x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie 450 milioane de noi vecini

450 milioane de noi vecini

24 Apr 2005   •   00:00

UNDE AJUNGEM?
De la 1 mai 2004, Romania are, la vest, o noua vecina, cu o suprafata si o populatie ce amintesc de fosta URSS. UE ne va mai fi vecina doar pana in 2007, moment in care granitele sale vor include si pe noi.

  • de IRINA CRISTEA

  • Ceea ce incepuse ca o comunitate bazata pe interese economice s-a transformat intr-un gigant de 25 de state care functioneaza dupa cateva principii si reguli comune, sub "umbrela" unor institutii create special pentru a monitoriza felul in care fiecare respecta aceste reguli. Initiata de sase state, comunitatea europeana si-a sporit, treptat, numarul membrilor, prin asa-numite valuri de extindere. Tot mai multe tari s-au aratat dornice sa se alature acestei uniuni, motivate, initial, de interese economice. Pe masura ce granitele Uniunii au evoluat, au evoluat si domeniile in care statele membre au inceput sa coopereze. S-a ajuns la un spatiu populat de 450 de milioane de locuitori care se misca liber, intrucat granitele nationale au fost, practic, suspendate si, o data cu ele, punctele vamale.

    VALURILE DE EXTINDERE. In 1952, cand s-a fondat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (structura initiala din care s-a dezvoltat UE), din ea faceau parte Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda. Acestor membri fondatori li s-au alaturat, in 1973, Danemarca, Irlanda, Marea Britanie. Grecia a aderat in 1981, fiind urmata, cinci ani mai tarziu, de Spania si Portugalia. Extinderea a continuat in 1995 cu Austria, Finlanda si Suedia, iar in 2004 au aderat, in grup, Cehia, Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia si Slovenia.

    SCOP. Asa cum au explicat inca din anii ’50 promotorii sai, actuala Uniune Europeana nu se doreste un stat care sa le asimileze, sa le inlocuiasca pe cele existente. Pe de alta parte, ea depaseste, ca atributii sau ca obiective, orice alta organizatie internationala si orice alt proiect de pana acum.

    Toate deciziile, la nivelul Uniunii, se iau in baza tratatelor agreate, de-a lungul timpului, de toate statele membre. Statele membre au acceptat sa renunte la o parte din suveranitatea lor pentru a imputernici institutiile europene in asa fel, incat acestea sa poata lua decizii de interes comun pentru toti membrii. Exista o zi a Europei, un imn al Uniunii Europene, un drapel, iar o Constitutie comuna se afla in plin proces de aprobare la nivelul fiecarei tari din Uniune. Exista o moneda unica europeana (euro) adoptata de 12 dintre statele membre si spre care tind si alte tari din spatiul comunitar.

    POLITICI COMUNE. Pe langa toate acestea, tarile care fac parte din Uniune au in comun politici privind mediul inconjurator, transportul, agricultura, piata muncii, impozitele sau transportul, conturandu-se tot mai clar si o armonizare la nivelul politicii externe sau al apararii.

    Promovarea dezvoltarii economice si sociale, construirea unei identitati europene, introducerea unei cetatenii europene in paralel cu cea nationala, dezvoltarea unei zone de libertate, securitate si justitie si punerea la punct a unei legislatii europene sunt obiectivele declarate ale Uniunii.

    "Pacea mondiala nu poate fi asigurata daca nu se fac eforturi pe masura amenintarilor la adresa ei. O Europa organizata si unita poate aduce o contributie indispensabila la mentinerea unor relatii de buna intelegere" - Robert Schuman, Fost ministru de Externe al Frantei, 1950

    VIITORUL COMUNITAR STA INTRE VIS SI COSMAR

    OPTIMIST

    PARTEA BUNA. O Uniune Europeana extinsa la 27 de membri si dispusa sa accepte noi state, indeosebi din Balcanii de Vest. O Uniune care functioneaza in baza unui document fundamental si a carei dezvoltare o transforma intr-una dintre cele mai competitive economii din lume. Cam asa arata, in linii mari, scenariul cel mai optimist pentru viitorul Europei unite.

    DECALAJE. Tabara optimistilor este de parere ca aderarea celor 10 si, mai tarziu, a Romaniei si a Bulgariei nu va mari decalajele din interiorul Uniunii. Este si parerea generala a Departamentului pentru Afaceri Europene din cadrul Ministerului Federal al Afacerilor Externe, Eckart Cuntz. "Aderarea noilor state membre nu se traduce printr-un progres economic la nivelul strict al Produsului National Brut, ci print-o ameliorare a dinamicii generale a proceselor economice si politice. Aceasta se datoreaza faptului ca, in ciuda decalajelor care persista, noii membri se bucura de rate de crestere de invidiat fata de statele occidentale", crede Cuntz.

    PROSPERITATE. Extinderea din 2007 va fi dublata, potrivit aceluiasi scenariu optimist, de adoptarea cu succes, de catre toate statele membre, a Constitutiei Europene. Schimbarile pe care documentul le va aduce va face ca institutiile europene sa functioneze mult mai usor si ca socul extinderilor sa fie absorbit. Astfel, aderarea unei Croatii disciplinate si in deplina colaborare cu Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie, apoi a Republicii Serbia si Muntenegru si a Macedoniei va detensiona si stabiliza Balcanii de Vest, ii va reconstrui si curata de traficanti de droguri, carne vie si arme, spre castigul intregii Europe.

    Un parteneriat privilegiat va crea o legatura solida intre UE si Ucraina si, in general, o politica externa condusa de un ministru abilitat va face ca vocea Europei sa fie atent ascultata la nivel international.

    Eurooptimistii mai prevad ca, in paralel cu cresterea numarului membrilor, Uniunea va creste si din punct de vedere economic. Ambitioasa Agenda Lisabona, care isi propune ca UE sa devina, in urmatorii ani, cea mai competitiva economie a lumii, se va realiza, moneda euro va ingenunchea definitiv dolarul american, iar europenii isi vor atinge ambitia de a depasi Statele Unite. Cooperarea la nivelul statelor membre se va intensifica, mai ales in domeniul justitiei, securitatii si chiar al apararii.

    PESIMIST

    NEPOTISM. Valul extinderii din mai 2004, cand familia europeana s-a completat cu 10 noi membri, a dat apa la moara criticilor Uniunii Europene, care au pus pe hartie previziuni care de care mai sumbre privind viitorul acesteia. S-a vorbit despre "extinderea de mantuiala", "nepotismele" si "neregulile administrative" din Uniune, despre "prapastia" dintre noii si vechii membri, care nu va face decat sa capete proportii si va sfarsi prin a scinda iremediabil Europa. S-a vorbit despre o Uniune intr-un continuu freamat, din cauza inegalitatilor financiare si a influentelor fiecarui membru in parte, si despre "reformele vagi in domeniul apararii si al politicii externe". La Londra, analistul Timothy Garton Ash de la Universitatea Oxford a apreciat ca este posibil ca UE sa devina "o structura de o complexitate enorma si de o mare irelevanta". Criticile n-au ocolit nici Comisia Europeana, care numara, azi, circa 16.000 de functionari, cu 5.000 mai mult decat inainte de extindere. Aceeasi comisie a fost acuzata nu de mult de acordarea unor salarii exorbitante angajatilor sai, de nepotism si de cheltuieli nejustificate contabil. Toate aceste amanunte vor duce, spun pesimistii, la o saturatie a eurocetatenilor care, intr-o buna zi, nu vor mai alege, finanta si accepta oficiali care nu le reprezinta interesele.

    LEGE CU BUCLUC. O grea incercare pentru viitorul UE va fi adoptarea Constitutiei Europene. Prevederile ei urmaresc modificarea principalelor institutii europene pentru ca acestea sa poata face fata Uniunii extinse si sa o poata gestiona. Liderii europeni au avertizat in repetate randuri ca, daca documentul nu va fi acceptat de toate statele membre, vor trebui gasite urgent solutii pentru ca bazele Uniunii, menita sa sustina o comunitate de maximum 15 state, sa inceapa sa cedeze. Un argument pe care il mai folosesc cei care spun ca UE aluneca, incet, dar sigur spre autodistrugere este cel al extinderilor ulterioare. Este vorba, in primul rand, despre cazul in care Turcia adera la Uniune. O astfel de perspectiva s-a dovedit destul de greu de digerat. Integrarea unui stat majoritar musulman trece, pentru eurosceptici, drept ultimul cui batut in sicriul Uniunii. De aici pana la destramarea acesteia nu mai poate trece mult. (Anca Aldea, Irina Cristea)

    Perspectiva aderarii Turciei s-a dovedit destul de greu de digerat atat la nivelul analistilor, cat si la cel al politicienilor si al cetatenilor. Integrarea unui stat majoritar musulman trece, pentru eurosceptici, drept ultimul cui batut in sicriul Uniunii. De aici pana la destramarea acesteia nu mai poate trece mult.

    BOGATI CONTRA SARACI

    Dincolo de scenarii optimiste sau pesimiste, se anticipeaza, chiar in viitorul apropiat, cateva confruntari importante, mai mult sau mai putin surde, intre membrii Uniunii extinse. Potrivit retetei clasice, tarilor mari li se vor opune statele mai mici, bogatilor li se vor opune cei mai putin bogati, iar miza cea mai mare vor fi bugetul pe urmatorii sapte ani al UE si, in special, subventiile de care beneficiaza membrii. Pe de o parte, Marea Britanie, sustinuta de Germania, cel mai important contribuitor la bugetul european, si Olanda vor sustine cu inversunare limitarea cheltuielilor. Pozitia lor va nemultumi statele mai sarace, care supravietuiesc in baza subventiilor incasate de la Bruxelles. Este vorba in special de noii 10 membri, dar si de tari cum ar fi Spania, Grecia sau

    Portugalia, care se confrunta in continuare cu dezechilibre economice puternice, la nivel regional. Tocmai subsidiile regionale si cele pentru agricultura, de care aceste tari au mare nevoie, ar urma sa fie "taiate" daca planul bogatilor europeni da roade.

    Aderarea noilor state membre nu se traduce printr-un progres economic la nivelul Produsului National Brut, ci printr-o ameliorare a dinamicii generale a proceselor economice si politice. Noii membri se bucura de rate de crestere de invidiat fata de statele occidentale.
    ×