a fost pentru noi în egală măsură extrem de utilă şi foarte decorativă. Cîteva decenii de-a rîndul s-au făcut eforturi pentru a fabri¬ca înlocuitori la fel de eficienţi şi spectaculoşi, adeseori rezultatele fiind de-a dreptul remarcabile. Din fericire, în paralel, sticlarii au continuat să îmbunătăţească produsul pur, iar designerii de obiect şi mobilier au forţat graniţele tehnice pînă la noi performanţe.

Este cu adevărat fragilă?

Asociem, încă din subconştient, sticla cu ideea de fragilitate maximă, cu ciobul şi… rana. Nimic mai adevărat decît faptul că sticla se sparge, dacă este impropriu sau neglijent manevrată ori transportată. Dar la fel de adevărată este şi realitatea că astăzi, cel puţin în materie de sticlă-mobilier, avem produse aproape incasabile, asupra cărora, pentru a le distruge, trebuie aplicată o forţă considerabilă, intenţionată şi repetată. 

Suprafaţa sticlei se comportă mult mai bine la zgîrieturi sau la atacul substanţelor chimice. Îmbinările se fac mai simplu, mai rapid şi cu o mai mare rezistenţă la deformări mecanice. Tehnicile de prelucrare s-au mo¬dernizat şi ele, ajungîndu-se pînă la produse din sticlă ce trec prin operaţiuni de strunjire, găurire, aşchiere, sablare, deformare la rece. Aşadar, dacă vă place sticla, nu uitaţi că ea a devenit un material aproape la fel de rezistent ca şi lemnul sau metalul, avînd în plus marea calitate de a reflecta sau refracta lumina, de a fi translucidă sau opacă şi, în plus, de a primi aproape orice culoare putem imagina.

Mese şi rafturi din sticlă

Cele mai obişnuite obiecte casnice, funcţionale, din sticlă sînt mesele şi rafturile. În majoritatea cazurilor, sticla se aşază pe suporturi din diverse esenţe lemnoase ori din diferite aliaje metalice, pentru a i se conferi stabilitate, dar şi pentru creşterea efectului estetic. Excepţiile de la această regulă sînt cu atît mai spectaculoase, producătorii care realizează obiecte integral din sticlă fiind foarte apreciaţi. 

Sticla are o certă doză de preţiozitate, iar punerea ei în valoare este cu atît mai eficientă cu cît obiectul este impresionat de o sursă de lumină, fie ea naturală sau artificială. Sticla a trecut din zona decorativă în cea utilitară, valoarea ei de întrebuinţare căpătînd alte valenţe şi fiind în mare ascensiune.


Pentru a posta într-un spaţiu delimitat de patru pereţi unul sau mai multe obiecte de mobilier din sticlă, aveţi nevoie de o ambianţă specială, în care elemente esenţiale devin culoarea şi lumina. Ea însăşi colorată, dar capabilă şi în stare translucidă să preia culorile din jur, pentru a le reinterpreta în funcţie de calitatea şi cantitatea luminii, sticla este în sine un material spectaculos, atrăgător, re¬mar¬cabil. Şi, desigur, de o incontestabilă valoare utilitară