Aceasta capitala a noastra a avut de-a lungul timpului o catedrala, 800 de biserici ortodoxe.

Cand intru in curtea Manastirii Antim si o vad ciuntita, amputata, micsorata, ma simt vinovata. Cand vad Biserica Olari sau Biserica Doamnei ascunsa intre blocuri, mi-e rusine. Cand citesc povestea distrugerii bisericilor Bradu Staicu, Sfanta Vineri Herasca, ma intreb ce pacate grele apasa pe destinul nostru colectiv. Cand vad imaginile de la distrugerea Manastirii Vacaresti, sangele meu se infierbanta si ma doare. De fiecare data intrebarea "De ce?" galopeaza prin mine si ma trezesc culpabila. Citez din Geo Bogza: "Picatura - L-am intrebat - Cum ai putut comite o asemenea grozavie?
Mi-a raspuns - a fost picatura care a umplut paharul.
Atunci eu - Bine, dar paharul e gol.
Iar el - N-are a face.
Si atunci mi-am dat seama cat de solida e filozofia celor care mananca mielul pentru ca vreun stramos al acestuia le-ar fi tulburat apa din care se adapau (Vineri, 1969, 9 luni)". "Bucurestii au fost un oras cu foarte multe biserici. Aproape pe fiecare strada era o biserica. Insa multe dintre ele au fost daramate pana-n timpul nostru." (Constantin Bacalbasa "Bucurestii de altadata").

ORASUL LUI BUCUR. Bucurestii, oras al lui Bucur aflat la rascruce de drumuri, la rascruce de civilizatii, trecut adesea prin foc, cutremure, razmerite, popoare migratoare, principi rai, tradare, tavaluguri politice, a fost gazda-vatra nu numai pentru romani, ci pentru tot felul de semintii: armeni, tatari, evrei, greci, italieni, unguri, ucraineni si atatia altii.

Vointa lui Dumnezeu i-a facut sa se aseze si sa-si construiasca lacasul lor de cult. Asa ca aceasta capitala a noastra a avut de-a lungul timpului o catedrala, 800 de biserici ortodoxe, poate chiar mai multe, sute dintre ele disparute, biserici romano-catolice topite aproape cu desavarsire, greco-catolice, protestante, anglicane, reformate calvine, evanghelica-luterana, baptista, penticostala, adventista, metodista, temple si sinagogi ale cultului Mozaic (splendide constructii), moschei, temple ale Ordinului Masonic Roman sau case de Adoratie Baha’i. Unele au rezistat, altele au fost distruse de oameni rai, de cutremure, de bombardamente, de nepasare, de relele care au trecut peste noi.

In 1995 a aparut un ATLAS-Ghid semnat de un grup de arhitecti: Lucia Stoica, Neculai Ionescu Ghinea, Dan D. Ionescu, Cecilia Luminea, Petre Iliescu, Minerva Georgescu cu lacasurile de cult din Bucuresti din cele mai vechi timpuri si pana azi. Frumoase sunt bisericile Bucurestilor. Exista nenumarate marturii ale calatorilor straini.

Jacques Bongars 1580 - "in Bucuresti se cladeste prost si urat. Dar sunt din piatra… si frumoasa Curte Domneasca, bisericile si manastirile". Ewliya Mehmedzill, cam peste 100 de ani, in 1666, scria - "Orasul e maret, desi nu are fortareata, dar are 14 manastiri mari, cu ziduri groase, ca de fortareata". Peste alti 100 de ani, englezul Edmund Chishull descrie Bucurestiul - "ca avand un aspect foarte pitoresc, cu un mare numar de biserici si manastiri, mai toate avand clopote. Pentru prima oara am auzit sunetul clopotelor. Sunt peste 300 de biserici".

DRAGOSTEA. In perioada 1780-1800 erau aproape 400 de biserici din piatra (380), scrie Hugas Ingigean, un preot armean. In afara de bisericile vechi s-au construit nenumarate noi, din pacate, stilul arhitectural al acestor proaspete constructii este eclectic si nedecis, nici clasice, nici moderne, uneori frizand kitschul. O regula a Bisericii Ortodoxe este ca altarul sa fie orientat inspre Rasarit, Soare, Lumina. Aceste noi biserici calca uneori si aceasta regula atat de veche. Anii de ateism au facut sa se piarda respectul pentru Miracol, sa se piarda priceperea, rigoarea, legea. Biserica ramane pentru noi romanii Casa Domnului. Aici nu este singur, aici si cand nu mai ai nici o nadejde, aici se zideste sufletul, aici iti gasesti energiile, aici iti privesti in suflet, aici te spovedesti si scapi de-ncarcatura pacatelor, aici gasesti Dragostea dupa care alergam cu totii de cand ne nastem si pana plecam in nefiinta. Multi au scris despre bisericile Bucurestilor. Ionescu-Gion, regina Carmen-Sylva, Ioan Filotti sau scriitorul Ion Ghica.

Ion Ghica descrie culori, lumina, sunete "despre toaca celor multe biserici si sunetele clopotelor care se inalta deasupra orasului - glasul plangator din clopot de la Sf. Gheorghe, clopotul de serbare al Coltei, sunetul mandru de la Antim ce se-ngana cu cel al clopotelor de la Curtea Veche si Sarindar, precum si sunetele argintii si mici ale clopotelor bisericutelor din mahalale".

MARTURII. Noi n-am fost niciodata bogati, de aceea constructiile orasului nostru nu sunt opulente, uriase, aurite. Dar bisericile se construiesc frumos si oamenii veneau la biserica in numar mare, chiar si atunci cand slujba nu se facea in limba romana, ci in limba greaca. Preotul era o persoana importanta, pentru ca avem nevoie de el mereu: cand semnam acte, la vindere si cumparare, la botez, la cununie, inmormantare, la judecata, la impacare, la Pasti, la Craciun... "la vremuri de razmerita" sau "de cumplita rautate". Bisericile Bucurestilor au toate cate o uluitoare legenda in ceea ce priveste locul, alegerea lui, ctitoria, evenimentele ce-au trecut peste ele. Paul de Alep, Thomas Thornton, care nu putea dormi de sunetul clopotelor, si celebrul Paul Morand au scris despre bisericile Bucurestilor.

Scrie Paul Morand: "Daca pacatele unui popor ar fi masurate dupa numarul bisericilor sale, ar trebui sa se spuna ca bucurestenii au sufletul foarte negru, deoarece poseda mai mult de 100 de biserici acum, in 1935, dar putem spune ca au devenit mult mai buni decat stramosii lor (au 366 de biserici, tot atatea cat are Roma)".

Un colt de rai de la Manastirea Vacaresti

Bisericile din Bucuresti nu sunt foarte vechi din varii motive si scrie Paul Morand: "E pacat, fiindca si Cozia, Cotmeana, Curtea de Arges (fosta capitala) au marturii ale unei mari arte valahe medievale de inspiratie originala. Pacat, mare pacat. Mi-au trebuit multi ani pana sa simt atractia bisericilor ortodoxe, arhitectonica lor simpla. Dar la Muntele Athos si in Romania am invatat sa iubesc acesti pereti inghetati, scosi neglijent din tiparele lor, cu fuse de coloane coafate cu volute, cu ornamente lipsite de suplete, au sfarsit prin a ma seduce, afumate ca o gara, de tamaie, le-am gustat incetul cu incetul singuratatea, Taina Sfintei Sfintelor din spatele Iconostasului, unde femeile nu pot sa patrunda. Merita sa citim cartea lui Paul Morand, «Bucuresti», aparuta in 2000 la Editura Echinox, la Cluj, scriind despre bisericile bucurestene, despre manastirile din imprejurimi, trecandu-le frumos in revista, spunand despre fiecare ce l-a impresionat, ca de pilda despre Mitropolie. Mitropolia bucuresteana poseda in secolul al XVIII-lea peste 120 de mosii, vase, odadii, icoane, argintarii, nenumarate comori. Astazi nu mai are nimic (1935), Mitropolia nu si-a pastrat decat Sfantul. Acel Sfant Dumitru in sicriul lui de argint aurit cocotat pe o estrada. Credinciosii se suie cu greu la el, defiland prin fata unui popa care le intinde, in trecere, o hartiuta grasa, imbibata in ulei sfintit. Ei pot saruta mana mica neagra a preafericitului. Noi suntem atat de fundamental pagani, imi spunea intr-o zi un stralucit ziarist bucurestean, Pamfil Seicaru, incat nu avem decat un sfant, pe Sfantul Dumitru, care mai e si bulgar. In adevar bulgarii, de neconsolat din aceasta cauza in timpul ocupatiei germane in 1917, au vrut sa-l readuca in Bulgaria. Iata insa ca doar la vederea Dunarii, Sfantul s-a facut atat de greu, atat de greu, incat nici un luntras n-a acceptat sa-l incarce. Si cate povesti nu sunt, cate nu le povestesc atatia. Greu sa alegem, greu sa ne oprim".

BISERICA ANTIM. Paul Morand a fost impresionat de Biserica Antim - "dintre toate bisericile din Bucuresti, cea mai izbitoare si cea mai rau intretinuta este Biserica Antim. In mijlocul unei curti pustiite in care domnesc lazile de gunoi, biserica se ridica cu fermecatoare ziduri de piatra dantelata si marturiseste inclinatii persane, arabe sau georgiene, influente diverse si enotice ca si aventurile ctitorului ei, Antim (este vorba despre Antim Ivireanul, «1660-1716» mitropolit al Tarii Romanesti, mare carturar de origine georgiana, ctitor al Manastirii Antim, autor al Didaniilor). Fost rob promovat la cele mai inalte demnitati, apoi urmarit de turci ca vrajitor si revolutionar, acest mare calator, mare lingvist, mare arhitect, mare savant, si-a incheiat zilele taiat bucatele. Fermecatoarea biserica, decorata si sculptata cu propriile-i maini pe care a construit-o incepand sub vremea lui Brancoveanu si terminand-o sub Cantacuzini, era inconjurata de o mare biblioteca. Biserica Antim a servit de model mai multor lacasuri de cult muntenesti in secolul al XVIII-lea. Astazi, in anul 1935, ea cade in ruine, abia daca mai poti gasi urma ferestrelor, a coloanelor; prin curte, aruncate, mai poti zari boltile armonioase ale fostei bucatarii manastiresti". Asta scrie Paul Morand. Dar putem adauga ca toata aceasta minune s-a facut pe cheltuiala sa, a mitropolitului, obtinand scutiri de toate darile pentru ctitoria sa. Iar dupa moarte Manastirea Antim era lasata pentru sprijinirea tinerilor care vor sa invete, a saracilor si pentru dotarea fetelor fara avere.

Dupa moartea lui, in 1779, s-au construit aici si un orfelinat si o scoala de invatatura pentru preoti. Manastirea a saracit si s-a ruinat din cauza rapacitatii calugarilor greci, Biserica a fost de multe ori restaurata. Iar in 1985, aceasta constructie, Palatul, cuhnia, si alte cladiri au fost translate si mutate cu o rotire de 13 grade pe o distanta de 21 metri. Complexul Antim se afla pe Str. Antim nr. 29 si se mai numeste "Biserica Tuturor Sfintilor". Ea a ramas mutilata dupa translare, caci n-au rezistat cuhnia, chiliile, s-a micsorat incinta, s-a deteriorat echilibrul compozitional. Candva a fost o mandrie a Bucurestiului, acum sta si mutilata.

LACASURI Si tot de la un calator, misionarul franciscan Blasius Kleiner, aflam din memorialul sau de calatorie - "In Bucuresti sunt acum, in 1766, 95 de lacasuri de inchinaciune. 1. Mitropolia unde sade Arhiepiscopul. Are capela - se afla si azi. 2. Biserica Sfantul Gheorghe - se afla si astazi la km 0. 3. Cotroceni - cu manastire, are paraclis si capela - nu se mai afla. Daramata in 1984, s-a reconstruit o micuta capela. 4. Biserica Spitalului Coltea. Astazi refacuta ca o mireasa in centrul orasului. 5. Sf. Elefterie, cea mai solida construita dintre toate - Este si astazi, scapand ca prin urechile acului din marea demolare cand au disparut multe biserici, printre care si Cotroceni. 6. Stavropoleos - o bijuterie - este si astazi foarte ingrijita. 7. Mihai Voda - isi trage numele de la domnitor. Manastire cu zid. - Si ea a scapat cumva, fiind translata de inginerul Iordachescu. Bine s-asa! Mai departe, Blasius Kleiner insira toate lacasurile: Sf. Spiridon, Antim, Radul-Voda, Biserica lui Bucur, Sf. Afhanasie, Curtea Domneasca sau Biserica Curtii, Sf. Gheorghe Vechi, Biserica Razvan, Biserica Stelea, Biserica Vergu, Biserica Silvestru, Biserica Ienei, Biserica dintr-o zi, Biserica Bradul, Biserica Cretulescu, Biserica Doamnei, Biserica Gorgan, Biserica Alba, Biserica Domnita Balasa, Biserica Caramidari, Biserica Mantuleasa, Biserica Olari, ascunsa in spatele blocurilor, Biserica Otetari, Biserica Batistei, Biserica Precupetii Noi, Biserica Popa Nan, Biserica Popa Petre, Biserica Baratia, care era pe atunci resedinta parintilor franciscani, si multe altele pana la nr. 95. Unele nu mai sunt, altele sunt scapatate si saracite, altele refacute «cu ce-am gasit prin casa»".