x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Botezuri pentru America

0
Autor: Roxana Ioana Ancuta 03 Iul 2006 - 00:00
Botezuri pentru America


SCAPARE
Circula, pe vremea lui Ceausescu, "o vorba" dedicata celor care alegeau sa paraseasca definitiv Romania: "Ultimul care pleaca stinge lumina".

Chinuiti si bruiati de virusii comunismului, romanii visau sa plece "afara". "Dincolo". Unii visau pasiv, altii isi transformau visul in realitate. Se spune despre cei care au reusit sa ajunga "dincolo" ca au avut mare curaj. Este adevarat, tinand cont ca puteai fi luat la intrebari, daca nu cumva si arestat, doar daca-ti citea cineva pe frunte ca-ti trece prin gand asa ceva. Cine fugea din Romania, era acuzat de tradare.

TOTUSI, DE PARTEA CUI ERA CURAJUL? De partea celui care nu mai putea indura magariile comunismului si alegea exilul sau de partea celui care ramanea prins in mijlocul infernului, patimind? Indiferent daca a plecat sau nu, romanul nu e de condamnat. Liberul arbitru a decis pentru fiecare.

Unii romani si-au dorit cu disperare sa scape de catusele pe care le-a pus comunismul si care lasau urme adanci in fiinta fiecaruia, incat au facut tot posibilul sa plece. Visul multora a fost America. O tinta destul de greu de atins, dar nu imposibil. A fost o perioada in care, in cativa ani, doi-trei (chiar mai mult), obtineai pasaportul eliberator cu destinatia America. Dar nu oricum. Si nu oricine il primea. Membrii uneia dintre comunitatile religioase recunoscute oficial aveau acest privilegiu. Cand s-a aflat solutia salvatoare, nu putini romani au cerut botezul bisericii baptiste.

UNDA VERDE. Vasile Talos a fost pastorul bisericii baptiste Sfanta Treime, intr-o vreme localizata pe soseaua Mihai Bravu din Bucuresti. A condus-o din 1969 si pana-n 1999. "In vremea lui Ceausescu, a existat un proiect de modernizare a acestei sosele, iar cladirea bisericii baptiste Sfanta Treime era foarte aproape de centrul soselei Mihai Bravu. Au vrut sa demoleze cladirea, care era proprietatea bisericii, fara sa ne mai dea ceva in schimb.

Neacceptand asa ceva, pe la inceputul anilor ’80, au inceput presiunile asupra noastra", povesteste Talos. Biserica Sfanta Treime, a carei desfiintare se dorea cu ardoare, intrase in conflict cu departamentul cultelor. Au inceput persecutiile si multi credinciosi au spus ca vor sa plece in America. "Nu am dovezi, dar am auzit de la ei urmatorul lucru: daca mergea cineva sa-si ceara pasaportul si spunea ca este de la Biserica Baptista Sfanta Treime, primea pasaportul mult mai repede. Asadar, cei care au vazut ca daca esti membru in biserica baptista de pe soseaua Mihai Bravu primesti mai usor pasaport, au inceput sa vina la noi, sa fie botezati. Se stia, dupa ce primeai pasaportul de la romani, nu mai era nici o problema cu americanii. Ca pastor, am fost nevoit sa-i intreb: «Voi veniti la noi pentru ca v-ati intors la Dumnezeu, aveti o convertire autentica, sau pentru ca vreti sa plecati in America? Aveti actele depuse pentru America?» O familie a recunoscut ca da. Pentru asta a venit. Pentru nici o alta biserica baptista, autoritatile romane n-au dat pasapoarte asa usor ca in cazul bisericii noastre". De la Sfanta Treime au plecat, de-a lungul anilor, cateva sute de persoane. "Intr-un singur an am sters din registrul bisericii o suta de adulti plus copiii lor. Este adevarat ca, in America, romanii care s-au dus in comunitati compacte, de biserici baptiste, penticostale, au gasit acolo un suport in cadrul comunitatii, al bisericii respective, si nu s-au dus in necunoscut. Pana la urma, Ceausescu a fost obligat sa semneze decretul de schimb de proprietate. Asa am ajuns pe Strada Profesor Iuliu Valaori. N-a demolat biserica fara acordul nostru, pentru ca tinea la imaginea pe care o avea pe plan extern si nu voia scandaluri. Adevarul este ca situatia noastra ajunsese cunoscuta pana in congresul american." Se pare ca teama de necunoscut ii panica, totusi, pe romanii care se intrebau daca vor fi sau nu cei ce vor stinge lumina Romaniei. "Isi luau cu ei perne, paturi, vase si fel de fel de lucruri inutile pentru un asemenea drum. Se gandeau ca poate nu au unde sta acolo, ca n-au pe ce dormi, cu se se-nveli. Le-am dat un singur sfat: sa ia cu ei limba. Limba engleza. Era cel mai important", isi aminteste pastorul Talos.

"Pe cei ce au venit la biserica noastra din dorinta de a primi mai usor un pasaport i-am expus Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos. Pe cei ce au experimentat credinta i-am botezat desi apoi au plecat in SUA. Pusi in fata deciziei de a-L urma pe Hristos, unii au incetat sa mai vina la biserica si, odata ajunsi in America, n-au mai luat legatura cu noi. Si-au atins doar scopul de a emigra mai usor"
Vasile Talos
pastor
Citeşte mai multe despre:   bisericii,   biserica,   america,   editie de colectie,   sfanta treime

Serviciul de email marketing furnizat de