Surexpositions 2009

Răscrucea artelor de mâine se află zilele acestea la Muzeul de Artă din Timişoara. Mai precis, este vorba despre un eveniment efervescent, care-i bucură pe iubitorii artei fotografice până la finele lunii noiembrie: Surexpositions - o expoziţie în armonie cu privirea.

Prima ediţie a acestui eveniment s-a desfăşurat în anul 2005, la iniţiativa Centrului Cultural Francez din Timişoara şi a directorului său, Stephane Re. De la crearea expoziţiei, datorită curatorilor săi, artiştilor şi conferenţiarilor invitaţi succesiv, această manifestare a explorat tematici alese în funcţie de... contexte. Şi, cum de contexte nu ducem lipsă deloc pe plaiul mioritic, vă daţi seama... Ediţia din 2008 a încercat la rândul său să abordeze, cu ajutorul unor tineri fotografi şi videaşti români, francezi şi germani, precum şi prin abila "punere în scenă", noţiunea de "Regiune de graniţă" în dimensiunea sa contemporană.

Ediţia din 2009 beneficiază de un curator interesant. O personalitate care se dedică promovării tinerei creaţii contemporane: Anne-Karine Peret, fondatoare şi directoare a Espace29 din Bordeaux (loc emblematic al artei contemporane). Cea de-a V-a ediţie răspunde la tematica "Greutatea superficialului, uşurinţa gravitaţiei", propunând titlul "Fără obiecţii". Atât din punct de vedere al fondului, cât şi din cel al formei, artiştii au fost aleşi pentru postura lor critică, chiar ironică - o ironie estetică, fără dezamăgire, fără aroganţă.

Astfel, Surexpositions 2009 a adus laolaltă cinci artişti: românul Cristian Crisbăşan, polonezul Lukasz Panko şi francezii Charlie Devier, Hervé Samzun şi William Acin. Cei cinci având în comun fotografia plasticiană, plus abordarea contemporană a fotografiei. Şi, cum fotografia contemporană nu mai poate fi considerată o simplă reproducere a realului, artiştii transformă imaginea, acesta nefiind decât unul dintre elementele procesului. Muncă îndelungată şi metodică, o mărturie metaforică a prezentului, un straniu amestec al emoţiei cu tehnologia.

Acestea ar fi reperele unei expoziţii care, în aparenţă, poate fi luată drept facilă, "la îndemână" în vremuri de altfel facile şi "la îndemână". De fapt, este o expoziţie ale cărei imagini înveselesc şi întristează totodată, subliniind încă o dată (dacă mai era nevoie) că trăim în lumea-emoticon!