INSULA CETATE
Insula Ada-Kaleh, un pamant cu climat mediteranean, era asezata chiar in mijlocul Dunarii, la trei kilometri de Orsova. Legenda insulei incepe undeva in vremurile zeilor si se termina brusc in 1971. Atunci a fost dinamitata. Peste ramasitele ei au venit apele lacului de acumulare al barajului de la Portile de Fier 1.
A fost odata, in mijlocul Dunarii, o insula in forma de stea. Ada-Kaleh - "Insula Cetatii". Pentru ea s-au batut secole de-a randul Imperiul Austro-Ungar si cel Otoman. Caci cine stapanea Ada-Kaleh, "un mic Gibraltar", cum l-au botezat istoricii, controla circulatia pe fluviu si pe uscat, in zona.
Legendele despre Ada-Kaleh pornesc din vremurile argonautilor. Pana si Hercule ar fi incercat, candva, sa cucereasca cetatea din mijlocul Dunarii. Grecii au botezat-o Cotinusa - adica pamantul maslinilor salbatici.
La inceputul secolului trecut, locuitorii mai purtau inca salvari |
Prin bunavointa regelui, comertul de pe insula a fost scutit de taxe |
Geamia de pe Ada-Kaleh adapostea cel mai mare covor din Europa |
MASLINI, SMIRNA, TUTUN
|
Cei care au supravietuit dupa ce insula draga lor a fost inghitita de ape isi aduc aminte ca Ada-Kaleh mirosea a iasomie si a fructe coapte. Ca din fiecare curte te chema aroma de zahar pus la topit intr-un cazan, in care mesteca un turc, aruncand petale de trandafir si descantand pana avea sa se inchege deliciosul locum.
Pe Ezarzia, strada principala, unde erau adunate mai toate pravaliile, te ademeneau arome puternice de tutun, fugite din narghilelele la care pufaiau turcii. Peste aromele de tutun juca mirosul ceaiului tare si al cafelei la nisip.
Calatorul, imbatat de cafea si de rahatul tavalit in susan, pe care i le oferea negustorul turc, se aseza pe divanul scund, impodobit cu perne. Pleca incarcat de cutii cu tigarete, podoabe minunate si stofe grele. Dar numai dupa ce afla povestea sultanului Kaleh si a sotiei sale, Ada. Se spune ca femeia era atat de frumoasa, incat i-a sucit cu totul mintile sultanului, care le-a parasit pe celelalte neveste din harem. S-a izolat, impreuna cu Ada, pe insula din mijlocul Dunarii, ca sa aiba parte doar el de frumusetea ei. Nefericita, sultana s-a aruncat in Dunare in timpul unei calatorii.
"Allah ekber..." - imamul din minaret chema la rugaciune. Pe Ezarzia se lasa liniste. Geamia care mirosea a smirna se umplea de turci imbracati in salvari si de turcoaice cu fata acoperita de ferigea.
Pe marginile insulei, cetatea ridicata de austrieci din caramida trainica veghea la apus intoarcerea barcilor. Lotcile, incarcate in zori cu locum si tigarete de vanzare, pentru cei de pe mal, se intorceau goale.
Cand au vazut, in 1971, cum insula pe care au trait a disparut in Dunare, multi batrani care locuisera pe Ada-Kaleh s-au imbolnavit si au murit, fara sa apuce sa mai profite de pasapoartele oferite.
"Majoritatea au plecat la Constanta sau in
Turcia, acolo
unde aveau rude. Eu am plecat in Turcia, dar m-am intors la Drobeta Turnu-Severin dupa doi ani. Un aer si o atmosfera ca pe insula aceea nu mai gaseai nicaieri" - Musref Durgut, locuitor de pe Ada-Kaleh
|
PROIECTUL DE PE SIMIAN
|
Simian, insula pe care ar trebui sa renasca Ada-Kaleh, e la o distanta de 10 minute de mers cu salupa, din portul de la Drobeta Turnu-Severin. Simian nu se bucura nici de pozitia privilegiata, de "mic Gibraltar", pe care o avea "Insula cetate", si nici de un climat mediteranean.
In anii â70, cand au sacrificat Ada-Kaleh pentru Portile de Fier, autoritatile s-au laudat ca vor reface pe Simian paradisul oriental inghitit de apele lacului de acumulare.
Au adus bucati din cetatea de pe Ada-Kaleh si le-au lipit grosolan pe una din marginile Insulei Simian. Au adus si cazematele si o parte din cimitirul musulman.
Dar cand au vazut ca locuitorii de pe Ada-Kaleh nu au de gand sa se mute pe Simian, au lasat insula in grija granicerilor.
Frumoasele cazemate au ajuns grajduri pentru cai, inconjurate de gradinile de zarzavat pe care si le-au incropit satenii dintr-un sat de pe malul Dunarii.
In acest moment, autoritatile de la Severin lucreaza impreuna cu o firma din Turcia la un proiect care sa invie, pe Simian, Ada-Kaleh. Proiectul are sprijinul Ambasadei Turciei in Romania.
Vor fi ridicate replici fidele ale cladirilor de pe
Ada-Kaleh. In afara de acestea, pe Simian ar mai urma sa apara un minihotel, restaurante, magazine. Cetatea ar urma sa adaposteasca o serie de galerii de arta.
|
|
AMINTIRE DE TURNEUIata amintirea cea mai de pret a lui Claudiu Bleont: "Intamplator, fiind in turneu in SUA cu piesa «Steaua fara nume», am cunoscut o actrita americana care facea parte dintr-un grup de teatru, cu care Teatrul National se intalnise la festivalul de la Edinburgh, si m-a intrebat cum de actorii romani sunt asa buni. Nu as putea sa explic daca exista o ratiune sau o motivatie vizibila, clara, limpede si i-am raspuns sa vina in Romania. Ea a spus: «Asta am sa fac». OK. Eu am spus ca nu se va intampla niciodata asta si la doua, trei luni a venit in tara si, normal, am dus-o la manastirile din Moldova".ADANCIMILE UNUI SUFLET"Am ajuns cu ea la Sucevita, a intrat pe poarta manastirii si imediat au busit-o lacrimile. Fiind atat de miscata in strafundul ei, in adancimile sufletesti, s-a botezat ortodox, pe ea chemand-o Kim McCann, s-a botezat in America la parintele Cristofor, care este preot ortodox in New York, iar peste alte cateva luni a venit in tara si i-am botezat fetita la Biserica «Silvestru», la parintele Galeriu. Restul amintirilor sunt trecatoare, ca toate."DE CRACIUN, SPERANTA NU MOARE"Cat au trait parintii mei, povesteste Irina Petrescu, n-a lipsit niciodata bradul impodobit de mama, cu grija, in Ajun. Darurile poposeau la piciorul lui si erau descoperite de mine dimineata. Desi modeste (un joc, o pijama, o portocala), am fost un copil fericit. Am crescut liber, armonios si fara complexe. Ultima noapte de Craciun, cu acelasi ritual, bradul impodobit de mama mea ma astepta de la Cannes. Aveam sa aflu, la 28 decembrie, ca parintii mei mureau (murisera) intr-un accident de automobil." (Loreta Popa) |