Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cuviosul Dimitrie s-a născut în satul Basarabov, localitate aflată în apropierea râului Lom, nu departe de oraşul Ruse. De mic a fost nevoit să-şi câştige cele necesare traiului, părinţii săi fiind săraci. Zi de zi păştea vitele şi oile sătenilor apoi, duminicile şi în zilele de sărbătoare, mergea la biserică luând aminte la învăţăturile pe care le auzea în sfântul locaş, de a fi blând şi milostiv cu toţi semenii săi. Postea, se ruga, se îngrijea de cei săraci. Într-una din zile, pe când mâna turmele la păscut, a călcat pe un cuib ascuns în iarbă, zdrobind puişorii. Profund mâhnit de fapta sa, s-a hotărât, spre pocăinţă, să lase desculţ, timp de trei ani, fie iarnă, fie vară, piciorul care strivise cuibul. După o vreme, a părăsit lumea şi s-a călugărit. N-a rămas multă vreme la schit ci, după ce a ucenicit cele ale ascultării, s-a retras în pădure unde şi-a statornicit adăpostul într-o peşteră, în apropierea râului Lom, unde a trecut la cele veşnice aşezat între două lespezi de piatră. La mai bine de trei veacuri după moartea Sfântului, apele umflate ale Lomului au urcat până la peşteră, curentul ridicând lespezile. Trupul, rămas nestricat, a fost purtat în albia râului. Cuviosul Dimitrie s-a arătat în vis unei tinere care suferea de o boală grea. I-a spus că va fi tămăduită dacă părinţii ei îl vor scoate din apă. Tânăra a povestit părinţilor visul ei şi împreună cu aceştia şi cu alţi credincioşi din sat s-au îndreptat spre râul Lom, spre locul în care li s-a arătat o lumină strălucitoare. Acolo au aflat cinstitul trup al Cuviosului Dimitrie, îngropat în prundiş întreg şi neputrezit. Tânăra bolnavă, atingându-se de ele, şi-a recăpătat de îndată sănătatea. Binecredincioşii creştini din satul Basarab, împreună cu preoţii, au dus cinstitele moaşte în biserica satului.
Spre sfârşitul războiului ruso-turc, generalul Piotr Saltikov, ca să salveze sfintele moaşte de profanare, a vrut să le ducă în Rusia. Când a ajuns la Bucureşti s-a întâlnit cu Hagi Dimitrie şi, la stăruinţa acestuia, a lăsat sfintele relicve la Catedrala Patriarhală. Din acel an, 1774, Dimitrie cel Nou, Basarabov, a intrat în mod special în inima bucureştenilor. An de an, până în 1926, Sfintele Moaşte erau scoase din sfântul locaş, apoi, într-o amplă procesiune religioasă poporul le urma pe străzile oraşului.
O întâmplare care le-a adus bucureştenilor multă amărăciune s-a petrecut în februarie 1918, când moaştele Sf. Dimitrie de la Basarabi au fost furate de un grup de soldaţi bulgari. "Episodul" este povestit de Arhimadritul Iuliu Scriban în prefaţa la cartea Ieromonahului Teofil Ionescu "Sfântul Dimitrie cel Nou". "Era într-o duminică din fevruarie 1918. Mă aflam în slujba Sf. Liturghii, în Paraclisul Seminarului Central, unde pe atunci eram director, făcând slujbă pentru bolnavii şi răniţii noştri din marele război, adăpostiţi pe atunci în şcoala prefăcută în spital, când, veni cineva de la Mitropolie, spunându-mi că Mitropolitul Conon mă cheamă grabnic la Sf. Mitropolie, că bulgarii au furat moaştele Sf. Dumitru. Vestea aceasta fireşte că a zguduit pe toţi, fiindcă noi, atunci, în vremea asupririi străine, nu aveam de ce ne lipi inima decât de puterile credinţei creştineşti (...) Mitropolitul mă chemase să fac plângere în nemţeşte către mareşalul Mackensen, mai marele oştirilor nemţeşti asupritoare (...) Eu întârziind din pricina slujbei de la seminar şi plângerea trebuia făcută grabninc, s-a nimerit acolo un fotograf, chemat să fotografieze uşile sparte (...) Fotograful ştia nemţeşte şi s-a arătat gata să facă plângerea. Când am venit eu, am găsit-o gata făcută şi n-am avut decât să mă uit într-însa (...) Au urmat pentru noi câteva zile de mare zbucium sufletesc (...)" Scrisoarea Mitropolitului Conon a ajuns prin intermediul Poştei Militare Germane la Giurgiu, la Comandantul militar al judeţului, Generalul Zach.
Readus la biserica mitropoliei
Furtul Sfintelor Moaşte s-a petrecut la 17 februarie 1918, după ce trecuse de miezul nopţii, pe la orele 2:00. Uşile catedralei au fost sparte de un grup de aproximativ 20 de soldaţi bulgari, "înarmaţi până în dinţi", iar sicriul cu sfintele relicve a fost ridicat şi urcat în automobilul pe care îl "dosiseră" pe o stradă întunecoasă, din apropierea Mitropoliei. A doua zi, bucureştenii, cu mic, cu mare, au năvălit la Mitropolie să vadă ce s-a întâmplat. Femeile, bătrânii şi copiii plângeau cu mare jale că-şi pierduseră singura mângâiere pe care o mai aveau în acele clipe de desnădejde. "Toată ziua de duminică, populaţia Capitalei foarte surprinsă de vestea cea rea, ce se răspândise ca fulgerul, sute şi mii s-au perigrinat la Sfânta Mitropolie cu întristare generală", se arată în scrisoarea de mulţumire înaintată de Motropolitul Conon Mareşalului Mackensen, după găsirea sfintelor relicve. A treia zi, la 19 februarie, s-a primit telegramă de la generalul Zach, în care se spunea că hoţii au fost prinşi.
Cuviosul Dimitrie nu s-a lăsat dus de la Bucureşti şi, printr-o minune, le-a zăpăcit minţile jefuitorilor care au ocolit Bucureştiul până la ziuă. Când au aflat drumul pe care trebuia să meargă de trei ori li s-a defectat maşina, apoi, în cele din urmă au pus moaştele într-o căruţă şi astfel au fost uşor descoperite. Generalul Zach, comandantul militar al judeţului Vlaşca i-a trimis apoi prefectului judeţului Vlaşca, Moldoveanu, o scrisoare, redactată în limba franceză, prin care îl înştiinţa de găsirea Sfintelor Moaşte, în apropiere de Călugăreni, loc în care, defectându-li-se automobilul, soldaţii bulgari au urcat măreţul sicriu de argint într-o căruţă. "Este meritul aghiotantului meu – nota generalul Zach – d. Rhefeld, că a descoperit acest schimb. Din ordinul meu, Rhefeld a fost trimis într’un automovil cu soldaţi armaţi pe calea Bucureştilor spre a opri hoţii. În dreptul satului Daia, el a găsit căruţa căutată, însoţită de soldaţi bulgari foarte armaţi. Rhefeld a oprit transportul, care se da drept bagaj al unor ofiţeri bulgari, arătându-le revolverul. Bulgarii s’au supus situaţiunii. Rhefeld a adus sicriul la Giurgiu şi l’a depus la cartierul Generalului Zach, unde a fost păzit de un ofiţer şi soldaţi armaţi până la 19 Fevruarie, în care sicriul a fost dus la Bucureşti cu automobilul, însoţit de o puternică gardă de soldaţi germani". Cu mare alai, Sfintele relicve au fost aduse la Bucureşti după ce Divizia Administrativă a Capitalei l-a înştiintat pe Mitropolitul Conon că "Sicriul cu Moaştele Sfântului Dimitrie, întors din drumul spre Giurgiu, soseşte astăzi la orele 6 p.m.; anume sub garda militară, şi va fi predat în aceeaşi zi autorităţilor bisericeşti şi civile româneşti din Capitală". A fost delegată o comisie specială, împreună cu garda civică de onoare care a aşteptat convoiul în dreptul cimitirului Bellu, la ora fixată, apoi, sfintele moaşte au fost transportate la Mitropolie. "Întristarea curând s-a întors într-o bucurie (...) Furii au fost prinşi şi am fost marturi ai alaiului şi ai veseliei cu care Sf. Dumitru a fost adus îndărăt şi aşezat cu cinste la Mitropolie", nota Arhimadritul Iuliu Scriban.
Lumea s-a înghesuit apoi să se închine la sfintele moaşte. S-au făcut rugăciuni în faţa bisericii, de mulţumire către Dumnezeu care nu i-a lipsit pe bucureşteni de sfintele relicve. Pe Dealul Mitropoliei oamenii, precum furnicile, se aşezau în genunchi, mulţumind Domnului. Săptămâni întregi pelerinajul nu a contenit. Cuviosul Dimitrie le-a fost de mare ajutor celor care s-au rugat cu evlavie.
Citiţi toate articolele din Ediţia de colecţie - Sfinţii români
