Arta de a manca

Exista culturi in care actul de a manca este intemeiat intr-o intreaga filozofie. Asa este cazul traditiei spirituale chineze sau al traditiei ayurvedice din cultura indiana. Deopotriva in ambele, hrana reprezinta o punte de legatura intre macrocosmos si microcosmos.

Ce se intampla in cultura noastra ne explica Carmen Beyer, psihoterapeut. O treime din populatia chestionata nu stie sa spuna NU la ceea ce nu e bun pentru ea sau nu-i place. 34% dintre subiecti nu raspund, evita sau nu stiu sa denumeasca felul de mancare care nu le place. O posibila cauza ar putea fi faptul ca aceste persoane au crescut intr-un mediu familial in care in copilarie, mai ales in perioadele sensibile de crestere, maturizare si afirmare a eului, altcineva a decis pentru ei ce sa manance si ce sa nu manance, ce e bun pentru ei si ce nu.

FEMEIA. 80% dintre subiecti considera ca in familiile de la noi femeia e cea care gateste. In acest mod, femeia e impinsa sa-si asume si sa-si dezvolte doar aspectul matern al feminitatii ei, altfel spus, femeia este vazuta ca "mama hranitoare", ceea ce poate sa genereze in timp un sentiment de frustrare. Aspectele neglijate ale personalitatii se pot revolta si astfel "mama hranitoare" se poate transforma treptat intr-o "mama negativa", autoritara, care foloseste ca mod de comunicare reprosul si are tendinta de a-i controla pe ceilalti: "De ce nu ai mancat tot din farfurie?"; "Daca nu mananci, nu mai cresti mare"; iar mai tarziu, "De ce nu ai venit azi la masa?". Urmand aceasta cale, copilul ajunge sa manance nu pentru ca ii este lui foame, ci pentru ca "asa trebuie" sau "ca sa nu o supere pe mama".

CE VREA, CAND VREA. In ciuda faptului ca 65% dintre subiecti iau cel putin trei mese pe zi, tot 65% dintre ei (nu exact aceiasi) rontaie intre mese. Aceasta ar putea sugera doua lucruri: pe de o parte, ca in cel putin 33% din cazuri, desi au mancat suficient din punct de vedere cantitativ, nevoile lor individuale, corporale si sufletesti nu au fost pe deplin satisfacute, iar pe de alta ca in acest mod isi manifesta inconstient revolta si-si exercita inconstient libertatea de a manca fiecare ce vrea el si cand vrea, si nu cand ii spune altul.

SPECIFIC ROMANESC. 60% dintre subiecti considera ca nu exista sau nu stiu sa existe un "fel de mancare specific romanesc" in zona in care locuiesc. Aceasta ne arata, in fond, cat de confuz si slab conturat e sentimentul identitatii noastre nationale, atunci cand privim catre noi insine si nu ne raportam la altii.

Sarmalele nu rezista nici ele in fata evidentelor statistice: doar 33% dintre subiecti le nominalizeaza ca "fel de mancare specific", iar autoritatea lor scade inca si mai mult atunci cand aflam ca doar pentru 12% din populatie ele constituie mancarea preferata. In mod asemanator, desi 95% dintre subiecti consuma frecvent ciorbe/supe, doar 26% le considera un "fel de mancare specific" si doar pentru 18% ele reprezinta mancarea preferata. Ceea ce rezulta din analiza acestor date este ca, practic, nu avem un specific culinar foarte clar.

ALTE BUCATARII. Procentele se rastoarna spectaculos atunci cand participantii la cercetare compara "bucataria romaneasca" cu "bucataria traditionala a altor culturi". 74% dintre subiecti nu au consumat niciodata mancare traditionala din alte tari decat Romania si doar 22% au mancat deja din bucataria altor popoare. Cu toate acestea: 65% dintre subiecti considera ca mancarea romaneasca este mai buna decat cea chinezeasca, desi 62,4% dintre ei nu au gustat-o pe aceasta din urma niciodata. Doar 33% isi asuma cu obiectivitate faptul ca nu stiu. 51% dintre subiecti considera ca mancarea romaneasca este mai buna decat cea ungureasca, desi 47% dintre ei nu au gustat-o niciodata. Doar 42% isi asuma faptul ca nu stiu. 49% dintre respondenti considera ca mancarea romaneasca este mai buna decat mancarea arabeasca si doar 49% dintre ei afirma cu obiectivitate ca nu stiu. Aceste preferinte se pot traduce fie prin nationalism si un soi de suspiciune fata de tot ce depaseste granitele tarii sau printr-o repliere defensiva pe sine mai globala, pe fondul unei anxietati in fata noului si necunoscutului.

CARTEA DE BUCATE. Doar circa 12% dintre subiecti tind sa aduca in mod constant ceva nou fata de cunoasterea provenita de la generatiile anterioare, gatind dupa retete aflate din cartea de bucate sau emisiunile tv.
Aceste persoane vor tinde sa se individualizeze in raport cu generatiile anterioare, grupul lor familial sau grupul de apartenenta. Majoritatea celorlalti e foarte posibil sa aleaga doar sa reproduca si sa retransmita de la generatia dinainte catre generatia care urmeaza o anumita traditie.