Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mănăstirea Căldăruşani oferă celor care o vizitează linişte, frumuseţe şi bucurie, reuşind ceea ce puţine lăcaşuri de cult pot – să apropie de Dumnezeu.
Puternica mişcare isihastă, începută cu multe secole în urmă, este continuată şi astăzi de monahii pe care îi are obştea. Un ostrov despărţit de mal de o fâşie îngustă de apă, la câţiva paşi de foştii Codri ai Vlăsiei, refugiul celor porniţi în bejenie. În aceste locuri pline de farmec a hotărât domnitorul Matei Basarab să ridice sfânta Mănăstire Căldăruşani în cinstea marelui mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. Biserica a fost zidită într-un timp foarte scurt, doar patru luni, iar pictura a fost terminată mai târziu. Aici a fost mănăstirea cea mai dragă lui Matei Basarab.
Căldăruşani? O clădire mare şi albă, învăluită de razele soarelui ce toropise întreaga suflare şi părea nelocuită la ceasul când am trecut pe acolo... Noi, orăşenii, oameni moderni, nu vom fi îndrăznit să ne imaginăm vreodată cum ar fi arătat Codrii Vlăsiei întunecaţi de umbră răcoroasă şi fără gunoi sau alte mizerii... În pridvorul bisericii eşti întâmpinat de o parte şi de alta de două morminte vechi, având fiecare aprinse lumânări şi candele. Aici este înmormântat mitropolitul Grigorie Dascălul, într-adevăr unul dintre marii ierarhi pe care Biserica noastră i-a avut în secolul al XIX-lea. Scrierile sale, dar şi curăţenia sufletească l-au impus printre vieţuitorii mănăstirii, dar şi în afara ei ca "pildă de vieţuire duhovnicească şi de înţelepciune sfântă în păstrarea dreptei credinţe şi în tălmăcirea cuvântului lui Dumnezeu", cum scrie în Tomosul Sinodal privind canonizarea sa din 2006, la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. A deprins greaca şi latina la Şcoala de la Sfântul Sava, iar mai apoi tânărul Grigorie a plecat la Neamţ, unde, împreună cu prietenul său Gherontie, a fost călugărit de chiar stareţul Paisie Velicicovski. Grigorie este cunoscut în istoria Bisericii cu numele de Dascălul, pentru că mai înainte de a ajunge Mitropolit al Ţării Româneşti a tradus şi tipărit mai multe cărţi având conţinut dogmatic sau colecţii de predici aparţinând Sfinţilor Părinţi răsăriteni. Rămas singur, după ce, din dorinţa de a cunoaşte rânduiala monahală mai amănunţit, a plecat împreună cu Gherontie, prietenul său, la Muntele Athos, iar pe drumul de întoarcere au fost jefuiţi de tâlhari în Bulgaria şi Gherontie a fost ucis, ierodiaconul Grigorie s-a retras la Mănăstirea Căldăruşani, unde liniştea locului era prielnică preocupărilor sale. De aici a fost chemat, în 1823, la conducerea Mitropoliei Ungro-Vlahiei. Domnitorul Grigore Ghica, primul domn pământean după perioada fanariotă, a considerat că alegerea acestuia a fost perfectă. Prin grija patriarhului Iustinian Marina, osemintele sale, aduse în mănăstire de la mitropolie încă din anul 1841, au fost luate din osuarul bisericii-paraclis din cimitir, dându-li-se un mormânt la loc de cinste, în pridvorul bisericii mari a mănăstirii. Oricine, cu necazuri sau fără, poate simţi alinare şi lumină la Căldăruşani.
Tipografia
Nicolae Batcoveanu, logofăt al mitropoliei, şi-a făcut mai multe încăperi, pe care, la stăruinţa şi chiar porunca mitropolitului Grigorie Dascălul, a consimţit să le pună la dispoziţie pentru instalarea unei tipografii. Cel dintâi conducător al tipografiei, călugărul moldovean Inochentie, nu s-a dovedit a fi pe măsura aşteptărilor, iar în septembrie 1834 a fost înlocuit cu Macarie. Alături de Meletie, monah de la Athos, ca "probariu", şi pe Gherontie de la Neamţ şi Iona de la Căldăruşani, ca "zeţar", a reuşit să tipărească integral, până în iunie 1836, Vieţile Sfinţilor, fiecare din cele 12 volume în câte 600 de exemplare. O adevărată performanţă tipografică pentru acele vremuri.
Citiţi toate articolele din Ediţia de colecţie - Sfinţii români
