Prin expeditiile lor, Emil Racovita si Grigore Antipa au facut cinste Romaniei.

Grigore Antipa este intemeietorul muzeologiei moderne si primul oceanolog roman. A identificat majoritatea speciilor de pesti din Marea Neagra si din Delta Dunarii. Emil Racovita, fondator al biospeologiei, a fost pasionat de studiul formelor de viata din subteran. Totodata, a facut parte din prima expeditie internationala in Antarctica, de unde s-a intors cu 1.600 de specimene importante si zoologice. Ce nu stiati este ca cei doi oameni de stiinta au fost colegi de banca in perioada 1880-1885, la Institutele Unite din Iasi.

VIATA. Grigore Antipa, fiul avocatului Vasile Antipa si al Zoitei Nicolau, s-a nascut la Botosani la 7 decembrie 1867. Dupa moartea parintilor sai, mos Panaite a devenit pentru Grigore si fratele lui, Nicolai Leon, tutore. In 1885, Grigore Antipa s-a inscris la Facultatea de Stiinte si Medicina a Universitatii din Iasi, la sectia de Stiinte Naturale. Convins de fratele sau, va intrerupe cursurile si pleaca impreuna cu acesta la Jena, unde devine elevul profesorului Ernst Haeckel. In toamna lui 1888, Haeckel i-a propus lui Grigore Antipa sa faca un stagiu de cercetare de cateva luni la Statiunea Zoologica de la Villefranche-sur-Mer, sub indrumarea lui Carl Vogt si in compania zoologilor: prof. Semper, prof. Korotneff din Kiev, Du Plessis, Bolles Lee si Henry Ward. Printre cercetatorii tineri se numara si Paul Bujor.

INTALNIRE. Alaturi de viata pasionanta de cercetator de la Statiune, intalnirile la Monaco cu principele Albert, cu ocazia amenajarii Muzeului Oceanografic si a Acvariului de aici, au fost hotaratoare in alegerea de catre Grigore Antipa a oceanografiei ca domeniu de cercetare. De altfel, principele Albert de Monaco este cel care l-a indemnat pe Grigore Antipa sa inceapa studiul complex al Marii Negre. Reintors la Jena in toamna anului 1889, Grigore Antipa, fascinat de fauna adusa de Kükenthal dintr-o expeditie din insulele Spitzbergen si Frantz Josef, accepta propunerea de a pleca intr-o expeditie in Insula Helgoland. La 9 martie 1891, Grigore Antipa si-a sustinut examenul de doctorat, Ernst Haeckel acordandu-i mentiunea "summa cum laude".

Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa Grigore Antipa (primul din stanga, randul de jos) cu colegii de la Universitatea din Jena

"GRASUNUL ANTIPA". Un an mai tarziu, fiind inca in Jena, Haeckel l-a prezentat pe "micul si grasunul Antipa - un baiat extrem de inzestrat si dragut" lui Dimitrie Sturdza. Antipa si-a inceput activitatea la 14 februarie 1892 la Statiunea Zoologica din Napoli. In august 1892, dupa stagiul la Napoli, Antipa s-a reintors in tara. La nici 25 de ani, Antipa preia conducerea Pescariilor Statului, unde va ramane director pana in 1914, si a Sectiei de Zoologie a Muzeului in ziua de 1 aprilie 1893. In mai 1893, imbarcat la bordul crucisatorului "Elisabeta", pleaca in calatorie de cercetare pe Marea Neagra. Expeditia pe mare s-a desfasurat in trei etape si a durat patru luni si cinci zile si este cunoscuta in istoria cercetarii stiintifice ca prima cercetare oceanografica romaneasca. Prima etapa a expeditiei pe crucisatorul "Elisabeta" s-a desfasurat intre 15 mai si 15 iulie pe traseul Constanta - Mangalia - Tuzla - Sf. Gheorghe - Sulina. Cea de-a doua etapa a durat 42 de zile si a avut ca obiectiv inconjurul Marii Negre (Sulina - Constanta - Istambul - Sinope - Sevastopol - Odessa), iar ultima parte a expeditiei, de numai cinci zile (5-20 septembrie), s-a desfasurat in apele teritoriale romanesti ale Marii Negre. In 1912 il gasim la pescariile din nordul Europei (Danemarca, Suedia, Norvegia si Finlanda). Inventatorul dio ramelor a murit la 9 martie 1944.

I-a pasat In cariera sa de oceanograf, Antipa a avut trei preocupari majore: ameliorarea productiei piscicole a lagunelor complexului Razelm si protejarea fondului piscicol; crearea unei baze materiale pentru cercetarea stiintifica a Marii Negre, atat de putin cunoscuta la sfarsitul secolului al XIX-lea; valorificarea rationala a bogatiilor Dunarii si ale Marii Negre. Din cele peste 150 de lucrari semnate de Grigore Antipa, 25 sunt dedicate Marii Negre. In 1924, la Tulcea, si apoi in 1932, la Constanta, Grigore Antipa infiinteaza si organizeaza primele centre de cercetare stiintifica.

Emil Racovita, la plecarea in expeditia antarctica "Alesul" "N-am urmarit niciodata simpla culegere a faptelor, ci legarea lor in generalizari; am cautat sa «pricep», adica sa reduc lucrurile complicate la forma mai simpla din care deriva", nota E. Racovita in "Speologia, o stiinta noua a stravechilor taine subpamantesti". Si in zilele noastre o calatorie spre Polul Sud este un vis la care aspira multi, insa este greu de indeplinit. In urma cu mai bine de 100 de ani, un roman a fost ales sa se alature echipajului international care urma sa calatoreasca spre Antarctica: Emil Racovita. S-a nascut la 15 noiembrie 1868 la Iasi. Tatal sau era Gheorghe Racovita, iar mama sa era Eufrosina. Si-a inceput educatia la Iasi, ca elev al lui Ion Creanga, continuand apoi cu Liceul "Institutele Unite". A urmat cursurile Facultatii de Drept din Paris, dar va absolvi apoi Facultatea de Stiinte din Sorbona in 1891, ca apoi sa-si prezinte teza de doctorat in 1896. La 26 iunie 1896, sub semnatura lui Octave Gr...ard, vicerectorul Academiei din Paris, lui Emil Racovita i se acorda diploma de doctor in stiinte naturale si, de acum, intra definitiv in randul naturalistilor consacrati. Ca o recunoastere a meritelor sale stiintifice, intre 1897 si 1899 Racovita a fost invitat sa participe in calitate de biolog la expeditia "Belgica", in Antarctica.

A ACCEPTAT PROVOCAREA Emil Racovita avea numai 29 de ani cAnd s-a mbarcat alaturi de alti 18 oameni pe „Belgica". Henryk Artcowski, geolog, oceanograf si meteorolog, l-a informat pe romAn asupra expeditiei antarctice belgiene si l roaga sa se intereseze asupra acestei oportunitati, ceea ce a si facut. Pentru a ntreprinde calatoria, locotenentul Adrien de Gerlache, initiatorul si comandantul expeditiei, se oprise n alegerea sa la o baleniera norvegiana, pe care o achizitionase contra sumei de 50.000 de coroane. Printre ceilalti membri se mai numara Roald Amundsen, cel care la 14 decembrie 1911 avea sa devina primul om care a pus piciorul pe Polul Sud, si Frederick Cook, medic, antropolog si fotograf.

PESTERILE, A DOUA CASÃ... A explorat 1.200 de pesteri in Europa si Africa, a străns o colectie de 5.000 de animale subterane si a publicat peste 66 de lucrari despre fauna subterana, insumănd aproape 6.000 de pagini. Iata ce declara acesta n legatura cu noua stiinta: „Nu este vorba de a descoperi specii noi, oricAt de curioase ar fi ele. Va trebui, mai ales, sa definim locul pe care ele l ocupa sub pamAnt, sa studiem conditiile lor de trai, sa ntelegem natura si cauzele adaptarilor lor particulare". Omul de stiinta Emil Racovita moare in 1947, la 79 de ani, inainte sa reorganizeze Institutul de la Cluj.

O SPECIE DE CRUSTACEI II DAU O NOUÃ... DIRECTIE La 16 august 1897, „Belgica" se desprindea de cheiurile Anversului. CAteva luni mai tArziu, Emil nota: „Patul meu este atAt de ncarcat, ncAt ma culc afara. (…) Lupt ntreaga noapte pentru a-mi salva borcanele". La 5 noiembrie 1899, „Belgica" intra n rada portului Anvers, dupa o absenta de peste doi ani. Au plecat 19 oameni si s-au ntors 17. Va publica o lucrare importanta despre Cetacee, in special balene. In 1900 devine director adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago" din Banyuls-sur-Mer, Franta. Ca urmare a descoperirii unor noi specii de crustacei in pestera Cueva del Drach din Mallorca, vizitata in 1904, domeniul il fascineaza si renunta la cercetarea in oceanologie pentru a se dedica ecosistemelor subterane. In 1907 va publica „Essai sur les problemes biospeologiques", prima lucrare importanta dedicata biospeologiei din lume. Dupa aceea, va initia un program international de cercetare numit „Biospeologica", care sa studieze fauna pesterilor, la inceput ca o activitate privata, dar in 1920 infiinteaza, la Cluj, primul Institut de Speologie din lume.

Articol realizat cu sprijinul Muzeului National de Istorie Naturala "Grigore Antipa"