Povestiri si fotografii-document despre ceea ce a insemnat cultul lui Nicolae Ceausescu. Cine l-a ridicat la rang de erou? Cand a devenit "Geniul Carpatilor"?

Din sumar: Teoriile cultului / Carol al II-lea l-a inspirat / La 23 August / Jos - Sus Ceausescu! / ""Geniul din Carpati"" / Arta sub semnul propagandei / Daciada de partid / Gadilati cu sarg in talpa / Pentru tine, tara mea / Omagiu Tovarasului
Fiul satului / Epistole rosii

Teatrul de papusi

Sus-jos! Sus-jos! In formatie...

Papusarul manuieste sforile. Intotdeauna gaseste unghiul perfect. Papusile stau cuminti... la locurile lor. Acum apare tabloul, acum se scriu urarile. Cu trupuri omenesti. Acum porumbeii pacii se pregatesc de zbor. Rauri de oameni se revarsa pe bulevardele cele mari. Deasupra oamenilor plutesc rauri de pancarte; tablouri ale tovarasului si ale tovarasei. Si rauri de zambete lipite pe fete. Cel bun, cel drept, cel mare, cel viteaz. Copiii au nu au mama si tata, dar recita cu patos despre intaiul tata si intaia mama. Parintii tuturor.

Copiii - soimii sau pionierii - merg la manifestatii, merg pe stadioane, merg oriunde porunceste Papusarul. Mici soldatei, cu trupurile tremurande, canta: "Soimii patriei! Soimii Patriei... ... Noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copii..."

Destinul era acela al unor papusi mai mari, legate cu sfori puternice. La ele Papusarul lucrase inca din frageda lor pruncie. Avea succesul asigurat. O vedea in jocurile si in cantecele copiilor din spatele blocurilor: "Noi in anul 2000..." sau "URSS ramanem prietene/ Doua mii de secole/ Fara intrerupere...". Sforile ramaneau intacte.

"Noi in anul 2000..." cantau la scoala, cantau pe strada, cantau la joaca. Sforile erau trainice. Toti stateau la locurile lor si cantau, si se miscau si traiau exact ceea ce trebuia pentru ca el, cel mare, cel bun, cel viteaz sa-si primeasca in fiecare zi portia de lingusire.

Pana intr-o zi cand Papusarul a scapat sforile din maini si oamenii-papusi si-au dat seama ca sunt vii.