Calatori spre lumina

Ce cale trebuie sa urmeze crestinul ortodox pentru ca, la vremea cuvenita, sa primeasca LUMINA in suflet? Protosinghelul Mihail Stanciu, de la Biserica Antim, ne-a oferit cateva sfaturi cu privire la Postul cel Mare, la starea de Post si mai ales la cum se tine acesta. Postul reprezinta intai de toate o stare luminoasa a mintii si a Bisericii, o stare de seninatate a sufletului si a simturilor coplesite de bunatate, de pace si cumpatare. Starea aceasta de post, insa, se dobandeste printr-o straduinta, printr-o nevointa personala care presupune atat o angajare restrictiva in relatia noastra cu lumea inconjuratoare (infranarea de la pacate), cat si o angajare activa a noastra in ea, in sensul spiritualizarii si innobilarii ei (savarsirea de fapte bune). Postul ne dezvaluie cel mai clar valoarea noastra eterna ca persoana iubitoare si responsabilitatea noastra in fata lui Dumnezeu pentru viata noastra, pentru semenii nostri si pentru lumea pe care suntem chemati sa o transfiguram, sa o prefacem intr-o biserica.

Postul, in sensul acesta, este o porunca dumnezeiasca data noua spre binele nostru, spre desavarsirea noastra in bunatate, in omenie si dragoste. Asadar, postul reprezinta infranarea mai ales de la pacate, dar si de la unele bucate care intretin o stare patimasa, molesita. Postul nu are un inteles negativ dat de o lista de interdictii (sa nu mananci aia, sa nu bei aia, sa nu faci aia), ci are un inteles pozitiv dat de indemnul dumnezeiesc de a ajuta semenii suferinzi. "Nu stiti voi postul care Imi place, zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te va auzi; la strigatul tau El va zice: Iata-ma! Daca tu indepartezi din mijlocul tau asuprirea, amenintarea cu mana si cuvantul de cartire, daca dai painea ta celui flamand si tu saturi sufletul amarat, lumina ta va rasari in intuneric si bezna ta va fi ca miezul zilei." (Isaia 58, 6-10) Postul este un exercitiu care urmareste atingerea aceluiasi scop, al credintei: dobandirea Duhului Sfant si Iubitor, sfintirea intregii noastre fiinte, inaintarea in iubirea lui Dumnezeu si a semenilor, agonisirea in fiinta noastra a frumusetilor ceresti nepieritoare.

DIFERENTA. Postul cel Mare, randuit de Biserica inca din perioada apostolica, este pregatitor intampinarii cuviincioase a Sarbatorii Invierii Domnului nostru Iisus Hristos. Ne angajam pe un drum al Crucii noastre personale care converge, de fapt, spre o inviere personala in unire cu Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care a patimit din dragoste pentru mantuirea noastra. Iisus Hristos ne sustine, ne intareste si ne lumineaza in intelegerea acestui sens al Crucii, al Jertfei de sine, al daruirii lui Dumnezeu si semenilor din iubire. Postul are o durata de sapte saptamani; este deci mai lung si mai aspru decat celelalte posturi, slujbele bisericesti sunt si ele mai lungi, dar au o frumusete aparte, in manastiri se fac parastase zilnice pentru cei adormiti, se savarseste Taina Sfantului Maslu pentru cei bolnavi, desi Sfanta Liturghie nu se mai savarseste zilnic ca in restul anului, crestinii se spovedesc si solicita sfintirea caselor (sfestanie) in aceasta vreme a Postului, iar rugaciunile personale ale credinciosilor sunt si ele imbogatite cu cateva rugaciuni specifice Postului, cum ar fi plansurile Sfantului Efrem Sirul, Canonul de pocainta, Acatistul Buneivestiri, Acatistul Sfintelor Patimi si altele.

DURATA SI ASPRIMEA. Dupa invatatura Bisericii, postul de bucate (alimentar) reprezinta infranarea totala sau partiala de la hrana buna si imbelsugata si mai ales de provenienta animala. El este o jertfa trupeasca ce are valoare spirituala atunci cand e impodobit cu faptele bune ale rugaciunii si milosteniei, ale smereniei si dragostei. Nu Dumnezeu are nevoie de postul nostru, subliniez acest lucru, ci noi avem nevoie de el pentru a ne depasi slabanogirea vointei pe care o molesesc pacatele, pentru a ne vindeca sufletul si trupul de neputinte si boli, pentru a birui, in ultima instanta, uneltirile diavolului. Este o rastignire a pornirilor rele ale noastre, o lupta mai ales cu noi insine. Postul Mare reprezinta zeciuiala anului, mai exact a timpului dintr-un an pe care-l dedicam lui Dumnezeu printr-o viata mai angajata in rugaciune si infranare. Dupa randuiala stricta (riguroasa) a Bisericii, doar in zilele de sambata si duminica se poate manca fiert (gatit) si cu untdelemn si vin, oprindu-se si de la metanii, iar in restul zilelor saptamanii "se ajuneaza cu mancare uscata". Iar Sambata din Saptamana Patimilor se tine post negru, ajunandu-se pana dupa Sfanta Liturghie din Duminica Invierii. Astfel, sapte saptamani cu cinci zile de post aspru, cu Sambata Mare si ajunul din Duminica Sfintelor Pasti insumeaza cam a zecea parte dintr-un an, treizeci si sase de zile si cateva ore. Doar in Sarbatorile Intruparii Domnului (Buna Vestire) si a Intrarii Domnului in Ierusalim (Floriile) exista dezlegare la peste, vin si untdelemn. Cel care nu poate posti asa aspru trebuie sa se roage mai mult, sa fie smerit in cugetul sau, sa nu judece pe nimeni, sa faca mai multa milostenie. E important sa-si asume neputinta aceasta si sa si-o compenseze, sa zicem, prin alte fapte bune. Evident, cei neputinciosi sau bolnavi, copiii si batranii pot avea o randuiala mai usoara a postului, dupa sfatul duhovnicului si dupa puterea fiecarui credincios, postul fiind omorator de patimi, nu de trupuri.

SLUJBE SPECIFICE. Intai de toate trebuie amintita Sfanta Liturghie a Darurilor mai inainte Sfintite, care de regula se savarseste seara, in zilele de luni pana vineri, mai putin in Vinerea Mare, credinciosii ajunand (nu mananca si nu beau nimic) pana atunci. La noi, la Manastirea Antim, Liturghia aceasta numita si a Sfantului Grigorie Dialogul (Episcopul Romei, cel care a consemnat randuiala ei) se savarseste miercuri si vineri. Apoi, zilnic se savarseste seara vecernia si pavecernita mare (slujba de dupa cina), iar dimineata utrenia si randuiala ceasurilor, urmand apoi slujba de parastas (pomenire a celor raposati). De aceea, la inceputul Postului Mare, credinciosii ne cer sa ne rugam pentru cei adormiti aducand la biserica acele Sarindare, adica pomelnice (de vii si adormiti) care se citesc 40 de zile, de fapt pe toata durata Postului.

De asemenea, in prima saptamana, de luni pana joi, seara, este recitat pe fragmente Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul, rostindu-se apoi integral miercuri seara in saptamana a cincea. Aceasta slujba, mai exact aceasta rugaciune-poem compusa in secolul al VIII-lea, este formata din 250 de strofe separate de refrenul "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!", si are ca tema dominanta pocainta. Textele din canon urmaresc intreaga istorie a mantuirii. Inspirate integral din Sfanta Scriptura, cantarile evoca oameni si intamplari incepand cu crearea lumii si a omului pana la Invierea Mantuitorului Iisus Hristos si restaurarea lumii, restaurare pe care noi, crestinii, o traim in Biserica uniti cu El prin pocainta, prin virtuti si prin Sfintele Taine. Iata, spre exemplu, o strofa: "Vino, ticaloase suflete, impreuna cu trupul tau, de te marturiseste Ziditorului tuturor. Indeparteaza-te acum de nebunia cea mai dinainte si adu lui Dumnezeu lacrimi de umilinta." Sunt aratati ca exemple de pocainta si de indreptare mari oameni din Vechiul Testament si Noul Testament (David, Manase, Petru) care, desi au pacatuit, au fost apoi iertati de Dumnezeu. "Pildele Scripturii iti aduc tie, ca sa te duca pe tine, suflete, la pocainta; ravneste, dar, dreptilor, iar de pacatosi te leapada, si indupleca pe Hristos cu rugaciunile tale, cu postul, cu curatia si cu smerenia."

"Postul ne dezvaluie cel mai clar valoarea noastra eterna ca persoana iubitoare si responsabilitatea noastra in fata lui Dumnezeu pentru viata noastra, pentru semenii nostri si pentru lumea pe care suntem chemati sa o transfiguram".

"Postul cel Mare are o durata de sapte saptamani; este, deci, mai lung si mai aspru decat celelalte posturi, slujbele bisericesti sunt si ele mai lungi, dar au o frumusete aparte". - Parintele Mihail Stanciu de la Manastirea Antim

IMPLETIREA CU RUGACIUNEA Nu numai in cultul public, la slujbele Bisericii, ci si in viata personala a credinciosilor se cuvine a ingemana postul, rugaciunea si milostenia. Parintele Sofian spunea ca rugaciunea si milostenia sunt cele doua aripi ale postului. Fara aceasta valorificare sacramental-iubitoare, postul nu reprezinta decat un regim dietetic. As vrea sa subliniez un lucru: este trist faptul ca Occidentul crestin a pierdut mult din dimensiunea postului si a nevointei, ajungand la o religie foarte comoda, fara Cruce, fara jertfa personala, practic despartita de Traditia Sfintilor Parinti. La polul opus, credintele pagane orientale trateaza postul ca pe o performanta a mandriei omenesti. TOATE CU MASURA SI CUVIINTA Fireste ca si simturile trebuie sa posteasca, in sensul purificarii lor de senzatii care pot isca si intretine patimi. Dar toate cu masura si cu cuviinta. Nu pot obliga pe altii sa posteasca asa cum postesc eu. Aici ma refer la disensiunile care pot aparea intr-o familie cand unii membrii postesc, iar altii nu, cand unii nu se uita la televizor, iar altii ar vrea sa se uite etc. Toate trebuie facute in duhul intelegerii, al respectului reciproc si al iubirii. Daca sunt iute la manie, judec si barfesc pe altii socotindu-i inferiori sau pacatosi, degeaba tin post la suprafata. De fapt, postul ne lumineaza mintea sa intelegem voia lui Dumnezeu, sa simtim prezenta Lui iubitoare in viata noastra. SFAT PENTRU CRESTINI Crestinii ar trebui sa insiste pe latura activa, pozitiva a postului, pe savarsirea de fapte bune semenilor. Daca putem aduce o raza de bucurie cuiva, daca putem ajuta pe cineva necajit, daca putem face o vizita (fie si telefonica) unui om bolnav sau singur, daca putem incalzi nadejdea intr-un suflet intristat sau daca putem incuraja pe cineva parasit de toti, sa o facem cu toata inima. Intru aceasta vom arata ca suntem ai lui Hristos, ca, intr-adevar, Dumnezeu este cu noi si raspandeste si prin iubirea noastra binecuvantarea Sa in lume.