Decapolitul

Turcii au vrut sa ni-l dea in schimbul greutatii sale in aur. Dar el a fost generos, s-a lasat usor in cantar.

Nu mergea in fiecare duminica la biserica, dar nici nu era total necredincioasa. A trait insa o minune care a pus-o pe ganduri. Era intr-o vara cand se intorcea de la Manastirea Bistrita, unde facuse un team-building cu angajatii companiei la care lucra. In autogara la Ramincu-Valcea, i s-a facut dintr-o data foarte rau si s-a prabusit, lovindu-se, dar a simtit cum o mana i se asaza sub cap, ocrotind-o, pentru a nu se lovi de bara de fier. A simtit aceeasi caldura si bucurie ca acolo, in manastire, cand a sarutat moastele Sfantului Grigorie Decapolitul. Si-a amintit ca se rugase in fata raclei sfantului si a inteles ca Sfantul Grigorie i-a ascultat rugaciunile. Dar cine este acest Sfant Grigorie cu moastele intregi la Manastirea Bistrita de la Valcea?

EPOCA. Acest sfant a trait in secolul al VIII-lea, in Decapolia, din Imperiul Bizantin. In acea vreme, biserica era sfasiata de erezia iconclasmului, initiata de imparatul Leon III Isaurul. Erau atinsi chiar si unii episcopi, care, pentru a-si pastra scaunele, au devenit iconoclasti. Ardeau icoanele si interziceau inchinarea crestinilor la ele. Nasterea si copilaria sfantului Grigorie au corespuns cu aceasta perioada. Devenit calugar, si retragandu-se intr-o pestera, Sfantul a primit darul sfinteniei, vindecandu-i pe multi de boli si mai ales izgonea dracilor din oameni. A fost si un mare carturar, cunoscator al invataturilor bisericii si al scrierilor patristice. Dumnezeu l-a ales sa propovaduiasca credinta dreapta, combatand ereziile, la Roma si in Sicilia.

Sfantul Grigorie Decapolitul este grabnic ajutator celor care se roaga la racla cu sfintele sale moaste, si numai lor

LA NOI. Moastele sale au fost aduse la noi de catre marele ban Brabu Craiovescu, ctitorul Manastirii Bistrita din Valcea. Se crede ca au fost aduse in 1497. Sfantul Grigorie Decapolitul nu contenea sa faca minuni, ca si atunci cand era in viata. Marele ban auzind acestea, a dorit mult sa le aduca in manastirea valceana. A plecat cu aur mult la Constantinopol, unde se aflau moastele, si a rugat turcul care raspundea de paza lor sa i le dea. Lacomia l-a facut pe turc sa ceara greutatea in aur a sfantului. A pus sfintele moaste intr-o parte a balantei si aurul in cealalta. Dar numai cateva monede de aur au fost necesare. Mirandu-se, turcul a zis: "Vezi, vezi, cum crestin la crestin trage!".

ATRAS DE LOGODNA CEREASCA Ca si in cazul multor sfinti, pe Sfantul Grigorie, parintii lui au hotarat sa-l casatoreasca. Pe cand mergea sa se logodeasca, Sfantul Grigorie si-a parasit insotitorii si a intrat la manastire, asa cum planuia de mult. Dupa 14 ani de manastire, Sfantul Grigorie s-a retras intr-o chilie singuratica, apoi intr-o pestera. Harul lui Dumnezeu l-a cercetat acolo, intr-un chip minunat. Pe cand isi facea rugaciunile, "o lumina nepovestita" si cu mireasma frumoasa l-a invaluit si care nu l-a mai parasit 7 zile. In pestera aceea a stat 14 ani. CUVIOSUL ANTONIE, UN MARE SIHASTRU AL VALCEI Oricine venea la pestera sa si cerea cuvant de folos si rugaciune, indata i se implinea cererea. Avea si darul inaintevederii, astfel ca multora le spunea ce au de facut pentru a se izbavi din necaz. Cuviosul Antonie de la Schitul Iezeru-Valcea s-a nascut intr-un sat subcarpatic din Valcea, iar dupa un timp, s-a sihastrit intr-o pestera din apropierea schitului amintit. Este cel mai renumit sihastru al Olteniei de la sfarsitului secolului al XVII-lea, inceputul secolului al XVIII-lea. Nevoita si sihastria lui amintesc de Sfantul Daniil Sihastrul. Cuviosul Antonie avea ucenici nu doar la schitul sau, ci si in alte schituri si manastiri, si chiar si prin orase si sate, numele lui ajungand vestit pana in Transilvania. Unul dintre acesti ucenici a fost si duhovnicul Nicolae Ierei, care cunostea cel mai bine viata si nevointa Cuviosului. Acest ucenic, dupa savarsirea sa din trup, i-a scris viata. Dupa 28 de ani de nevointa aspra, cu rugaciune, post si sfat catre aproapele, Cuviosul Antonie a trecut la Domnul, fiind ingropat la usa paraclisului pe care l-a sapat singur in stanca. Astazi se mai pastreaza chilia Cuviosului, denumita de localnici Pestera Sfantului Antonie, precum si micul paraclis in piatra. VINDECATOR DE CIUMA In perioada marilor epidemii de ciuma si holera, moastele Sfantului Grigorie Decapolitul erau aduse de la Manastirea Bistrita la Bucuresti si se faceau procesiuni impresionante prin Capitala. Iesea multime multa de credinciosi, in frunte cu ierarhii, preotii si insusi domnitorul vremii. Aceasta s-a intamplat pana cand au fost aduse moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, la 1774. Drept multumire ca Sfantul Grigorie a scapat de ciuma locuitori din Bucuresti, domnitorul Mihai Racovita (1763-1764) a scutit manastirea Bistrita-Valcea de dari.