Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În perioada în care creştinismul era o religie interzisă, spaţiul pe care acum se întinde România a avut mulţi părinţi dreptcredincioşi, apărători ai ortodoxiei. Despre Cuvioşii Ioan Casian Romanul şi Gherman din Dobrogea nu se poate discuta separat. Sfântul Ioan Casian s-a născut între anii 360-365 în Scythia Minor (Dobrogea). Părinţii săi i-au dat o educaţie aleasă, fiind iniţiat în operele marilor clasici latini. Însufleţit de o arzătoare sete de desăvârşire duhovnicească, a renunţat de tânăr la viaţa lumească şi a plecat la Locurile Sfinte însoţit de prietenul său Gherman, cel care avea să-i fie frate în duh. Cuviosul Gherman s-a născut, se pare, în anul 368 în nordul Dobrogei, din părinţi străromâni. Localitatea Casimcea este considerată vatra străbună a acestor doi sfinţi daco-români de la gurile Dunării.
Plecând din locurile natale, au ajuns amândoi călugări într-o mănăstire din Betleem. Într-una dintre zilele în care se aflau aici au primit vizita Avvei Pinufius, despre care se spune că a avut rolul de a le întări credinţa. N-au stat multă vreme aici ci, simţind dorul de o mai mare desăvârşire, au hotărât să plece în sihăstriile Egiptului. Au ajuns la comunităţile din delta Nilului, adâncindu-se de acolo tot mai mult în pustie. Căutau cu râvnă alţi călugări însinguraţi. Au mers mai întâi la mănăstirea din Panephysis, a lui Pinufius, unde episcopul Archebius, un eremit, i-a introdus în grupul de pustnici care trăiau în mlaştinile de sare ale deltei. Au poposit apoi la Diokos, la nord-estul deltei Nilului, unde au vizitat pe Avva Piamun, care i-a iniţiat în tainele vieţii singuratice la un alt nivel. Avva Avraam le-a vorbit şi el. Reîntorşi în pustiul Panephysis, celor doi le-au vorbit Avva Ioan şi Avva Pinufius despre pocăinţă. După un timp petrecut în Wady Natrum, s-au îndreptat către pustiul Schitului. Voiau să rămână acolo pentru tot restul vieţii, însă Casian şi Gherman şi-au continuat drumul şi au vizitat regiunea Egiptului de Jos şi Mijlociu, cu vestitele centre mănăstireşti din Nitria, Chiliile, Porfirion, Calame. Cuvioşii Ioan Casian Romanul şi Gherman au revenit în Betleem pentru a primi binecuvântarea de a rămâne în pustiu până la sfârşitul vieţii de la Părinţii de lângă Peştera Naşterii Domnului. În urma unor tulburări provocate de o scrisoare pascală a patriarhului Teofil al Alexandriei îndreptată contra antopomorfiţilor în anul 399, cei doi prieteni au fost nevoiţi să plece din Egipt. S-au dus la Constantinopol, unde era patriarh Sfântul Ioan Gură de Aur. Aici Cuviosul Casian a fost hirotonit diacon, iar Cuviosul Gherman – preot. În anul 405, Cuvioşii Ioan Casian Romanul şi Gherman din Dobrogea au intervenit pentru Sf. Ioan Gură de Aur, care era trimis pentru a doua oară în exil. Cuviosul Ioan Casian a plecat în Marsilia, a fost hirotonit preot şi a întemeiat două mănăstiri, una de călugări şi alta de călugăriţe, în jurul anului 415, stabilind legături cu mari duhovnici ai Palestinei, Egiptului, Italiei şi Galiei. La rugămintea Sfântului Castor, episcop de Apt, a întocmit lucrarea "Instituţii cenobitice", pentru mănăstirile pe care le întemeiase în Provenţa. A descris apoi leacurile şi căile de vindecare de cele opt păcate capitale, spre a conduce sufletul la desăvârşirea virtuţii. Cele opt păcate principale sunt: lăcomia pântecelui, pofta trupească, iubirea de bani, mânia, întristarea, trândăvia, slava deşartă şi mândria. "Convorbiri cu Părinţii" este a doua lucrare a Cuviosului Ioan Casian, scrisă în 24 de cărţi, între anii 420 şi 429. În ea tratează despre menirea sau scopul monahului, lupta trupului şi a duhului, firea şi legătura păcatelor între ele, moartea Sfinţilor. A treia lucrare, scrisă de Sfânt în şapte cărţi, combate doctrina nestoriană, tratând despre strânsa unire a celor două firi ale Mântuitorului. S-a mutat la Domnul în jurul anului 435.
Despre Cuviosul Gherman nu se ştie cu exactitate când a trecut la cele veşnice. Se spune că s-a săvârşit fie la mănăstirea întemeiată de Sfântul Ioan Casian la Marsilia, fie că s-ar fi reîntors în Dacia Pontică. Cum vieţile lor au fost strâns unite, pentru modul în care şi le-au petrecut în cucernicie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a trecut în rândul Sfinţilor Părinţi la 20-21 iunie 1992, cu dată de prăznuire la 29 februarie, iar când nu sunt ani bisecţi, la 28 februarie.
Citiţi toate articolele din Ediţia de colecţie - Sfinţii români
