Corvinestii: mit si adevar

E de ajuns sa spui Iancu de Hunedoara ca misterul locasului sa se evapore, descoperind printre firele de ceata o fortareata, care a fost nu numai un punct strategic, ci si o somptuoasa resedinta: Castelul de la Hunedoara. Aici a fost locul in care Iancu punea la cale planurile de bataie in luptele cu turcii. Ulterior, aici s-a dezvoltat o viata economica extrem de bogata. Castelul a trecut prin cinci incendii. A ramas insa intiparita in mintea vremurilor imaginea marelui conducator de osti Iancu, dar si a fiului sau, Matei Corvin, cel care avea sa devina rege al Ungariei.

De departe ii zaresti turnurile care strapung cerul. De aproape, zidurile reci din piatra masiva, solemne si tacute. Doar paraul Zlasti, ce inca isi mai croieste drum pe sub podul imens de lemn, murmura cantecul stravechi al unei familii de boieri sau mai cu seama de bravi luptatori, al unui castel care acum da glas legendelor, depasind astfel granitele istoriei.

DONATIA BOIEREASCA. Peste castelul de la Hunedoara au trecut secole de pace, dar si de razboi. S-au dus si marii conducatori de oaste. S-au dus si bubuiturile armelor de pe meterezele castelului. Nici pasii de dans ai domnitelor nu se mai aud, nici cristalul pocalelor venetiene ciocnind in semn de victorie in palatul de festivitati pe latura de vest a castelului. A ramas insa faima unui neam, a unei familii a carei origini si acum dau batai de cap istoricilor si cercetatorilor, dar a carei membri au reusit sa se faca remarcati de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Este atestat in documente ca inca din secolul al XIV-lea, regele le daruieste o cetate, "castru regal" (fortareata), dupa cum apare ea in scrierile lui Moler in 1906, in urma sapaturilor arhelogice pe care acesta le-a facut la nivelul fundatiilor. "Posibil ca acest castru sa fi fost donatia pe care Sigismund de Luxemburg ar fi facut-o lui Voicu, tatal lui Iancu", este de parere Nicolae Cireser, directorul castelului de la Hunedoara. "Cert este ca in actul de donatie de la 18 octombrie 1409 este vorba despre o innobilare colectiva in care sunt specificate numele lui Voicu, al fratelui sau, al unui var, dar si al lui Iancu, fiul acestuia. Datorita meritelor sale, Regele Sigismund le-a daruit, prin Voicu, domeniul Hunedoarei, bogat in sate, pamanturi, mine de fier, de sare si de aur, care au adus Corvinestilor venituri serioase." Fie ca venise din Tara Romaneasca, fie ca se ridicase din randul cnejilor din partile Hunedoarei, sigur ramane ca Voicu a fost in slujba regelui Ungariei si ca in primii ani ai veacului al XIV-lea s-a casatorit si a avut doua fete si doi baieti. Cel care s-a distins, fiind considerat "cel mai de seama luptator impotriva turcilor", a fost Iancu de Hunedoara, mare conducator de osti, nascut in 1407.

Vizitatorii sunt atrasi nu numai de trecutul istoric al cetatii, ci mai ales de legendele ce s-au tesut in jurul lui de-a lungul vremii. Una dintre ele se refera si la fantana aflata din curtea castelului

LOC PENTRU SUFLET. El a fost cel care a adus numeroase modificari castelului. Ascensiunea rapida, dar binemeritata a cavalerului i-a permis construirea unui turn masiv, a unui pod mobil si a unui zid de aparare. Dupa 1446, cand este numit guvernator, Iancu modifica vechea cetate si o adapteaza nevoilor lor de locuit. Atunci este momentul cand apar elemente de constructie civila, camere de dormit, dar si sali de festivitati, ceea ce insemna ca deja castelul se transformase intr-o curte cu pompa. "In secolul al XIX-lea, in Groapa Ursilor, asa cum se numeste zona de terasa de artilerie, ungurii au sapat si au gasit cupe venetiene placate cu aur, de mare valoare. De obicei se foloseau cupe dintr-un simplu metal. Foarte putini isi permiteau recuzita luxoasa, ceea ce denota o abundenta. Dupa model german au fost construite si doua sali de festivitati: sala cavalerilor la parter, nume generic dat unei sali destinate exclusiv barbatilor care discutau probleme de pace, de razboi, acolo fiind si sala de judecata. Iar la etaj, tot un fel de sala a cavalerilor, identica insa ca arhitectura, unde se consumau festivitatile curente de la curte. Aceste lucrari au facut sa para castelul ca fiind inrudit cu celebrele castele de pe Valea Loarei. Devenita castel, cetatea Hunedoarei oferea eroului un loc de odihna", povesteste Nicolae Ceriser, privind acum la peretii spalati de orice urma de pictura sau de arta decorativa.

SCHIMBARE DE STIL. Si cum ar fi putut fi altfel, cand castelul a trecut prin cinci incendii devastatoare? Restaurarea din secolul al XIX-lea a schimbat infatisarea cetatii. "Era moda neogotica si in toata Europa nu s-a mai tinut seama de arhitectura originala a monumentelor. Decorurile renascentiste au fost distruse si inlocuite cu marmura sculpatata in stil neogotic", spune directorul Ceriser. Urmasii lui Iancu de Hunedoara au continuat lucrarile la acest castel: Matei Corvin reconstruieste aripa nordica a castelului, iar mai tarziu principele Gabriel Bethlem ridica latura de sud si de rasarit. In anul 1880 castelul este declarat monument istoric. Galeria si donjonul (ultimul turn de aparare Ne boisa - nu te teme!) ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu, precum si turnul Capistrano (dupa numele unei vestit calugar de la curte) reprezinta cateva din cele mai semnificative parti ale constructiei.

SUPRAVIETUIRE. Din pacate insa, ultimele reparatii incepute in 1997 nu s-au terminat nici pana acum. Lipsa banilor a transformat acest castel intr-un munte de piatra, saracit de orice urma a trecerii Corvinestilor. Acum, singurele venituri sunt din taxele de intrare si de fotografiere. Din cand in cand, datorita acusticii extraordinare, Sala dietei (de consiliu) este folosita acum pentru sustinerea diferitelor concerte.

Rezultatele sapaturilor arheologice efectuate de Radu Heitel si Alexandru Bogdan contribuie la aprecierea ca prima cetate de la Hunedoara ar fi fost construita in jurul anului 1340. Aceasta avea o suprafata mai mica decat castelul si era in forma de elipsa cu capetele ascutite. In partea nordica a incintei se aflau doua incaperi izolate prin cate un zid. Astazi se mai poate observa un fragment din zidul acestei cetati. Piatra folosita este cea bruta, de cariera legata cu mortar.

DE LA UN SIMPLU DOMENIU S-A AJUNS LA O ADEVARATA "SOCIETATE"

In Budapesta se inalta mareata catedrala ce poarta numele regelui Ungariei, Matei Corvin, el fiind cel care a ordonat construirea unui turn in partea sudica a acesteia Nu toti stapanii castelului au fost bogati. Cele doua perioade de glorie ale castelului au fost in vremea Huniazilor si in vremea principelul Bethlem. Dupa 1724 nu a mai fost resendinta nobiliara. Castelul a fost ocupat de habsburgi si transformat intr-o magazie de fier. Nu mai erau nici cavaleri si nici domnite. In locul lor au aparut fierari, mesteri de toate felurile. Castelul avea o destinatie pur practica. In muzeul castelului exista exemple de blazoane ale tabacarilor, tesatorilor, precum si lazi de bresle in care erau pastrate documuntele, banii, statutul, drepturile si obligatiile breslei. Matia Corvin a acordat privilegii economice mestesugarilor de pe domeniu, iar aceste bresle au continuat sa functioneze pana in 1947 sub forma unor societati comerciale. In timpul Corvinestilor, Hunedoara devine targ (opidum) al fierului, metal pe care padurenii il valorificau pentru alte produse, avand valoare de moneda. Avantajul economic din aceasta epoca al domeniului si orasului Hunedoara se va mentine si in secolele urmatoare. Orasul va ajunge in secolul al XVII-lea la o stare prospera, locuitorii sai fiind scutiti de dari catre stat. Au beneficiat de privilegii inca de pe vremea Regelui Matei Corvin, care ii scuteste pe hunedoreni de plata oricaror dari. SPECULATII. Se spune ca ultimul incendiu din 1854, care a mistuit timp de doua zile incaperile castelului, ar fi fost provocat de insusi administratorul acestuia. El si-ar fi incendiat arhiva pentru a ascunde neregulile pe care le-a facut in afacerile cu fier. La vremea respectiva s-a spus de catre oficialitati ca vina incendiului o poarta natura, ca acest castel ar fi fost de fapt lovit de trasnet. Apoi, timp de 14 ani, castelul a fost lasat in paragina. Parasit, desi tinea ca regim juridic de fiscalitatea Imperiului Habsburgic. In 1868, imparateasa Sisi, a inceput lucraruile de restaurare, ea dorindu-si o resedinta de vara. Atunci a fost adus acest model german de constructie, cu turnuri inalte si cu acoperisuri imense. Imparateasa considera ca vechile acoperisuri aveau un aer batran si linistit. Asa au aparut imensele coifuri, care acum se incearca sa fie restaurate. Dupa 1918, castelul de la Hunedoara a intrat in proprietatea statului roman, o data cu Transilvania. "APA AVETI, DAR SUFLET, NU." In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot de Iancu de Hunedoara, se afla o fantana adanca de 30 de metri. Dupa legenda, aceasta ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa. Au trecut 15 ani pana au terminat fantana. 15 ani de truda si de sperante. Stapanii insa nu s-au tinut de cuvant. Se spune ca inscriptia de pe zidul fantanii ar insemna: "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, continutul descifrat de specialisti este: "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica".

IANCU SI MATEI, CORVINESTII CARE "AU FACUT EPOCA"

Casa lui Matei Corvin se gaseste la Cluj, la fel si o statuie infatisandu-l pe regele Ungariei calare pe cal Cand devine guvernator al Ungariei, suprafata mosiilor lui Iancu se ridica la 4.130.000 de iugare, avand 28 de cetati, 57 de orase si circa 930 de sate, majoritatea in Transilvania Iancu a fost mare cavaler cruciat. Alaturi de el s-au aliat cavaleri din mediile germanice. A devenit guvernator al Ungariei. Desi lumea il percepea ca fiind doar un militar de profesie, el a fost si un fin politician, caci spune directorul castelului, Nicolae Cedriser: "Curtea regala cu siguranta nu ar fi incredintat pargiile regatului unui necunoscator". IUBITOR AL ARMELOR. Iancu a trait pe mosia Hunedoarei. Carte n-a invatat prea multa. Il mai indruma poate parohul catolic al Hunedoarei sau capelanul castelului, dar latineste nu a ajuns sa stie niciodata. La o varsta foarte frageda a plecat de acasa, fiind trimis, dupa obiceiul micilor nobili, sa-si desavarseasca educatia militara in slujba cate unui mare baron. Pe la 1428 se casatoreste cu Elisabeta Szilagyi si are doi copii: cel mai mare, Ladislau, si cel mai mic, Matia. Tot in acea perioada el a intrat, ca si tatal sau, Voicu, in serviciile directe ale Regelui Sigismund. Cronicile il descriu ca fiind un om de statura mijlocie, bine legat, cu gat puternic, par castaniu. Ii placea meseria armelor mai mult decat orice pe lumea asta. Iancu s-a numarat printre comandantii militari veritabili care se aflau in permanenta in mijlocul ostirii lor. Se ocupa fara incetare de instruirea armatei, de nevoile ostirii, de plata soldei la timp. OBOSIT DE INTRIGI. Pentru a lupta impotriva otomanilor, Iancu si-a dat seama ca trebuie sa-si atraga sprijinul unor paturi mai largi ale populatiei. S-a aliat asadar cu mica nobilime, orasenimea si taranimea. A trecut de la armata de tip feudal, greoaie si nedisciplinata, la folosirea trupelor de mercenari, a cruciatilor si a voluntarilor balcanici. Elementele de tactica si strategie militara le dobandeste in cei doi ani petrecuti in Italia ca insotitor al regelui Ungariei. Intre anii 1433 si 1434 participa la campania organizata de Sigismund impotriva protestantilor din Cehia. Pentru meritele sale, Regele Albert ii acorda in 1438 demnitatea de ban al Severinului. Cunoscand intentia turcilor de a pune mana in primul rand pe cetatile aflate la granita, Iancu intareste cetatea, inaltand in afara ei, pe latura sudica, un turn masiv ("Ne boisa"), legat de cetate printr-un coridor asezat pe pilastri, constructie folosita pentru prima data in Transilvania. Este una dintre ingeniozitatile conducatorului de osti. Prin victoriile impotriva turcilor, Dieta il alege in 1446 guvernator al Ungariei si capitan general al armatei regale, functie pe care si-a pastrat-o pana la moarte. In 1452, Iancu de Hunedoara a a renuntat la functia de guvernator din cauza a tot felul de intrigi tesute la curte. RAZBUNAREA. Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara (11 august 1456), Ladislau, fiul sau, l-a omorat pe Ulrich Csillei, dusmanul tatalui sau. De-aici au urmat arestarea celor doi fii ai lui Iancu, precum si condamnarea la moarte a lui Ladislau de catre membrii familiei lui Csillei. Primul fiu se pare ca mostenea mult mai bine calitatile politice si militare ale tatalui sau. De asemenea, el ar fi trebuit sa fie numit palatin al Ungariei (un fel de prim-ministru). A fost insa decapitat. Povestea este cutremuratoare. Cronicile spun ca a fost nevoie de trei incercari pentru ca barda calaului sa reuseasca sa-i taie capul. Pentru multimea adunata a fost un semn clar ca Ladislau nu era vinovat. Au cerut indelung gratierea lui. Inutil insa. A ramas Matei, care a stat inchis la Praga pana in 1458, cand a fost eliberat de unchiul sau, Mihai Szilagyi, si inscaunat ca rege al Ungariei. "Mica noblime si cea mijlocie din Transilvania aveau proaspat in memorie stabilitatea politica si economica in vremea lui Iancu, si atunci au fost motivate pentru alegerea fiului. S-a dovedit a fi un fin politician, desi in tinerete se temeau ca va muri din cauza firii sale bolnavicioase", povesteste Nicole Ceriser, directorul castelului de la Hunedoara. Avea un apetit cultural extraordinar, cunostea limba latina, era un erudit, prieten cu Lorenzo de Medici. A avut si un mare simt politic. A mers pe aceeasi idee pe care a mers si tatal sau in ceea ce priveste baza militara a ostirii regale, si de aceea a si intrat in conflict cu mama si cu unchiul sau pe care l-a condamnat la moarte prin decapitare. In vremea lui Matei Corvin se stie cu certitudine ca ortodocsii de pe domeniul Hunedoarei au primit multe libertati economice si religioase. Atat Iancu, cat si Matei au fost personalitati de rang european si, este de parere Nicole Ceriser, "la nivel cultural si stiintific este o mare greseala ca ei sa fie asimilati pe criterii pur entice, oamenii acestia sunt doi dintre cei care au facut epoca timp de 100 de ani in toata Europa Centrala".

IOAN, DUCELE BASTARD Desi a fost casatorit de mai multe ori, nici una dintre sotii nu a reusit sa-i ofere lui Matei un urmas. Cu toate acestea, el a a vut un copil nelegitim. Fiul bastard, ducele Ioan Corvin, a fost recunoscut si innobilat cu titlul de duce de Hunedoara. Vreme indelungata, Regele Matei a incercat sa-i convinga pe regina si pe palatin sa-l accepte pe fiul sau ca fiind urmas al tronului. Documentele spun ca regina s-ar fi aratat induplecata, dar tot ele mentioneaza ca pana la urma tot regina impreuna cu palatinul l-ar fi otravit pe Matei. In 1490, regele a murit dupa trei zile de chin. POVESTEA EMBLEMEI CORBULUI CU INELUL IN PLISC Dupa ce Iancu si-a castigat faima de erou ca luptator cu turcii, iar fiul sau mai mic, Matei, a ajuns regele Ungariei, pe seama acestui blazon s-au plasmuit felurite legende. Una dintre ele spune ca intr-o zi, Voicu Romanul, tatal lui Iancu, a fost chemat de rege, care dorea sa-l cunoasca si sa-l inroleze in garda sa. Voicu a plecat spre Buda impreuna cu sotia si cu copilul. Ca semn de recunostinta pentru meritele sale, regele i-a daruit bravului ostean un inel cu pietre scumpe. Pe drumul de intoarcere, pentru a se odihni, l-a lasat pe Iancu sa se joace cu inelul. Plictisit, Iancu a lasat inelul in iarba si a inceput sa fie atent la zborul unui corb, care i-a inhatat inelul. Iancu, desi era speriat, a dat dovada de intelepciune si de curaj. A luat arcul, a tras, nimerind corbul chiar in gusa, recuperand astfel pretioasa bijuterie. Intamplarea a ajuns la urechile regelui, care l-a dat la scoala, invatand si mestesugul armelor. Ca amintire a intamplarii din copilarie, Iancu de Hunedoara a asezat pe stema un corb cu un inel in cioc, zicandu-si Ioan Corvin de Hunedoara (Huniade - in ungureste). RADACINI PREFABRICATE In realitate nu se stie sigur care a fost originea Corvinestilor. Trei au fost variantele cele mai vehiculate. Prima sustine ca Iancu ar fi descendent al familiei romane Corvina. Cea de-a doua, ca eroul ar fi fiul natural al lui Sigismund, regele Ungariei, iar ultima ar fi de parere ca el este descendentul unei familii boieresti din Tara Romaneasca, refugiata in Transilvania. Aceasta varianta a fost pusa in circulatie de cronicarul Ioan Thuroczi, pentru a justifica ascensiunea si titlul nobiliar ale lui Iancu. Potrivit conceptiei feudale, dreptul de a participa la viata politica ar fi fost legat de ascendenti straluciti.

Bibliografie: "Iancu de Hunedoara", Camil Muresan; "Iancu Corvin de Hunedoara", Teodor Popa; "Un stergar al luptei antiotomane: Iancu de Hunedoara", Mihail P. Dan