Bijuteria de la Manastirea

Am vizitat unul dintre fostele domenii regale, cel de la Manastirea, judetul Calarasi. Am pus o intrebare: isi mai aminteste cineva cum se sarbatorea ziua de 10 Mai? Raspunsul a fost negativ in majoritatea cazurilor. Totusi, locuitorii fostului domeniu regal nu au uitat de vizitele pe care le facea Regele aici, de doua ori pe luna.

Regele Carol al II-lea nu rata nici un prilej de a merge la vanatoare pe domeniul regal de la Manastirea. Micul principe mostenitor Mihai il insotea cand putea, tatal sau cultivandu-i gustul pentru acest gen de distractii

Am avut parte la realizarea reportajului nostru de o calauza extraordinara. Numele acestei calauze este Vasile Tup, director al Fermei Manastirea, care ne-a povestit tot ceea ce stie de la batranii satului despre acest domeniu regal: "La origini, asta insemnand Carol I, aici a fost un conac, ca sa nu zicem prea pretentios palat. Mai bine zis o casa de vanatoare, pentru ca la 1890 aici nu se cultiva decat o suprafata destul de mica. Era un proprietar al carui nume nu spune prea multe, Tazalos. Acest Tazalos a avut o mosioara pe care a cumparat-o Carol I. Majestatea Sa a edificat aceasta casa de vanatoare. Daca vom privi cu atentie, din fata aceasta casa pastreaza ceva din Castelul de la Savarsin".

LEGEA VETERANILOR. Aici venea Regele la vanatoare. Mai multe lucruri se cunosc dupa 11 iunie 1921, cand a fost o reforma agrara realizata de Ferdinand, in scopul improprietaririi veteranilor de razboi. Printre alte mosii pe care le-a nationalizat s-a numarat si aceasta, care le apartinea. A trecut-o in domeniile coroanei. Un document din 1934 exemplifica acest fapt. Tatal unuia dintre satenii nostri, Gogu Guta, nepotul lui Alexandru Sahia, care s-a nascut aici si a carui casa memoriala este deschisa aici in comuna, are un document, care spune asa: «Noi ministru secretar de stat la Departamentul agriculturii si domeniilor improprietarim in temeiul Legii agrare nr.… din 11 iunie 1921, promulgata de Alteta Sa Regala… pe numitul Vasile Guta cu suprafata de 5, … hectare din tarlaua nr.… din mosia Manastirea, fosta mosie a regelui Carol I». Deci, totul era deja cartografiat. Pana atunci, mosia facea parte din domeniile coroanei.

PROIECTE. Din acel moment, din 1921, a inceput edificarea unei societati agricole foarte puternice, care a durat cam pana in 1937. S-a indiguit terenul, pentru ca zona era supusa des inundatiilor, a fost scos de sub influenta Dunarii in urma unui proiect care i-a apartinut lui Anghel Saligny si care i-a dat o probabilitate de inundatie de unul la zece ani. I-au creat si compartimentat incinta la 2.500 de ha, iar specialistii au facut un dig mare paralel cu Dunarea care scotea terenul de sub influenta inundatiilor (veneau cam la 15 ani sau 7 ani). Au facut si diguri perpendiculare, in asa fel incat nu se revarsa Dunarea si trecea termenul de 10 ani. Inundau controlat fiecare teren, in asa fel incat apa venea cu aluviunile pe profil de saruri. A inceput un amplu proces de modernizare, se ridicau case pentru specialisti.

SOCIETATE EVOLUATA. La nivelul anului 1938, unitatea era extrem de evoluata din punct de vedere tehnico-material, nu stiu daca in Romania exista 10 la fel azi, pastrand proportiile. Sa fiu sincer, cred ca nu exista nici o diferenta intre ferma de la Manastirea si o alta din Austria sau Germania. Societatea avea in 1938 apa curenta, bazinul si reteaua sunt functionale si in ziua de astazi, canalizare, functionala azi, lumina electrica. In 1992, aveam un motor Gratz care actiona un generator si moara. Doi cilindri imensi in stare perfecta de functionare, dar l-am taiat ca sa punem un motor electric, asa ca acum suntem vai de noi la cat a ajuns kilowatul. Era o realizare tehnica grandioasa. O bijuterie. Dumnezeu ne-a luat mintile, am aruncat tractoarele, am luat altele straine, care cand se strica plangi cu vorbe pe langa ele. Nu ne-am gandit la nimic, de fapt nu ne-am gandit deloc. In acea vreme, la 1938, se construise o moara sateasca, alta bijuterie tehnica. Ea lucreaza si acum cu valturile originale, doar motorul este electric. Toate pistoanele, pistonasele nu se rup, nu se strica.

Vasile Tup a fost cel care ne-a calauzit pasii prin fosta mosie regala, acum in paragina. Soba saseasca si scara interioara mai pastreaza amprenta fostilor proprietari

NOAPTEA CAILOR. Ferma a atins apogeul in 1938-1939, dupa care a venit razboiul, au venit altii la putere. S-a impartit toata balta. Aici a fost herghelie de cai de rasa, pursange arab si ardenezi. Mai gasim si acum cate o potcoava din aceea imensa prin pamant. Prin anii ’50, aici a fost un carnagiu, Noaptea Sf. Bartolomeu a cailor, atunci au fost sacrificati pentru ca atunci aparusera tractoarele si statul nu mai avea nevoie de cai, asa ca au decis sa ii omoare. Au dat apoi porcilor carnea. In memoria lor pe groapa unde au fost sacrificati am facut un lac frumos, Trapul armasarului. Din 1956-1957, cei care au venit la putere au zis ca specialistii regali erau tampiti inundand controlat zona, asa ca au ridicat un dig sa nu mai treaca niciodata apa peste el. Costurile sunt incomensurabile, iar rezultatul se vede si azi, deoarece productiile ne sunt limitate.

RAMASITE. Se vanau mistreti, cu care acum avem probleme, carpatini, caprioare, vulpi, lupi, rate, pasaret, vanat cu par si pene. Lucrez aici din 10 ianuarie 1970, deci am ceva vechime. Sala de mese veche, din acei ani, este folosita acum pentru nuntile din sat. Nu stiu cat o mai tine starea asta de lucruri. Ne-am trudit sa daramam doar tencuiala de pe un stalp, cu buldozerul, si abia daca l-am zgariat, in schimb am indoit lama de la buldozer. Asa de bine se lucra in 1934. Grajdul avea mozaic pe perete. Mozaic original. Aici, la sala de mese, am vrut sa introducem incalzire centrala, am inceput sa sapam pe sub fundatie, ne-am dus 2 metri in jos, dupa care a inceput sa se lateasca. Tot in 1934 facut. Apoi avem un patul, cred ca a fost construit din 10 hectare de padure. Doar podul lui tine 300 de tone. Are tot felul de clesti, tot felul de minunatii care il tin in picioare. Ma indoiesc de faptul ca o alta constructie din vremurile moderne va tine atatia ani cat a tinut acest patul. Asa se lucra atunci, cu precizie nemteasca. Pentru viitor."

O FERMA BINE INGRIJITA, CARE, DIN PACATE, A DECAZUT

Unul dintre sateni, Moise Gh. Voicu, povestind despre mancarea preferata a Regelui Mihai si despre vanatorile de aici Am incercat, in periplul nostru prin comuna Manastirea, sa gasim pe cineva care sa-si aminteasca cum si cand se sarbatorea Ziua Regalitatii. Dar oamenii isi amintesc mai curand de vizitele lui Carol al II-lea si ale fiului sau, Mihai I, dar si despre cat de bine era intretinuta ferma regala de aici in acea perioada. REMEMORARI. Moise Gh. Voicu, 81 de ani, povesteste despre acele vremuri de mult apuse: "Mi-aduc aminte, eram un copil de vreo 9 ani, cum pe mosie pazeau soldatii. De obicei, atunci cand se anunta vizita Regelui Carol al II-lea, femeile de serviciu faceau imediat curat, sa fie totul luna. Atunci cand venea Mihai, bucataresele gateau pentru el special urzici cu mamaliguta. Era unul Ionica Sustache, pe care Mihai il agrea, si de cate ori venea la Manastirea il ruga sa ii faca urzici cu mamaliguta. Era asteptat la poarta de un docar cu doi cai frumosi murgi, intra la palat, unde avea si dormitor, si camera de zi, de oaspeti, se odihnea, iar a doua zi de dimineata pleca in balta, la Ghibortiu, la vanatoare. Erau fazani, iepuri, de obicei pasaret mult. Era padure mare, de aici pana la Dunare. Se ducea in padure, astepta sa vina pasarile salbatice, pe care apoi le impusca. Mai vana iepuri, vulpi, pentru blana, ca era scumpa. In fiecare luna venea de cel putin doua ori, alaturi de cei din anturajul de la Palatul Regal. Tin minte ca intotdeauna avea timp sa stea cu lumea de vorba. Iesea lumea in strada cand venea, iar fetele se uitau lung dupa el, ca era tare frumos cand era tanar. Nu o data a iesit chiar si la noi la hora satului, de ramasesera muierile cu ochii scursi dupa el. Ehe, ce vremuri… Vremuri in care cu totii cantau Imnul Regal DECADERE. Ferma era bine ingrijita, acum, din pacate, a decazut. Nu imi aduc aminte cum se sarbatorea Ziua Regelui, dar Palatul, asa ii ziceam noi, desi nu era un palat propriu-zis, era garnisit cu tablouri, oglinzi, covoare persane de intrai cu pantofii in ele, lucruri de pret. Chiar si animale impaiate, multe dintre ele au mai ramas si acum. Regele Mihai conducea o decapotabila rosie, pe care o putea recunoaste toata lumea, si cu care lasa un praf in urma lui de fiecare data cand nu ploua. La noi praful este ceva obisnuit, mai ales vara. O data a calcat cu masina un cocos. A oprit, a batut la poarta taranului respectiv si i-a platit pe loc cocosul, de a ramas taranul uimit. Ca sa nu mai spun de restul satului".

OAMENII AVEAU PUS DEOPARTE TAINUL LOR DE LA REGE

Moara satului pastreaza aproape in totalitate contactul cu vremurile apuse. De aici isi luau tainul familiile din sat Gogu Guta, 80 de ani, locuitor al comunei, ne-a povestit si el despre acea perioada: "Eram mic, ma purta taticu’ peste tot cu el. Nu stiu cum si daca se sarbatorea Ziua Regalitatii, tin minte ca prin 1923 aici era o herghelie. Lucrarile de renovare s-au facut prin 1936. Aveam eu 9 ani. Se proiectase ca drumul sa iasa drept aici la aceste cladiri din fata, unde acum este farmacia. Cai de rasa pentru hipodrom, sase armasari, doi vinetii, doi roibi, doi negri. Regele venea la vanatoare si mergea peste tot cu ei. Erau padocuri pentru cai, saivane pentru iepe, gestante, cele care aveau manjii langa ele erau tinute separat. Tin minte ca cineva a avut un necaz si de suparare a dat foc la padocuri. Aurica Stefanescu era sef de grajd. Au intrat apoi rusii in tara si au luat toti caii de aici. I-au lasat pe ai lor si au luat caii nostri. Regele facea multe fapte bune. Dadea oamenilor tainul. De la lana pana la sare. Faina, malai, peste, ulei, tot ce era aliment. Animalele aveau si ele ratia lor. In fiecare toamna se taiau copacii din padurile apropiate, se taiau muguri pentru oi primavara, toamna se imparteau lemne pentru foc. Nu ii uita niciodata pe tarani, dadea cate o gramada de lemne de familie. Taticul imi povestea ca in timpul Primului Razboi Mondial, in 1918, cand intreg Guvernul si Casa Regala erau in refugiu la Iasi, Carol a parasit garnizoana in care se afla, fugind la Odessa, impreuna cu iubita lui, Zizi Lambrino, fiica unui maior din anturajul curtii. A fost mare scandal. Au stat ascunsi aici la palat catava vreme. Apoi, tot taticu’ spunea ca Principele Carol a fost trimis la nu stiu ce manastire".

STRAVECHI LACAS DE CULT Banu Surcel, preot paroh la biserica din Manastirea, ne-a spus despre acest loc incarcat de istorie: "Biserica din comuna Manastirea a fost ridicata la 1648 de Matei Basarab si de doamna sa, Ilina, in urma unor batalii purtate pe aceste locuri intre romani si tatari. Este o ctitorie voievodala, monument istoric, renovata de Majestatea Sa Carol I, la vremea cand a cumparat acest domeniu regal, si mai tarziu de Carol al II-lea, renovare executata in 1936. Avem policandrele acestea unicat din lemn de tei, doar trei pana de curand la nivel national". MESE PENTRU CEI SARACI Tudorica Bordeianu, si el locuitor al comunei Manastirea, 81 de ani, povesteste despre faptul ca Regele Mihai a urmat chiar si un an de scoala aici. "Da, mi-amintesc ca tot satul vuia ca Mihai a venit la Palat si merge aici la scoala. Nimeni nu stia de ce, dar gura targului adevar graieste mereu. Desi eram copil, parca il vad jucandu-se cu copiii de varsta lui, desi era un copil tare serios. Tata mergea la oras, la Bucuresti. Asa am aflat ca la 10 Mai bucurestenii petreceau, uitand de necazuri. Era o zi cand se simtea aer de sarbatoare. La toate barierele orasului se dadeau mese pentru saraci, iar la Filaret se organiza ospatul veteranilor." MONEDE CU STEMA ROMANIEI 10 Mai a fost o sarbatoare amplificata an de an sub Carol I. Sub ceilalti regi a ramas tot sarbatoare, dar si-a mai pierdut din stralucire. Se bateau monede jubiliare, cum erau cele din aur de 100, 50, 20 lei si cele din argint de 1 leu, 5 lei si altele. Toate cu chipul suveranului, dar si cu stema Romaniei.