Depre rockerii vechi si noi, in Editia de Colectie de astazi, "Desteapta-te, rockule!". Totodata, Jurnalul National si Radio3net va provoaca sa alegeti cele mai bune piese din istoria rockului romanesc, care vor fi incluse pe un CD de colectie.

Repetentii

Marele paradox al muzicii rock este acela ca a fost un "cal troian" introdus de ideologii sovietici in randul tineretului american, pentru a "submina" capitalismul. Efectul? Bumerang nuclear, iradiind din interior chiar bazele comunismului. Oprit la granita de vest a Romaniei de "vamesii" sistemului, rockul a intrat in tara fara viza si si-a facut de cap, semanand in sufletele tineretului samanta libertatii.

Primii care au receptat mesajul acestei muzici revoltate au fost premiantii facultatilor, elita studentimii. Impreuna cu folkistii si-au creat propria "institutie" intr-o pivnita, Club A. Oricat ar parea de absurd, fenomenul rock a fost hranit chiar de comunism. Cu cat era interzis mai tare, cu atat rockul crestea mai viguros, devenind model si ideal de viata. Moartea lui a inceput o data cu transformarea in moda. Majoritatea rockerilor sunt rockeri pentru ca asa e "cool". Dar nu stiu nimic despre libertate, despre democratie, despre ierarhia valorilor umane. Nu mai sunt premiantii de altadata. Sunt repetentii blazati ai zilelor noastre. Si acum, ca sa fim necrutatori cu noi insine, sa incercam sa raspundem cinstiti la intrebarea: cine a facut mai mult pentru rock, comunismul lui Ceausescu sau democratia de azi? Si cum poate evalua un ganditor rock urmatoarea situatie: in autobuzul 116, in urma cu o saptamana, doi batrani discutau despre necazurile zilnice, despre pensia mica, despre saracie. Nimic despre politica. Dupa doua statii, unul a coborat, murmurand pe scara cuvintele: "Dumnezeu sa-l ierte pe Ceausescu!".