O iubesc pe Maricica

J’aime l’amour qui me fait mal! Adi-ca, o iubesc pe Maricica din Maliuc! Draga mea soricica... Am intalnit-o demult, cand a venit cu tatane-su, batranu’ Agurida, zis Bob Gros, la Bucuresti.

J’aime l’amour qui me fait mal! Adica, o iubesc pe Maricica din Maliuc! Draga mea soricica... Am intalnit-o demult, cand a venit cu tatane-su, batranu’ Agurida, zis Bob Gros, la Bucuresti. A ras ea de mine ca mananc mere si morcovi si ca n-am vazut in viata mea un cocean de porumb, dar eu tot o iubesc! I-am scris, da’ cred ca sobolanul de taica-su nu-i dadea scrisorile mele. Acum ca am auzit ca l-a lasat vederea, am prins curaj si i-am scris din nou. I-am spus sa plece din Maliuc. Se zvoneste ca unu’ Zibileanu inunda mai bine orasul decat sa-i strice apa recolta. Dar Maricica are chef de voiaje! Merge la Oltenita, apoi la Manastirea! Daca macar ar asculta de varul O’Rodent din America! Bine, chiar daca e el de la Bulbucata si-l cheama de fapt Orodel si cand s-a mutat in New Orleans (ca-i place jazz-ul) si-a tras o dunga alba pe spinarea de chitcan si zice ca-i raton, acum, dupa Catrina, a-nvatat cum e cu inuntatiile! I-a zis el, "draga, du-te la conu’ Costica la noi in comuna si-o sa fii fericita ca soarecele-n siloz!". Da’ ea, nu si nu, ca are incredere-n doamna Dana, c-a auzit ea ca are niscai pamant pe la Oltenita si, daca tot inunda satul, umbla vorba c-o sa dea apartamentul din Zambaccian la sinistrati! Iar Taracila le da peste de la ferma lui (neinundata!) de la Dorobantu! Obrazul subtire cu inundatii (peste altii!) se tine! Deznadajduit, ma-ntind pe burta in rumegus. Adorm cu gandul la Popandaul Traian, nepotul de la Constanta, mandria familiei noastre, primul ajuns la Cotroceni... Si la vila lui din castanul de la poarta. Cu garda.