Istoria sfintilor romani porneste din primele secole de crestinism.

Sfantul Gherman s-a nascut pe la anul 368 in nordul Dobrogei, din parinti straromani, fiind contemporan cu Sfantul Ioan Casian. Localitatea Casimcea este considerata vatra strabuna a acestor doi sfinti daco-romani de la gurile Dunarii.

Istoria sfintilor romani porneste din primele secole de crestinism.

In vremuri in care crestinismul incepea sa se raspandeasca ori era socotit drept o religie interzisa, spatiul pe care acum se intinde Romania a avut si el sfintii sai. Unii au dat socoteala pentru iubirea fata de Hristos chiar cu viata. Despre Cuviosii Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea nu se poate discuta separat. Vietile lor au fost strans unite, iar pentru modul in care si le-au petrecut Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane i-a trecut in ceata Sfintilor Parinti, la 20-21 iunie 1992, cu data de praznuire la 29 februarie, iar cand nu sunt ani bisecti, la 28 februarie.

Cercetatorii au afirmat ca Sfantul Ioan Casian s-a nascut intre anii 360-365, in Scythia Minor (Dobrogea). A primit o educatie aleasa, fiind initiat in operele marilor clasici latini. Timpul si-l petrecea printre calugari. Casian va pleca in Palestina insotit de prietenul sau Gherman. Se crede ca aveau in jur de 20 de ani. Se vor stabili la o manastire de langa Betleem. Intr-una din zilele in care se aflau aici au primit vizita Avvei Pinufie de care se spune ca a avut rolul de a le intari credinta.

PELERINI. In anul 385, Casian si Gherman au plecat pentru 7 ani in Egipt. Mai intai au mers la manastirea din Panephysis, a lui Pinufius, unde episcopul Archebius, un eremit, i-a introdus in grupul de pustnici, care traia in mlastinile de sare ale deltei; au debarcat apoi la Diokos, la nord-estul Deltei Nilului, unde au vizitat pe Avva Piamun, care i-a initiat in tainele vietii singuratice la un alt nivel. Avva Avraam le-a vorbit si el. Reintorsi in pustiul Panephysis, celor doi le-a vorbit Avva Ioan si Avva Pinufius, despre pocainta. Dupa un timp petrecut in Wady Natrum, s-au indreptat catre pustiul Schitului. Voiau sa ramana acolo pentru tot restul vietii, insa Casian si Gherman si-au continuat drumul si au vizitat regiunea Egiptului de Jos si Mijlociu, cu vestitele centre manastiresti din Nitria, Chiliile, Porfirion, Calame.

Sfantul Ioan Casian Romanul

SCHIMBARI. Au revenit in Bethleem pentru a primi binecuvantarea de a ramane in pustiu pana la sfarsitul vietii de la Parintii de langa Pestera Nasterii Domnului. In urma unor tulburari provocate de o scrisoare pascala a patriarhului Teofil al Alexandriei indreptata contra antopomorfitilor in anul 399, cei doi prieteni au fost constransi sa plece din Egipt. Casian si Gherman s-au dus la Constantinopol, unde era patriarh Sfantul Ioan Gura de Aur. Casian va fi introdus in cler, hirotonindu-l diacon. In 405, cei doi sfinti vor interveni pentru Sf. Ioan Gura de Aur care era trimis pentru a doua oara in exil. Aici, ei au o relatie de prietenie cu diaconul Leon, viitorul episcop Leon I, care il va ruga pe Casian sa scrie tratatul despre "Intruparea Domnului".

MERITE. Din acest moment, biografia lui Gherman nu cunoaste alte date, insa cea a lui Casian continua. El a plecat in Marsilia, a fost hirotonit preot si a intemeiat doua manastiri, una de calugari si alta de calugarite, in jurul anului 415. Unul din meritele deosebite pe care le-a avut Sfantul Ioan Casian a fost ca a avut contacte cu oamenii duhovnicesti ai Palestinei, Egiptului, Italiei si Galiei. Cele doua mari probleme cercetate de Sfantul Casian sunt: lupta contra pacatului si biruinta asupra lui prin organizarea tuturor eforturilor pentru imbunatatirea spirituala. El a mentinut cu tarie invatatura sinoadelor ecumenice, ca Hristos este om adevarat si Dumnezeu adevarat si ne deschide calea spre realizarea desavarsirii. La dorinta episcopului Castor de la Apta Iulia, in Galia Narboneza, care infiintase o manastire in eparhia sa, Sf. Ioan Casian scrie si publica pe la 418-420 lucrarea cu titlul "Asezamintele manastiresti de obste si despre tamaduirile celor opt pacate principale" in 12 carti. Cele opt pacate principale sunt: lacomia pantecelui, pofta trupeasca, iubirea de bani, mania, intristarea, trandavia, slava desarta si mandria. "Convorbiri cu Parintii" este a doua lucrare a Sf. Ioan Casian, scrisa in 24 de carti, intre anii 420 si 429. In ea trateaza despre menirea sau scopul monahului, lupta trupului si a duhului, firea si legatura pacatelor intre ele, moartea Sfintilor. A treia lucrare, scrisa de Sfant in sapte carti, combate doctrina nestoriana tratand despre stransa unire a celor doua firi ale Mantuitorului. S-a mutat la Domnul in jurul anului 435.

"A sasea lupta o avem impotriva duhului trandaviei, care e injugat cu duhul intristarii si lucreaza impreuna. Cumplit si apasator e acest drac si neincetat razboieste pe monahi. El cade pe la al saselea ceas peste monah, pricinuindu-i moleseala, intristare si scarba chiar si fata de locul unde se afla si de fratii cu care petrece." Sfantul Ioan Casian Romanul

DIN IUBIRE DE DUMNEZEU Sfantul Bretanion, Episcopul Tomisului (foto), este praznuit la data de 25 ianuarie. A trait in secolul al IV-lea d.Hr., fiind de origine scit (locuitor al Dobrogei stravechi). A ramas ca pilda credinciosilor datorita darzeniei cu care si-a aparat atat propria credinta, cat si a "turmei" de enoriasi pe care o pastorea. Imparatul Valens al Constantinopolului, adept al invataturilor lui Arie, intorcandu-se dintr-o expeditie impotriva gotilor, a incercat sa-l determine pe episcopul Betranion sa intre in comuniune cu arienii. Nu a reusit. La 6 aprilie este celebrat Sfantul Mc. Irineu, Episcop de Sirmium la inceputul secolului al IV-lea. In acea perioada a inceput cea mai grea persecutie cunoscuta pana atunci in Imperiul Roman. Printre cei arestati s-a aflat si episcopul Irineu. El a fost judecat de guvernatorul provinciei si pentru ca nu s-a lepadat de Hristos i s-a taiat capul. Praznuit la 15 iunie, Sf. Mc. Isihie se numara printre ostasii legiunii armatei romane de la Dunare, stationata in Cetatea Durostor din provincia Moesia Inferioara. A trait in zilele imparatului Diocletian si ale ginerelui sau, Maximian Galeriu. Isihie a fost osandit impreuna cu alti cinci sfinti mucenici: Pasicrat, Valentin, Nicandru, Marcian si Iuliu Veteranul. Isihie a primit cununa muceniceasca prin taierea capului. Sf. Mc. Iuliu Veteranul este praznuit la 27 mai. Aflandu-se ca este crestin si refuzand sa aduca jertfe zeilor pagani, a fost dus la judecata in fata dregatorului Maxim din Durostorum. Pentru neclintirea sa in credinta, i s-a taiat capul. La 8 iunie sunt pomeniti Sfintii Martiri Nicandru si Marcian. Acestia erau ostasi in armata romana si isi faceau datoria la Dunare. In urma biruintei asupra persilor, imparatul Maximian Galeriu i-a indepartat din armata pe ostasii crestini, arestandu-i si persecutandu-i pana la moarte. Sfintii Nicandru si Marcian au fost cercetati si siliti sa se lepede de Hristos. Au refuzat categoric si din aceasta cauza li s-au taiat capetele. Sf. Mc. Lup, praznuit la 23 august, a trait la sfarsitul veacului al treilea si inceputul celui de-al patrulea. A fost un servitor credincios al Sf. Mc. Dimitrie (Dumitru) din Tesalonic. Fiind de fata la moartea stapanului sau, Sf. Lup si-a inmuiat hainele in sangele lui si a luat inelul din mana sfantului. Cu acestea, el a facut multe vindecari si minuni in Tesalonic. Din porunca imparatului Maximian Galeriu, i s-a taiat capul. Sf. martir Emilian s-a nascut in Durostorum (Silistra de azi). Emilian era ostean in armata romana. In timpul unei petreceri date de vicarul Capitolinus, Emilian a luat un ciocan si a intrat in capistea idoleasca unde a sfaramat toti idolii. Capitolinus a poruncit sa-i fie adus faptasul. Ostasii au vazut pe un taran pe care l-au arestat, l-au batut si l-au dus la Capitolinus. Emilian le-a spus ostasilor ca el este vinovatul. Astfel, Sfantul Emilian va ajunge in fata lui Capitolinus, unde va marturisi care este adevaratul Dumnezeu. Aruncat in foc, a iesit de acolo nevatamat, dupa care s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci, si si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, la data de 18 iulie 362.

AJUTAT IN INCHISOARE Sf. Mc. Ermil si Stratonic sunt praznuiti la 13 ianuarie. Ermil era diacon. Fiind prins si marturisindu-si credinta, a fost chinuit, dupa care a fost aruncat in inchisoare pentru 3 zile. In inchisoare a fost ingrijit de catre Stratonic care era temnicer si care, la randul sau, era crestin. Dat fiind faptul ca s-a aflat ca era crestin, Stratonic a fost inchis si el. Pentru ca amandoi au ramas statornici in credinta crestina, au fost spanzurati de un copac, iar trupurile lor au fost taiate si aruncate in Dunare. Dupa 3 zile, trupurile lor au fost gasite si ingropate. NU AU RENUNTAT LA CREDINTA IN HRISTOS La 21 august sunt pomeniti Sfintii Mucenici: Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul si Venust. Sf. Mucenic Donat diaconul era diacon la biserica din Singidunum, localitate situata pe Dunare. Din porunca imparatilor Diocletian si Galeriu, in aceste tinuturi s-au pornit mari prigoane impotriva crestinilor. Donat a ajuns in fata intaistatatorului Victorian. Pentru ca i-a tinut piept, lui Donat i s-a taiat capul in anul 304. Sf. Mucenic Romul era preot in cetatea Smirnum. Lupta pentru cresterea credintei. Romul a fost prins si dus in localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat si osandit la moarte, prin taierea capului cu sabia. Sf. Mucenic Silvan, diaconul, slujea la aceeasi biserica cu Romul preotul. El a fost prins odata cu Romul, si amandoi au fost dusi la Cibales, unde a primit aceeasi soarta ca si Romul preotul. Sf. Mucenic Venust era frate geaman al Sfantului Donat diaconul. Fiind dus in fata lui Victorian, acesta i-a adus aminte de moartea fratelui sau, si l-a indemnat sa isi lepede credinta. A refuzat drept urmare a fost ucis. FRATI SI DE MOARTE Sf. Pasicrat avea 22 de ani si era fratele mai mic al Sf. Valentin (30 de ani). Amandoi erau soldati in legiunea din Durostorum. Fiind arestati, deoarece au marturisit ca sunt crestini, comandantul legiunii lor i-a obligat sa aduca jertfe zeilor. Drept aceea, li s-au taiat capetele la 28 aprilie 298. Sf. Teotim, Episcopul Tomisului, este praznuit la 20 aprilie pentru "sfintenia si minunile sale". Si-a desfasurat activitatea la sfarsitul sec. al IV-lea si inceputul sec. al V-lea. Sozomen si Ieronim scriau ca "hunii invata de la el psaltirea, iar frigurile Scythiei se incalzesc de caldura credintei".