Cuvioasa Parascheva nu încetează să-şi reverse minunile

Pentru că aduce belşug, vindecare şi succes la şcoală şi în carieră, Sfânta Parascheva este printre primii sfinţi pomeniţi în rugă­ciunile românilor. Mult-milostiva Parascheva este sfânta care ajută săracii şi necredincioşii, sprijină elevii şi studenţii, aduce ploa­ie la vremuri de secetă şi bunăstare în case.

La Iaşi, locul unde moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt adăpostite în Catedrala Mitropolitană, are loc la prăznuirea sa în octombrie. Atunci se desfăşoară unul dintre cele mai mari pelerinaje la o sărbătoare din întregul an calendaristic bisericesc. Numeroase exemple de minuni înfăptuite din vremuri de demult până astăzi stau ca o pildă pentru cei care o cinstesc şi care îi spun ocrotitoarea Moldovei. Cuvioasa Parascheva este sfânta căutată de cei obidiţi. Este sfânta oamenilor sărmani, a săracilor, a României paupere. De aceea ajung la Iaşi pelerini din toate colţurile ţării, chiar şi oameni de altă religie, cum a fost cazul unei femei musulmane care a făcut efectiv naveta între Constanţa şi Iaşi până când Sfânta a ajutat-o. Pentru a ajunge la moaşte, oamenii trec prin încercări posibile uneori doar printr-o minune. In­firmi în vârstă parcurg drumul de la Gară la Mitropolie în coate şi genunchi. Copiii lasă joaca şi somnul liniştit şi stau noaptea în ploaie şi frig la un rând de câţiva kilometri pentru a se închina la raclă. Oamenii renunţă la bucata de pâine, cedând-o săracului din apropiere. Sunt exemple care constituie o frumoasă pildă pentru toată lumea. Cuvioasa Parascheva îi ajută deopotrivă pe credincioşi şi necredincioşi, iar aceasta este trăsătura ce o deosebeşte de ceilalţi sfinţi, spune părintele Dosoftei Şcheul, slujitor la Catedrala Mitropolitană. Moaştele sfintei, adică întregul ei corp învelit cu un veşmânt, ce poartă pe cap o coroană de argint, pot fi atinse în zona palmelor împreunate creştineşte. "E ca şi cum ai atinge palmele unui om viu", aşa a descris senzaţia unul dintre ieşenii surprinşi la slujba de duminică în Postul Paştelui. Oamenii stau la rând să se închine, să depună pomelnice. Aduc cu ei lucruri pe care le sfinţesc atingându-le de moaşte. Duminică, 2 aprilie 2011, părintele Dosoftei a întâlnit o familie cu o rudă bolnavă pe care doctorii nu o mai pot ajuta. "E pe citostatice, conştientă deocamdată, trebuie să-i fac un cadou, ce să-i dau, părinte, o icoană, o carte bise­ricească?", spune femeia.

"Să luaţi puţină vată sfinţită de la Sfânta Parascheva, să o miruiţi oleacă", răspunde preotul. "Este cunoscută în toată România, pentru că aici are loc unul dintre cele mai mari pelerinaje din timpul anului. Se numără printre puţinii sfinţi din ţară care au moaştele întregi. Rândul zilnic la racla sa e format din credincioşi nu numai de la noi, ci şi din străinătate. Ea este cea care îi ajută în primul rând pe elevi şi studenţi. Copiii vin cu profesorii lor, iar studenţii se roagă să le lumineze mintea în vederea susţine­rii examenelor, apoi se întorc să mulţumească. Sunt ajutaţi şi bolnavii, uneori vin rudele celor în suferinţe, iau icoane, ating moaştele, preotul le citeşte rugăciuni", adaugă părintele Dosoftei. El a remarcat că mulţi spun că au venit pentru că au visat-o pe Sfânta care i-a chemat la racla ei. "În cuvinte omeneşti nu putem să exprimăm ajutorul pe care Cuvioasa ni-l dă uneori în mod neştiut." Aflu de la părintele Dosoftei Şcheul şi despre minuni înfăptuite după rugăciuni la Catedrala Mitropolitană: "O doamnă din Bucureşti, Parascheva o chema, venea săptămânal aici. Sosea cu trenul joi noaptea, stătea vineri dimineaţa la slujbă şi la Sfântul Maslu, iar seara pleca. Nu mânca nimic femeia aceea, postea". După câteva luni a sosit şi i-a zis părintelui: "Vreau să-i mulţumesc Sfintei, pentru că, dacă la început am venit în cărucior, acum merg singură. Este un lucru cert că rugăciunile i-au fost ascultate şi a fost ajutată. Dar trebuie credinţă, răbdare. Noi, preoţii şi cre­dincioşii, suntem oameni cu păcate, trebuie să cerem mult, să postim, să aşteptăm mai mult ca să primim ceea ce vrem noi de la Dumnezeu sau de la sfinţii lui. Niciodată nu se poate să vii la raclă, să pui mâna şi gata, te-ai vindecat", adaugă părintele, care mai explică faptul că Sfânta Parascheva este ocrotitoarea celor săraci. "Cei săraci vin, fac pomelnicul, dau din puţinul lor." Dar Cuvioasa ajută pe toată lumea la greu. "În anii ’40-’50, la timp de secetă, moaştele au fost în mai multe rânduri scoase şi duse în pelerinaj până aproape de Galaţi. Pe unde trecea ploaia şi cât de puţin bel­şug răsarea în urma ei. Sunt oa­meni în vârstă care-şi amintesc de minunile înfăptuite cu decenii în urmă." Sfânta îi ajută deopotrivă şi pe cei de altă religie: "A venit o femeie care a spus că nu este ortodoxă, dar că a visat-o pe Sfântă care i-a cerut să vină la biserica ei. Ea s-a interesat şi a aflat că la Iaşi se află moaştele, după care a ajuns aici şi s-a închinat în felul ei. Cred că Sfânta Parascheva a aju­tat-o. Aici găsesc alinare şi sprijin toţi cei cu inima bună, iubitori ai semenilor lor, şi care-l cinstesc pe Dumnezeu, fiecare în felul lui", a spus în încheiere părintele Dosoftei Şcheul.


Curăţenie sufletească
Biserica ortodoxă de pretutindeni o prăznuieşte pe Cuvioasa Parascheva la 14 octombrie. Viitoarea sfântă a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea.
S-a născut în Epivata (azi Boiados), în apropiere de Constantinopol. Părinţii au îndemnat-o de mică spre deprinderea faptelor bune prin post şi rugăciune.
Pe când avea 10 ani, a auzit în biserică cuvântul Evangheliei, iar acest lucru i-a sădit în inimă dorul de desăvârşire, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. Acelaşi lucru l-a făcut şi în alte împrejurări, fără să ţină seama de mustrările părinţilor.
Tânăra a dăruit săracilor consistenta avere moştenită de la părinţi şi s-a retras în pustie. S-a oprit mai întâi la Constan­tinopol, unde a ascultat cuvinte de învăţătură duhovnicească de la călugări. Cinci ani a rămas la Mă­năstirea Maicii Domnului din Heracleea, apoi a plecat spre Ţara Sfântă, la o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului. În acea perioadă, ea nu mai avea grijă de cele lumeşti, ci doar de curăţenia sufletească.
La 25 de ani, în somn, un înger a îndemnat-o să se întoarcă acasă. Fără să spună cine este, a mai trăit puţin în sărăcie la Epivata, până şi-a dat sufletul. A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să ştie cine era. Atunci când un marinar a fost aruncat de mare pe ţărm, oamenii au căutat să-l îngroape şi, săpând, au găsit trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit şi plin de mireasmă, aşa că l-au înmormântat la loc. Apoi, unuia dintre creştinii care săpaseră groapa i s-a arătat în vis o împărăteasă care era Parascheva şi care îl îndemna să ia trupul şi să-l aşeze într-un loc de cinste, lucru ce i s-a întâmplat şi altei creştine.
Credincioşii au luat trupul şi l-au dus în Biserica Sfinţii Apostoli din Epivata, iar oamenii care se rugau la moaşte aveau parte de vindecări miraculoase.
După ce au stat acolo vreme de 200 de ani, sfintele moaşte au fost strămutate, în 1235, la Târnovo, unde au rămas 160 de ani.
În 1393, au ajuns la Belgrad, unde au odihnit până în 1521, când Serbia a fost transformată în paşalâc. În 1641, după ce domnitorul Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva.
La 13 iunie 1641, preţioasele moaşte au fost aşezate în biserica Mănăstirii "Sf. Trei Ierarhi" din Iaşi, unde au rămas până în 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaş, fiind apoi mutate în paraclis. În seara de 26 decembrie 1888 a avut loc un incendiu puternic, însă a doua zi s-a constatat că moaştele au rămas neatinse, aceasta fiind o altă mi­nune înfăptuită.
În cele din urmă, la 23 aprilie 1887, moaştele au fost strămutate în noua Catedrală Mitropolitană, unde se găsesc şi astăzi.

Citiţi toate articolele din Ediţia de colecţie - Sfinţii români