Basarabia, iubirea mea

Sergiu Rosca, preot si publicist basarabean, a indurat inchisoarea comunista pentru ca a sustinut ca Basarabia este pamant romanesc. Membru-fondator al Ligii Pro Basarabia, traieste in azilul de la Biserica Precupetii Vechi din Bucuresti.

Despre suferintele indurate in perioada comunismului de catre preotul si publicistul Sergiu C. Rosca, nascut in urma cu 93 de ani la Sestaci (Soroca), nu se poate povesti intr-o pagina de ziar. Dar merita sa incercam macar pentru simplul motiv ca generatiile care vin sa nu uite ororile totalitarismului. Parintele vorbeste cu zgarcenie despre suferintele din detentie, mai degraba arata spre sutele de articole pe care le-a scris intre 1932 si 1944 si in care a militat intotdeauna pentru ca Basarabia sa ramana alipita de trupul patriei-mama. Personalitatea parintelui Rosca este a unui om cu dubla vocatie: de preot si de publicist. Pe amandoua le-a profesat cu atata constiinta, incat a facut si inchisoare, Jilava si Vacaresti fiindu-i locuri de dureroase rememorari.

CONDAMNAREA. "Am fost inchis la 5 decembrie 1948. Cu doua luni mai devreme fusese arestat preotul Vasile Tepordei, prietenul meu, si presimteam ca ma vor aresta si pe mine", povesteste parintele Rosca, refugiat dupa 1944 in Romania. "Anchetatorul mi-a cerut atunci sa marturisesc ceva impotriva «banditului Tepordei», dar eu i-am raspuns: «Parintele Tepordei nu este un bandit, ci un om corect si cinstit, n-am ce marturisi impotriva lui»". A fost arestat si retinut fara a fi judecat. La 14 ianuarie 1949 a stat alaturi de Vasile Tepordei la Vacaresti, in conditii de exterminare. Din aprilie 1949 pana in iunie 1952, parintele Rosca a fost inchis la Jilava, unde boala sa de plamani, contractata intre timp, a inceput sa se agraveze. "Intr-o zi, pe cand eram la infirmerie, a venit la noi un general de securitate care ne-a intrebat pe toti pentru ce eram inchisi. Cand mi-a venit randul, i-am raspuns ca am fost arestat pentru ca am scris ca Basarabia este o provincie romaneasca. Uitandu-se rau la mine, ma intreba: «Si acum mai sustii aceasta?». La raspunsul meu afirmativ, generalul a ordonat doctorului sa ma trimita inapoi in celula", isi aminteste parintele Rosca.

ELIBERAREA. La 26 mai 1952, preotul basarabean a fost in sfarsit judecat. A avut norocul sa-l aiba ca martor pe teologul si scriitorul Gala Galaction, a carui depozitie a dus la o condamnare mai usoara: 3 ani de temnita grea, 10 de ani de degradare civica si confiscarea averii, pentru crima contra pacii, fiind astfel achitat de crima contra umanitatii - cum era in rechizitoriu. Trei ani si cinci luni ii petrecuse deja in detentie, dar tot n-a fost eliberat decat dupa inca un an si 10 zile, la 21 ianuarie 1953. Avea domiciliu obligatoriu in Bucuresti. Patriarhul Justinian l-a repartizat intr-o parohie de langa Snagov. Un proces-verbal al preotului care l-a urmat in acea parohie il descrie ca fiind "tipul preotului evanghelic, asa cum a fost preconizat de Mantuitorul, «care sufletul sau il pune pentru oi»".

Parintele povesteste amintirea cea mai infrigurata din perioada de detentie: "In iarna lui ’52, intr-o noapte, toti detinutii din camera 5 am fost scosi afara, iar gardienii ne-au soptit ca urmeaza sa fim impuscati. Ma hotarasem ca, in momentul cand voi auzi prima rafala de mitraliera, sa strig: «Traiasca Basarabia romaneasca!»". N-a fost nevoie.

"Pesemne ca i-a fost sortit Basarabiei, ca si frumoasei Bucovina, sa indure in decursul istoriei sale urgia unei stapaniri straine, ce n-a voit sa tina seama nici de drepturile istorice ale unui neam, nici de datele demografice si nici de aspiratiile unui popor" - Sergiu C. Rosca din articolul "Ganduri si nadejde in marea durere", publicat in 1940

ZIARISTUL DE LA CHISINAU La 6 octombrie 1912 se nastea la Sestaci (Soroca) Sergiu Rosca, fiul lui Cozma si al Eudochiei. A studiat la Chisinau, mai intai la Seminarul Teologic, apoi la Facultatea de Teologie si la Seminarul Pedagogic Universitar. Intre 1932 si 1944 se afirma in publicistica si scrie articole pline de patriotism. A facut aproape toate meseriile de ziarist la o serie de ziare din Basarabia. Urmeaza sa apara un volum cu toate articolele de atunci. OAMENI ALATURI DE CARE A SUFERIT IN INCHISOARE Printre oamenii de seama alaturi de care a fost inchis, in afara de Vasile Tepordei, cu care a si fondat in 1990 Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina, parintele Sergiu Rosca ii aminteste pe: preotii Marin Ionescu de la Biserica Cuibul cu Barza, Mihaileanu de la Jilava, Dorneanu de la Dorohoi, generalul Iosif Iacobici, Octav Stavrat, fost guvernator al Basarabiei, Mociulschi, comandant pe frontul de rasarit, David Popescu, fost ministru de Interne, profesorul Ion Petrovici, ctitorul Facultatii de Teologie din Chisinau, Atta Constantinescu, fost ministru, Gherman Pantea, primar al Odessei, Sergiu Matei Nica, publicist, Andrei Ciurunga, poet. Este emotionanta descrierea pe care prietenul sau, preotul Vasile Tepordei, o face parintelui Rosca: "Despartirea noastra de la 2 februarie a fost dramatica. Eram ca doi frati. Ne randuiam si citeam zilnic Evanghelia respectiva. (…) M-a durut mult despartirea. El fusese un sincer prieten, care ma incuraja si intarea in acea imprejurare, asa cum eram si eu pentru el" ("Amintiri din gulag", de Vasile Tepordei). VOM MURI CU BASARABIA PE BUZE "In cantecele noastre nostalgice si in rugile noastre fierbinti de seara vom implora intruna ajutorul Celui de Sus pentru redobandirea pamantului nostru rapit, pamant in care dorm strabunii nostri. Ne vom intoarce iara la locurile noastre scumpe si dragi sau vom muri cu Basarabia pe buze" (Articolul "Ganduri si nadejde in marea durere", semnat de Sergiu Rosca, la 18 august 1940).