Dator vandut dupa moarte

De ce inca o editie de colectie dedicata lui Gica Petrescu? Pentru ca acum nemurirea lui a devenit o certitudine.

Cand am facut prima editie de colectie, Gica Petrescu era in viata. Am presupus atunci, fara riscul de a gresi, ca numele si muzica lui nu se vor stinge niciodata. Lipsea insa confirmarea pe care numai trecerea in eternitate o acorda. A trecut aproape un an de la disparitia pamanteasca a maestrului si, iata, certitudinea incepe sa se configureze. Muzica lui continua sa se vanda la fel de bine, daca nu chiar mai bine, interferentele din timpul vietii cu alte personalitati incep sa iasa la iveala. Toate acestea si, cel mai interesant, dar si cel mai intristator lucru, scandalul din jurul mostenirii il fac mai prezent ca niciodata.

IN ASTEPTARE. Casa, cu tot ce contine ea, nu este revendicata de nici un mostenitor. Pentru ca nu exista nici un mostenitor. Cea mai apropiata ruda este nepoata de sora a Cezarinei (Diana), dar ea nu are nici o calitate juridica de a veni la succesiune. Asa ca "viata" lui Gica Petrescu "asteapta" sa intre in patrimoniul statului, ceea ce nu e deloc simplu. Pentru ca statul, la randul lui, este alcatuit din institutii si structuri. Acestea sunt cele care se confrunta in justitie pentru a li se repartiza cele ramase de la Gica Petrescu. Situatia se prezinta in felul urmator: Tudorel Urian, consilierul pe probleme de presa al ministrului Culturii, ne-a confirmat (dupa ce a verificat la Patrimoniu, la Juridic, la Taxe si Impozite) ca imobilul nu a trecut in patrimoniul Ministerului Culturii. Fiind vorba despre o succesiune vacanta - adica n-are nici mostenitori, nici testament - se sesizeaza Ministerul Finantelor, care depune cerere in instanta pentru trecerea locuintei in fondul locativ sau muzeal de stat, dupa cum considera judecatorul. Asadar, urmeaza un proces. Abia dupa terminarea acestuia, locuinta este repartizata fie Ministerului Culturii, fie primariei municipiului, fie primariei de sector.

SE TRAGE MULT DE TIMP. Pentru a afla daca Ministerul Finantelor s-a sesizat sau nu, am luat legatura cu biroul de presa. O doamna foarte draguta ne-a asigurat ca vom primi raspunsul in doua zile. La data redactarii acestor randuri trecusera deja sapte. La o adica, de ce sa se grabeasca cineva? Ca doar decedatul… e mort! (este exclus, deci, sa faca vreo plangere). Dar viata nu iarta. Nici chiar dupa moarte. Cat a fost viu, Gica Petrescu a fost cu intretinerea achitata la zi. De cand a murit, este dator vandut, daca putem sa ne exprimam astfel. Si putem, pentru ca, desi nu sta nimeni in apartament (deci, nu se consuma nici apa rece, nici apa calda, nici caldura), intretinerea a ajuns la suma de 7.900.000 de lei vechi plus o penalizare de 1.600.000 de lei. Intrebarea este: cine plateste? Titularul este decedat, mostenitor nu exista, institutiile trag de timp. Ar trebui, spre binele nostru, al contribuabililor, sa se grabeasca.

Orice institutie a statului isi plateste datoriile cu bani de la buget. Iar bugetul se constituie din taxele si impozitele cetatenilor. Deci, noi vom plati "datoriile" la intretinere pe care Gica Petrescu le-a facut dupa ce a murit.

DATORIE MORALA. Nu suntem in masura sa dam sfaturi, dar o sugestie putem sa facem. Gica Petrescu si-a dorit in ultimul an al vietii ca locuinta lui sa fie transformata, dupa moartea sa, in muzeu. Era constient totusi de valoarea sa. Dorinta lui ar putea fi o solutie, atat din punct de vedere cultural, cat si din punct de vedere economic. Iar Ministerul Culturii ar fi cel mai in masura s-o faca, prin intermediul UCMR, de pilda. In felul acesta s-ar rezolva si spinoasa problema a intretinerii, si datoria morala pe care o avem cu totii fata de memoria artistului. Exista alternativa ca judecatorul sa dea sentinta ca locuinta sa intre in fondul locativ al Primariei Capitalei sau al celui de sector. In aceasta situatie, apartamentul poate fi repartizat unei persoane fizice aflate pe lista de asteptare. Mai ales ca acesta se afla in centru, pe Bulevardul Elisabeta nr. 25, vizavi de Casa Armatei. Cine nu si-ar dori o asemenea casa de la primarie? Chiar si unii vecini au pus ochii pe ea si cauta solutii juridice pentru a o obtine. Legea nu le permite, dar…

Muzica lui continua sa se vanda la fel de bine, daca nu chiar mai bine, interferentele din timpul vietii cu alte personalitati incep sa iasa la iveala. Toate acestea si, cel mai interesant, dar si cel mai intristator lucru, scandalul din jurul mostenirii il fac mai prezent ca niciodata. Casa, cu tot ce contine ea, nu este revendicata de nici un mostenitor. Pentru ca nu exista nici un mostenitor. Cea mai apropiata ruda este nepoata de sora a Cezarinei (Diana), dar ea nu are nici o calitate juridica de a veni la succesiune

RUGAMINTE TESTAMENTARA. Dar sa revenim la aspectul de eternitate a celui care a fost (de fapt, este) Gica Petrescu. "Sa nu ma lasati sa mor!", ii ruga maestrul pe cei apropiati inainte sa ne paraseasca. Voia sa spuna, bineinteles, ca sa nu-l uitam. Era ultima ingrijorare care-l mai framanta. N-a avut cine sa-i explice atunci ca acest lucru n-ar fi fost posibil, chiar daca cineva ar fi vrut cu tot dinadinsul ca numele lui sa fie uitat. Nici noi nu ne-am facut griji in acest sens, dar am luat cuvintele lui ca pe o rugaminte testamentara. Incercam, deci, s-o onoram editand un numar cu cantec. O editie de colectie cu sunet. CD-ul - caci despre un CD este vorba - este primul din seria MUZICA DE COLECTIE, editat la initiativa Jurnalului National, in colaborare cu Intercont Music. Ne-am propus ca toti trubadurii nostri sa aiba parte de acelasi tratament. Mai precis, le vom inchina cate o editie de colectie cu sunet. Astfel, nu vor fi inghititi de neantul muzicii romanesti. Maria Tanase, Maria Lataretu, Romica Puceanu, Dona Dumitru Siminica sunt doar cateva personalitati care vor intra in MUZICA DE COLECTIE ingrijita de Jurnalul National. Vom incerca (vom si reusi) sa restauram intreaga colectie a trubadurilor nostri. Avem un tezaur de care trebuie sa ne bucuram. Trebuie doar sa scoatem la lumina "bijuteriile" muzicii romanesti. De stralucit, cu siguranta vor straluci in biblioteca dumneavoastra…

DE NOI DEPINDE. De ce sa nu profitam de mostenirea pe care ne-au lasat-o cu atata truda mai marii nostri trubaduri? Horia Serbanescu are mare dreptate: tezaurul muzical lasat de acestia a fost, ramane si va fi al nostru in vecii vecilor. Nimeni nu ni-l poate lua. Iar noi nu facem nimic cu el. Il lasam "ingropat" in anonimat.

"Trubadurul primaverii noastre, trubadurul maturitatii si al toamnelor noastre primavaratice" - asa cum l-a descris Vasile Veselovski pe Gica Petrescu - este o "piesa" importanta din tezaurul amintit. Atat timp cat ii vom asculta cantecele, Gica Petrescu va fi nemuritor. Si va ramane nemuritor, indiferent ce se va intampla cu apartamentul din Bulevardul Elisabeta nr. 25.

UN PLAYLIST DE COLECTIE "Cel mai frumos tango", "Bucuresti, Bucuresti", "Garofita", "Casuta noastra", "Bucurestiul meu iubit", "Cand mi-o fi mai rau", "Un gondolier", "Sub balcon", "Iubirea-i ca un soare", "Cele mai frumoase fete", "Sanie cu zurgalai", "Ionel, Ionelule", "Cu lautarii dupa mine", "Uite asa as vrea sa mor", "Astazi e ziua ta", "Ti-am luat un martisor", "Vrei sa ne intalnim sambata seara", "Canta-mi sa uit dragostea", "Sa-mi canti cobzar", "As vrea iar anii tineretii", "Viata", "Pacat, fetito draga", "Mana, birjar", "Trurli, trurli", "Fascinatie", "Dragoste, batu-te-ar vina", "Pe cine-as fi iubit", "Cel din urma tangou", "Dor, dor, dor", "Vine-o vreme", "Fetitele din Bucuresti", "Iubesc femeia", "Sa nu-ti spui dorul nimanui", "Du-ma acasa, mai, tramvai", "Si cantecele mele", "Iubirea-i doar o gluma", "Copiii mei", "Ce trista esti, singuratate", "Sa nu-ti bati joc de viata ta", "Trece-un car cu boi", "Zaraza", "Doua viori", "Hop si asa!", "Ca doar n-o sa traiesc cat lumea". Acesta este "Gica Petrescu - MUZICA DE COLECTIE".