ZEUL ZAMOLXIS
Totul a purces din haosul cel nemarginit: si lumea intreaga, si zeii cei fara de moarte. Pamantul puternic dadu nastere Cerului de necuprins, iar pana la el se inaltau muntii cei falnici, care ocroteau neamul "celor mai viteji si mai drepti dintre traci". Dacii.
Dacia. O tara aspra, de nepatruns, inconjurata de mister. Nimeni nu stia bine cine erau oamenii care locuiau in acea cununa de munti. Legenda spune ca li se zicea daci sau geti, razboinici de temut
din Carpati.
ZEUL MISTERIOS. Un zeu mare si puternic stapanea destinul dacilor: ZAMOLXIS. Platon spunea in scrierile sale ca Zamolxis ii facea pe acei daci nemuritori. Dunarea inspira teama. Razboinicul get trecea calare apa inghetata a temutului fluviu si aparea in scrierile poetilor care vorbeau de acea lume barbara, vrajmasa celor care o atacau. Dunarea isi pastra bine secretele. Oameni se ascundeau in munti, iar padurile erau intunecoase si acopereau acea tara plina de primejdii. Adapost al acelor oameni, padurea era originea adanca a mitului getic, invocat si azi in formula magica "foaie verde" din cantecul popular. Pentru mintea anticilor era in toate acestea nu numai un mit care inspira teama, dar ceva magic, ce izvora din geniul acelui popor si venea in apararea lui, ascunzand realitatea. Unul dintre miturile cele mai obsedante si mai puternice este cel al marelui zeu geto-dac Zamolxis.
AVEAU STRAMOSII DACI UN SINGUR ZEU SAU MAI MULTI?
| |
|
JERTFA SFANTA
|
O data la patru ani, natiunea aduce Zeului jertfa suprema: un om caruia i se ia viata de carne, spre a i se darui viata de spirit, intru marea misiune de a purta sus in cer rugaciunile si dorintele neamului inaintea zeului. Si aceasta jertfa e asa de sfanta, incat daca trimisul nu moare in lanci, inseamna nu ca zeul are mila si il iarta, ci ca-l osandeste la moartea vesnica a vietii trupului si il socoteste nevrednic de a se arata inaintea sa. Ferice de cel care, aruncat in lanci, pierde viata trupului, spre a se destepta in viata vesnica. A muri in razboi e tot ce poate fi mai onorabil pentru un get. Se pare ca nemurirea fagaduita de Zamolxis credinciosilor sai era completa, cuprinzand atat trupul, cat si sufletul. Omul murea, iar o dublura a sa mai putin carnala, totusi reala, continua sa traiasca in regatul lui Zamolxis.
|
|
PIERDUT DE LUMETot ce apartine Daciei si cunoastem prin izvoare antice au fost insuficient observate chiar si de istoricii cei mai scrupulosi. Planul real, al cunoasterii directe, pe care au avut-o mai limpede romanii prin razboaie, se completeaza prin descoperiri arheologice. Zamolxis e adorat pe muntii cei inalti in singuratatea unde numai vulturii pot ajunge. Acolo sus, pierdut de lume si cercetat numai de rege, ca sa-i afle sfatul la caz de nevoie, sta marele preot. Templul si locuinta lui sunt intr-o pestera si el nu se coboara decat rar de tot in lumea oamenilor, cand are a da vreo porunca, pentru curatirea de pacate, sau cand are a face vreo prevestire ori a da invataturi.O ENIGMA NUMITA ZAMOLXIS, ZEUL INITIATOR AL DACILORZalmoxis, uneori simplu muritor, alteori demon, era zeu al daco-getilor, insa din cauza datelor foarte sarace si aparent contradictorii a fost considerat adesea un personaj cu totul enigmatic. Zamolxis a fost un preot initiator, poate chiar personificarea functiei de preot initiator, intr-o perioada in care traditia totemica a lykantropiei se mentinea inca. El era deci un fel de om-lup sau urs, invesmantat in piele de animal cum il arata si numele, ca si cei initiati de el (care se si numeau daci = lupi). Dar el a ajuns rege intr-o perioada cand disparuse credinta in animalul-totem. El slujea unor zeitati pe care nu le cunoastem. Zamolxis a sfarsit ca si ceilalti preoti initiatori prin a fi zeificat, dar nu a reusit sa devina un zeu autentic, fiind secondat de alti preoti initiatori cu aceleasi atribute. Vestigiile arheologice dovedesc ca dacii dispuneau de anumite cunostinte astronomice, detinute in mod firesc tot de catre preotii initiatori, pe care le foloseau intr-un mod cu totul original, ceea ce dovedeste o veche traditie.CAVALERII DANUBIENIMitul nu poate exista fara un oarecare substrat istoric. La fel s-a intamplat si la Polovragi. La sfarsitul anilor â60, pe platoul aflat deasupra pesterii s-a descoperit o cetate dacica din secolele II-I i.Hr., cuprinzand nu numai turnuri de aparare si urme de locuinte, dar si ramasitele unui sanctuar sau resturi ale unor tambururi din piatra. Arheologii au descoperit o placa din bronz reprezentand alte personaje ciudate si enigmatice ale panteonului daco-trac, Cavalerii danubieni, iar acest obiect se afla expus la Muzeul National de Istorie din Bucuresti. |