Baiatul infiat

Printre obiceiurile comunistilor de prima generatie la putere a fost si acela de a infia copii. Ana Pauker a adoptat un baiat dintr-un orfelinat.

Un amanunt necunoscut din viata Anei Pauker este ca in 1951 a infiat un baiat. Era atunci in plina putere politica si avea trei copii mari si nepoti. Alexandru (Sandu) Pauker locuieste acum la Brasov si e pensionar. S-a stabilit acolo dupa ce mama adoptiva murise, cand a inceput scoala profesionala.

ORFANUL. Avea cinci ani cand a fost infiat dintr-un orfelinat din Sibiu. Prea mic sa aiba amintiri ale momentului, ne putem imagina doar ca episodul infierii a fost generat de vreo vizita oficiala a Anei Pauker in orfelinat. Copilul avid de afectiune se va fi "lipit" de ea, cum fac toti copiii din asemenea locuri. Iar femeia careia i se va fi spus "mama", ca oricarei femei care patrunde intr-o casa de copii, "nu s-a mai putut dezlipi de el", cum relateaza toti aceia care au trecut prin astfel de momente. A trait din plin schimbarile de viata ale mamei adoptive. Ajuns la Bucuresti, spre deosebire de colegii sai de gradinita, era adus cu masina. Casa in care locuia avea ca personal o femeie de serviciu care era si bucatareasa si un sofer. In casa se aduceau alimentele cu masina. In rest nu-si aminteste ceva deosebit.

SINGURA MAMA. Ana Pauker fusese pentru el singura mama pe care-o cunoscuse. Copiii ei erau mari, Sandu era de varsta nepotilor, cea mai mare nepoata fiind cu patru ani mai mica decat el. Cand faceau o nazbatie, primului care i se lua apararea, era fiului infiat. Ii poarta recunostinta pentru ca l-a ingrijit si a simtit-o iubindu-l "ca o mama". Ii controla temele si daca vedea ca nu stia sa le faca il trimitea la o colega din apropiere. Avea momente de duiosie, il lua in brate, il ducea in parc, la teatru dar mai ales la opera. N-a putut sa-si dea seama daca a fost sau nu o femeie eleganta, dar bijuterii nu avea. Dupa 1952 cand Ana Pauker a intrat in dizgratie, nu stie pe nimeni care sa fi venit la ea, in vizita, altcineva decat membrii familiei. Nu i s-a spus nici ca e arestata cand a fost luat de "sora sa" adica de fiica mai mare a Anei si a lui Marcel Pauker, Tatiana. Care l-a tratat intocmai ca pe-un frate mai mic. Cand mamei adoptive i s-a impus domiciliu fortat a revenit la ea, intr-o casa din zona Floreasca. S-au plimbat prin cateva locuinte de fapt.

IN ATENTIA "ORGANELOR". Dupa 1960, cand Ana Pauker a murit, fiica ei a devenit tutorele lui. S-a intamplat un lucru deosebit: desi era infiat cu acte in regula nu a primit pensie de urmas de unde deduce ca, de fapt, Ana Pauker nu avusese carte de munca, prin urmare nu fusese salarizata ca oricare cetatean. Dupa ce-a facut opt clase s-a dus la profesionala. El a ales desi "sora mai mare" Tatiana Bratescu, profesoara, ii propusese sa-l mediteze. Era mult mai usor pentru toti, zice acum. S-a dus la Tehnometalica din Bucuresti dar nu mai erau locuri. Asa a ajuns la "Tractorul" - Brasov. Curand a fost chemat la sectia tutelara de la primarie unde i s-a propus sa fie infiat de catre altcineva. A refuzat. La "Tractorul" a ramas toti anii de munca pana la pensionare. Nici nu a fost "luat in brate", nici n-a fost huiduit. Simtea insa ca e "mai urmarit" decat ceilalti colegi ai lui.

A purtat numele Pauker chiar si cand a priceput ca mama sa e improscata cu noroi. N-a dat importanta lucrurilor rele. Pentru el a ramas "mama". De altfel in casa sa nu sunt imagini ale celei mai puternice femei din lumea comunista. Pe peretii apartamentului de bloc si in album sunt simple fotografii de familie - "cu fratii, nepotii si mama".

SINGURATATEA EPURARII Dupa revenirea in tara cu trupele sovietice, pana la epurarea sa in 1952, Ana Pauker (1893-1960) a fost prima autoritate a partidului comunist. In palmaresul sau intra si recordul de-a fi fost prima femeie ministru de Externe din istorie si totodata una dintre putinele femei din vremea lui Stalin care a detinut inalte functii. In septembrie 1948 aparea pe coperta revistei "Time" cu eticheta "cea mai puternica femeie in viata". In 1951 s-a imbolnavit de cancer, boala fiind cunoscuta doar de membrii Biroului Politic si tratata la Moscova. Un an mai tarziu a fost "epurata" si anchetata in stare de arest. A trait pana la moarte intr-un fel de domiciliu fortat. Niciunul dintre fostii "tovarasi de munca si lupta" ori dintre cei care-o aclamau cand era la putere n-au vizitat-o. Dupa moarte, corpul ei a fost dus la Crematoriu. La priveghiul ei n-au fost decat membrii familiei. Ceremonia finala s-a facut nu in acordurile Internationalei ci ale unui mars funebru.