Baniciu, argint viu

Nu se simte 100% folkist, dar chitara-i este foarte bun prieten. Imparte dragostea de muzica-ntre rock si folk si fiecareia-i ineaca gelozia-n voie buna. Mircea Baniciu, folkul si rockul, o combinatie miraculoasa…

Probabil ca nu stiati, dar vorbim despre acelasi Mircea Baniciu, care acum ani buni, cand isi tocea coatele de baietandru pe bancile liceului, nu pupa mai mult de infima nota 6 la muzica. Si despre acelasi Baniciu caruia, dupa vreme nu prea-ndelungata, profesorul fara fler ii cerea scuze pentru nedreptate, dupa concert, in culise. Profesorul care-si prezenta apoi scuzele lui insusi, pentru ca n-a stiut sa vada dincolo, pentru ca urechea lui muzicala n-a fost daruita cu suficient har incat s-asculte si sa-nteleaga talentul crud.

Gluma, gluma, dar Baniciu n-a avut nicicand pretentia ca-i un elev model. Ba dimpotriva, deborda de energie si chef de viata, asa ca orele de curs n-au fost niciodata ceea ce-am putea numi… un deliciu. Inspirata, mama tanarului elev l-a mituit pe baiatul de varsta buletinului: intra la liceu, are chitara! Asta dupa ce Baniciu facuse deja cunostinta cu pianul. La 7 ani, proprietara casei in care locuia a intuit talentul cu care fusese harazit pustanul si i-a sugerat mamei lui sa nu mai stea pe ganduri si sa-i puna-n mana copilului un instrument muzical. Asa a-nvatat Baniciu cum le place clapelor de pian sa fie sfredelite, sa cante si sa-ncante. Iar la 14 ani, Cliff Richard si trupa Shadows i-au deturnat atentia-n directia chitarii. Care, vedeti, nu s-a mai dezlipit de el. Si nici lui nu i-a dat prin cap s-o faca! Dintr-una intr-alta, in primul an la Facultatea de Arhitectura, trupa Phoenix l-a cooptat, ca solist vocal. Au urmat patru albume rasunatoare, "Cei ce ne-au dat nume", "Mugur de fluier", "Mesterul Manole" si "Cantafabule". Brusc, Phoenix-ii pleaca din tara. "Nu sunt omul care sa regrete prea multe-n viata, dar n-am sa-mi iert niciodata ca i-am lasat sa plece. A fost marea mea greseala…", spune Baniciu, stapanindu-si, pentru cateva clipe, surasul jucaus care-i inunda mereu chipul.

"Sunt tare bucuros. Colegii din vechea gasca vorbesc de trupa Phoenix, s-au hotarat sa revina. Nu oricum, ci in mare forta! Scot un album nou si pregatim acum videoclipul. Trebuie sa fie unul senzational, ca asa se poarta-n ziua de azi. Fara un clip naucitor, nu iesi in lume. Plus spectacole pe masura!" Mircea Baniciu, cantautor

" ESARFA IN DAR", ALBUM "CIRIPITURI" "Aveam optsprezece ani, Eram Beatles fani Si umblam in tenisi albi. Primavara-n par Si miros de mar. A mai trecut de-atunci ceva, Albul de var nu-i chiar la fel Tu gandesti altceva Si mai e si el. Eu, aici, tu, acolo, Niciodata noi. .......................... Esarfa in dar... Pe chipul tau drag, Esarfa in dar... Pe chipul tau drag... Esarfa in dar..." PERIOADA DE GLORIE A FOLKULUI, "RETROCEDATA" Mircea Baniciu a plecat de la Vama Veche, unde-a cantat cele mai iubite piese folk ale sale, bucuros ca, in sfarsit, s-a convins de-un lucru foarte important: "Exista, intr-adevar, si alt public in afara celui care-asculta la volum maxim Blondy si Morandi. Toata ideea asta a voastra cu serile folk, in ansamblul ei, cu organizare, tema, intentie, tot ce vrei e o treaba, nici nu stiu cum sa-i spun… regeneratoare. A readus in sufletele tuturor, ale publicului si-ale noastre, ale artistilor, perioada de glorie a folkului. Ideea asta a prins bine tuturor. Si-ar fi extraordinar ca tot ce-a fost bun si voloros odata, sa reinvie. Nu e vorba doar de folk. Vreau sa spun ca astfel de initiative, in orice domeniu, sunt bine venite si chiar teribil de necesare. Pentru ca, dupa cum bine s-a vazut, publicul le vrea, si le doreste. Trebuie doar sa se gaseasca cineva care sa i le ofere. Asa cum ati facut voi cu folkul. Le-ati dat folkul inapoi celor carora le lipsea si le-ati daruit folk celor care, poate, nu stiau ce-i aia…" Citește pe Antena3.ro Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară "MIELUL", ALBUM "IN CAUTAREA CUIBULUI PIERDUT" (1998) ".......... Cin’ te manca, mielule ? Dumneavoastra, domnule, Cine moare, mielule? Si noi mieii, domnule Si voi domnii, domnule. Noi cu totii, domnule. Ce ramane, mielule? Acest cantec, domnule."