Amza Pellea sufletul oltenilor

Nu stiu ce facui, dar cand scrisei la "Amza Pellea, sufletul oltenilor" mi se-ntampla una, de nici un juvete n-o poate descurca, chiar de-ar bea numa' zama de ardei iute, amestecata cu frunte de tuica, pe inima goala! Olele! Daca va spui, n-o sa ma credeti. Dar io tot va spui. Ma, fratalor, unde eream io, erea si Amza al mic, al Pellestilor. Bodiguardul meu de corp erea, auzi? Imi placu, imi placu, mult imi placu, dar pleca la tanc, taman cand imi luai inima-n dinti sa-i vorbesc. Da-i lasai o gazeta pe care s-o bage in papornita langa praz, dupa ce-o manca. Nu prazul, ma! Gazeta cu juvetii de Bailesti. Aia ie! Ma tot tanui sa va spui si uitai, da’ bine ca-mi adusei aminte! Stiti, ma, de unde vin juvetii? Nu stiti, de unde sa stiti. Da’ va spui io acum. Ca, uite, si nepotul Suca, si nepotul Pantelica, si Sache a’ lu’ Zapacitu, si nea Marin sunt mici, nu de pus pe jar, ma, mici de inaltime! Mici, mici, dar vioi ca niste juveti, fate d-alea care fac acrobatii prin aer. Pesti, auzi? Si-acum sa va explic: ma, fratalor, de cand e lumea lume, oltenii zac ca armata e cea mai serioasa treaba. La armata, fiecare lucrusor este la locul lui, lustruit, matricolat, gradu e grad. Ehe, da’ stiti ce mi-a zis Turcu Valentin, din Bailesti, presedintele "Societatii Amza Pellea"? Ca, de cand e lumea lume si armata armata, adica de peste 200 de ani, oltenii sunt zglobii si saritori dupa grade ca juvetii-n apa. Atunci cand e interzis pescuitul, intelegeti ce vreau sa spui. Iar juvetii sunt ca oltenii primavara, cand pleaca dupa fete. Dar parca nu chiar asa de iuti.