Povestea unei poveşti

Cunoaşteţi cumva povestea anului şi a celor 12 fiice ale sale? Probabil că da, numai că eu ştiu atât povestea, cât şi drumul ei până la forma de astăzi.

În urmă cu 22 de ani, scriitoarea Passionaria Stoicescu imaginase şi scrisese o frumoasă istorioară a bătrânului împărat Anul, care, dorind un urmaş la tron, s-a căsătorit pe rând cu cele patru frumoase femei, Iarna, Primăvara, Vara şi Toamna, de fiecare dată sperând că va avea un fiu, însă în zadar.

Povestea era scrisă cu mult farmec, conţinea tot ce ar fi trebuit pentru ca prichindeii să reţină despre lunile anului, anotimpuri şi mediul înconjurător, lucruri folositoare, să le dezvolte imaginaţia şi să le ajute capacitatea de învăţare. Având cartea încheiată, a mers cu ea la Editura Ion Creangă, în speranţa publicării, mai ales că nu era la prima carte.

Editorul (autoarea nu doreşte să-i dăm numele) i-a spus: "Este o poveste imorală! Nu putem să lăsăm copiii să citească aşa ceva. În codul civil se stipulează că sunt legale doar trei căsătorii, nu patru, cum scrii dumneata aici. Trebuie s-o refaci, altfel nu o publicăm". Revenindu-şi din uimire, scriitoarea i-a spus distinsului editor că este o poveste, iar copiii vor înţelege ce trebuie, nu o vor lua ad litteram.

Nu l-a înduplecat. A venit însă 1989 şi cu el bucuria că sutem liberi să ne publicăm poveştile aşa cum sunt. La aceeaşi editură era acum un alt editor, care, contrar aşteptărilor, a cerut şi el rescrierea poveştii: fiecare lună a anului să aibă cele mai importante întâmplări din istoria ţării, inclusiv povestea Revoluţiei din 22 Decembrie. Ce mai putea face? A acceptat, a rescris cartea după noile cerinţe, a apărut în 1991, numindu-se "Calendarul fermecat". A primit şi un premiu care se acorda celei mai citite cărţi de copii în bibliotecile din toată ţara.

DUPĂ 22 DE ANI
Povestea iniţială însă îşi aştepta cuminte publicarea. Scriitoarei i-a fost prezentat un japonez, iubitor de cultura României şi de peisajele ei maramureşene, care a ţinut mult să traducă povestea anului în japoneză. Doamna Stoicescu a trebuit să o rescrie a doua oară, evident, nu în versuri, ci în proză, din patru anotimpuri a făcut doar două, ca în Ţara Soarelui Răsare, pentru că altfel i-ar fi derutat pe copiii niponi.

Admiratorul japonez al ţării noastre a plecat cu tot cu carte, nemaidând vreodată un semn de viaţă sau de carte. Varianta originală a "Poveştii Anului" a putut să o publice Passionaria Stoicescu abia recent la Tehno-Art, o editură din Deva, care i-a mai solicitat colaborarea şi în realizarea altor publicaţii pentru copii. Cu toate avatarurile sale, "Povestea Anului" este o încântare pentru ochiul şi mintea oricărui copil, conţinând nu doar frumoasele istorioare ale anului şi ale fiicelor lui, ci şi ilustraţiile modern realizate ale lui Adrian Cerchez.