Aveam un San Remo

Prima editie libera a batranului festival, cea din 1990, s-a desfasurat sub bagheta realizatorului tv Titus Munteanu.

Un ziarist de la Corriere della Sera prezent la prima editie necenzurata a festivalului romanesc compara Mamaia cu San Remo, isi aminteste Titus Munteanu. "A fost o explozie, o refulare a oamenilor, care nu au putut sa faca nimic pana atunci. A fost un festival foarte bun", spune realizatorul tv, care a fost pionul principal al organizarii primei editii libere a celui mai mare concurs de muzica usoara autohtona. Atunci, castigatorii sectiunii Interpretare au fost Perletta Toma (locul al treilea), care acum canta in Italia, Adrian Enache (locul al doilea) si Laura Stoica (locul intai). Titus Munteanu a realizat noua din editiile postdecembriste ale festivalului, dar cunoaste culisele sale de zeci de ani. "Inainte de 1989, Ministerul Culturii era implicat in organizarea acestui eveniment. Acum, doar Consiliul Judetean Constanta este componenta fixa. In rest, Dumnezeu cu mila", afirma realizatorul, intr-un fel nemultumit de "politizarea" unui eveniment de care ar trebui sa se ocupe mai degraba oamenii din show-biz.

PIEDICI. "Demarajul" catre o Mamaia moderna, in pas cu cerintele publicului, a fost foarte greoi. S-a uitat ca muzica s-a schimbat in totalitate si, din pacate, compozitorii din generatiile mai vechi lucreaza dupa acelasi retetar. "Le spuneai de Mamaia, replicau: «Aha, deci cantece din astea mari, lente, lalaite»", afirma Munteanu.

Degringolada care a insotit negocierile dintre Consiliul Judetean Constanta si principalele posturi de televiziune autohtone in ultima perioada, refuzul artistilor de top de a se prezenta la seara slagarelor, (aproape) aceleasi vesnice creatii reciclate, dar si intrarea contracost au cam alungat publicul din Teatrul de Vara de la Mamaia. Cu cei aproximativ 5 euro, cat a costat biletul la ultimele editii, poti bea cateva beri la terasa de langa Teatrul de Vara, in timp ce asculti "live-urile" de peste ziduri.

NOSTALGII DIN TEATRUL DE VARA "Ajunsese sa-mi fie drag Teatrul din Mamaia, cu treptele lui ciobite si scaunele lui rupte. Copertina care acoperea scena era carpita an de an si, cand ploua, facea «burta» de la apa. Ca sa nu se rupa, o impungeau cu o tepusa lunga inainte de spectacole", isi aminteste Titus Munteanu. Creativitatea ocupa un loc important in organizare. "Incercam cate o inovatie la fiecare editie. Odata, am filmat juriul iesind din spuma marii, cu dosarele la subrat, altadata am adus pe scena compozitori care si-au cantat propriile piese, premiate la Mamaia cu ani in urma."

A ABANDONAT FLAUTUL SI CATEDRA PENTRU TELEVIZIUNE Este timisorean. A venit in Bucuresti in 1961, pentru a urma cursurile de flaut la Conservator. Atat de mult i-a placut muzica clasica si instrumentul studiat, incat a ramas sa predea la facultate. Era un mare timid si doar dintr-o intamplare a ajuns sa calce in Televi-ziune. "Eram student in anul al treilea. Intr-o seara, cand mergeam la dus, portarul m-a intrebat daca stiu pe cineva de la flaut. «Eu!», i-am raspuns. M-a indemnat sa raspund la telefon. Era Alexandru Imre, dirijorul Casei de Discuri Electrecord. M-a intrebat daca nu vreau sa vin la o inregistrare in televiziune", povesteste Munteanu. Ideea i-a suras, cu atat mai mult cu cat castiga si 50 de lei, adica banii de camin pentru o luna. Televiziunea a fost dragoste la prima vedere. Dar o dragoste mare cere sacrificii, asa ca "mielul" taiat s-a numit catedra de profesor. Tudor Vornicu l-a ajutat sa ia o decizie, dupa ce i-a promis ca il plateste dublu, daca lasa deoparte celelalte activitati profesionale. Dupa aproape 40 de ani, Titus Munteanu e tot indragostit de televiziune. Si tot in TVR. DESPRE CENZURA, DOAR DE BINE Cat si cum si-au bagat nasul oficialii responsabili cu cenzura in desfasurarea Festivalului Mamaia nu se poate masura in procente. Cert este ca nu multe dintre editiile evenimentului din timpul comunismului au fost "curate" din punct de vedere al impunerii unor texte patriotice sau al unor compozitori sau interpreti "de casa". "Manevrele se faceau la comanda responsabililor cu «cultura». Cel putin in anii de dinainte de Revolutie erau obligatorii in finala una-doua piese cu mesaj patriotic. Textele erau aberante", povesteste Munteanu.