Adapost facut pentru suflet

In decursul celor mai bine de trei secole de existenta, Palatul Cotroceni a cunoscut in evolutia sa mai multe etape distincte, manastire si resedinta domneasca, palat regal, palat al pionierilor, urmate de o perioada de restaurare si reconstructie care a durat un deceniu (1976-1985), Ceausescu dorind sa faca aici o resedinta prezidentiala, pentru ca incepand din 1991 sa devina Muzeu National.

Am descoperit Palatul Cotroceni la o varsta frageda. Parintii mei m-au inscris la cursurile de inot care se faceau la Palatul Pionierilor, care nu era altul decat fosta resedinta a Reginei Maria, in jurul careia bunica mea tesuse o aureola speciala, umplandu-mi copilaria cu povesti despre ea. Dupa 1989, aveam sa redescopar Cotroceniul, lucrand acolo pentru o perioada de cateva luni. Eram coplesita zi de zi de farmecul discret al Palatului si luam la rand fiecare camera doar de dragul de a o revedea. Cand ajungeam la apartamentul care ii apartinuse Reginei as fi putut jura ca de fiecare data zaresc silueta ascunsa printre faldurile perdelelor grele care acopereau ferestrele si simteam o placuta mireasma de violete, flori pe care stiam ca le adora. In "Povestea vietii mele", Ed. Moldova, 1991, Maria spunea: "Visul oricarei femei e sa aiba o casa a ei. N-are a face cat de mica si de smerita, numai sa fie intr-adevar a ei, cuibul, adapostul, retragerea". Cotroceniul a fost casa ei.

DE DINCOLO DE VREMI. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a renovat casele domnesti, iar timp de 3 ani va pendula intre Iasi si Bucuresti. Din 1862 Manastirea Cotroceni cedeaza teren in favoarea unei resedinte cu caracter politic. Din punct de vedere juridic si administrativ, casele domnesti apartineau manastirii prin hrisovul de ctitorie, dar ramaneau in folosirea domnitorului. Casele domnesti au fost remodelate de Carol I, care a pastrat fundatiile si pivnitele vechi. A rezultat un palat conform uzantelor si exigentelor unor resedinte europene, destinat familiei princiare mostenitoare a Coroanei Romaniei, respectiv printului Ferdinand de Hohenzollern si printesei Maria. La sfarsitul secolului al XIX-lea, se construieste la Cotroceni un palat dupa planurile arhitectului francez Paul Gottereau, pe trei niveluri, in forma de L. In 1896, s-a amenajat si parcul care-l inconjura, s-au facut trotuare, folosindu-se piatra de Sinaia, s-a turnat pietris, s-au pavat curtile bisericii, grajdului si sopronului. Tot in aceasta perioada s-a ridicat si "Floraria", un numar de sere de flori care a jucat un rol important in economia palatului, intrucat se realizau importante sume de bani de pe urma vanzarii rasadurilor, plantelor in ghivece si florilor taiate. La cererea Reginei Maria palatul cunoaste o serie de interventii constructive constand in extinderea unor aripi ale palatului, reamenajarea unor spatii, ale arhitectilor Grigore Cerchez, Karel Limann si Ion Ernest. Reamintim ca Palatul Cotroceni este o proprietate a statului, iar intretinerea lui se facea din subventia lunara acordata de stat, din care se asigurau iluminatul, incalzitul, pazitul palatului, taxele comunale si intretinerea parcului, micile cheltuieli cu reparatii sau intretinerea interioara. Dupa moartea Reginei Maria, resedinta de la Cotroceni a fost folosita de Regele Carol al II-lea. Aici a avut loc Consiliul de Coroana care a declarat neutralitatea Romaniei, la 6 septembrie 1939. Regele Mihai nu a locuit la Cotroceni. La sfarsitul lui 1948, primul-ministru Petru Groza avea sa spuna: "Eu am cercetat Palatul Cotroceni cu de-amanuntul, fiindca s-au facut repetate cereri pentru daramarea lui, sub cuvant ca este o ruina.(...) Spre surprinderea mea am constatat ca Palatul Cotroceni este foarte putin sau daca vreti nu este deloc o ruina". Dupa inlaturarea monarhiei, Palatul si-a incetat functia de resedinta regala, noile autoritati dandu-i alte destinatii, printre care cea de Palat al Pionierilor. Au fost amenajate terenuri de volei, tenis, un bazin de inot, un mic labirint. De o parte si de alta a intrarii palatului se gaseau salile de gimnastica si teatru ale pionierilor, langa serele parcului a fost parcelat un teren botanic pentru aplicatiile invataturii pionierilor.

De-a lungul timpului, Salonul Auriu a gazduit nenumarati invitati, iar pentru acestia Regina era o gazda cum nu mai exista alta pe lume

DE VIS. Romantica prin excelenta, Maria avea de mica predilectia pentru o casa a viselor ei. "Imi placea sa vad locuinte ciudate si originale, sa colectionez pietre antice, sa descopar locuri tainice, neexplorate". Dintre acestea cauta sa aleaga si sa-si proiecteze posibile case de vis. "Poate visele mele se indreptau toate spre casute de tara, adaposturi usoare indiene, spre cladiri negandit de mici". De la casuta indiana din Parcul Cotrocenilor si cuibul principesei din Sinaia, Maria a avut resedinte la Cotroceni, Pelisor, Copaceni, Palatul de la Mamaia (Cara Dalga), Scrovistea, Bran, Balcic (Tehna Juvah), Medieselul Aurit. Unul dintre locurile din Cotroceni de care isi amintea cu placere era "Camera cu lambriuri verde pal, cu covoare orange si perdele de aceeasi culoare. Contrastele de culoare erau prea intense, dar a fost prima revolta pentru emancipare si pentru violenta oranjului pe care l-am folosit, a constituit o schimbare". "Stilul Reginei", originalitatea decorarii si crearii unui ambient aparte printr-o combinare de alte stiluri, a fost numit asa de Principesa Ileana, singurul copil al reginei care a adoptat si iubit acest stil.

Budoarul Reginei Maria sau Salonul Norvegian pare ca isi asteapta stapana si acum

LOC MIRIFIC. In timp de razboi sau de pace, Palatul Cotroceni si imprejurimile lui au fost un loc mirific de odihna si de refacere a puterilor, atat pentru princiarii lui locatari, cat si pentru oaspetii acestora. De-a lungul timpului, toti cei care au fost gazduiti la Cotroceni de catre regina au plecat incantati de atitudinea neafectata a acesteia. Erau uimiti cu totii ca o femeie cu atat de multi prieteni, invitati si atat de multe indatoriri publice putea sa acorde chiar si unor straini privilegiul unei apropieri atat de intime. Era o femeie cu un caracter remarcabil, o personalitate deosebit de interesanta si de placuta, o gazda cum nu mai exista alta pe lume. In decembrie 1991 Cotroceniul devine Muzeu National.

"Chinul ce ma astepta apoi a fost despartirea de Cotroceni. Casa care fusese a mea 23 de ani, casa pe care o infrumusetasem si o impodobisem, casa cu care ma mandrisem si pe care o iubeam. Si toate trebuia sa le fac cu liniste, caci era vorba sa nu spunem nimanui ca suntem acolo pentru ultima oara". - Regina Maria despre Cotroceni, la plecarea spre Iasi

"Regina Maria a Romaniei a facut ceva ce nimeni nu a indraznit inaintea ei: a deschis usa curtii si a iesit sa se plimbe pe strada. Regina Maria stie sa scrie, de aceea gratiile au cazut in cateva secunde(...) Datorita condeiului si-a cucerit libertatea". - Virginia Woolf despre Regina Maria

A COCHETAT CU CREDINTA BAHÁI

In ianuarie 1926, regina Maria a primit-o in audienta, la Palatul Cotroceni, pe misionara Martha Root. A fost primul contact direct al reginei cu un misionar al credintei Baháí. Inainte de a fi primita de regina, M. Root i-a trimis acesteia o fotografie cu Abdul-Bahá (fiul lui Baháulláh - Gloria lui Dumnezeu, in araba - profetul care a fondat credinta Baháí in urma cu 160 de ani) si cartea dr. J. Esslemont, Baháu llah and the New Era. In Baháí Magazine, Star of the West, din iunie 1926, M. Root a descris prima intalnire pe care a avut-o cu Regina Maria. Noua credinta se raspandise in SUA, Canada si alte parti ale lumii, numeroase capete incoronate si presedinti aveau stiinta despre existenta ei. In urma invitatiei pe care a primit-o, misionara s-a prezentat la Palatul Cotroceni, la 30 ianuarie 1926, la ora 12:00. Constructia a impresionat-o in mod placut, fiind o creatie care bucura privirea prin culoare, forma si proportii. Personalul palatului i s-a parut prietenos. Regina i s-a parut frumoasa, intelegand ca este iubita pentru spiritul si manierele sale. Intalnirea s-a desfasurat cu simplitate. Regina i-a multumit pentru cartea trimisa pe care a citit-o cu viu interes. In ceea ce priveste religia, regina a dat exemplul familiei sale: ea protestanta, regele catolic, iar copiii ortodocsi, fara sa existe intre ei neintelegeri religioase; pronuntandu-se pentru toleranta, simpatizeaza invataturile Baháí deoarece promoveaza binele in lume. Regina s-a interesat de activitatea miscarii Baháí pentru pacea mondiala. Misionara a fost impresionata de mintea deschisa a reginei. Mesajul de pace si iubire de intelegere si toleranta universala promovate de credinta au castigat-o pe regina. In cateva luni devine o adepta a credintei. Mai mult, se implica in promovarea ei incepand cu fiica ei favorita, printesa Ileana. La Cotroceni, au studiat impreuna invataturile profetului Abdul-Bahái, preceptele Baháí. Regina Maria ii scria prietenei sale Loie Fuller despre revelatia avuta prin apropierea de aceasta credinta, care i-a adus pacea sufletului. In mai 1926, regina publica o scrisoare deschisa in ziarul Toronto Daily Star prin care face publica adeziunea, recomandand-o "tuturor". (Dr. Ipate Mihail, Muzeul National Cotroceni)

SCRIITOARE DE SUCCES Maria se va revolta cand va descoperi ca regele Carol I ii rezerva drept unica menire perpetuarea monarhiei si va refuza sa-si joace rolul cu docilitate. Caracter puternic, Maria va reactiona prin nonconformism. Primul razboi mondial spulbera iluzia permanentei valorilor traditionale. Asumandu-si responsabilitati majore, traversand momente de cumpana in timpul razboiului, Regina Maria trece printr-un proces rapid de maturizare. "Povestea vietii mele" si Caietul de "Insemnari zilnice"(1919-1920) s-au bucurat de un aproape nebanuit succes la public atunci cand au vazut lumina tiparului imediat dupa Revolutie. LA MORMANTUL DE LA COTROCENI AL PRINTULUI MIRCEA In 13/26 septembrie au cazut primele bombe asupra Cotrocenilor, dar nu au surprins-o pe regina acolo deoarece se afla la palatul regal din Calea Victoriei printre raniti. In acele zile, dramelor zilnice pe care regina le vedea in spitale i s-a adaugat una personala: imbolnavirea, de febra tifoida a celui mai mic dintre copiii sai, Mircea. Cu toate acestea, regina continua activitatea sa de la spital, vizitele facute la Cartierul General. In octombrie, micul print Mircea moare si este ingropat in biserica Cotroceni. In noiembrie 1916, regina a poposit, in secret, la Cotroceni, la mormantul printului Mircea dupa care a plecat cu trenul in Moldova. NONCONFORMISMUL REGINEI Fata de sotul sau a reusit sa se impuna si pe tot timpul domniei a fost mai vizibila decat acesta. In schimb, cu regele Carol I a intrat repede in conflict inca din primele zile ale sederii in Romania. Maria nu putea sa se conformeze regulilor stricte impuse de Carol la curte, nu agrea atmosfera rigida si a facut tot posibilul pentru a-si castiga libertatea. In amintirile sale, "Povestea vietii mele" descrie lunga confruntare dintre ea si rege, care pana la urma a devenit un compromis: Maria a invatat sa priveasca cu ochi mai ingaduitori regulile casei regale, iar Carol I a devenit mai maleabil si a acceptat unele lucruri.