"Gica ne-a lasat adevarate comori muzicale. Pentru unii dintre noi sunt mai pretioase decat bratarile de aur pe care le-am recuperat", declara Horia Serbanescu.

Ce nu stie lumea…? Prin 1945, Gica Petrescu a jucat si in… opereta! L-a intrepretat pe Bonny din "Silvia" lui Emeric Kalman. Succesul a fost imens, peste asteptari.

Pe atunci era obiceiul ca la premiera sa iasa la aplauze si compozitorul. Intr-o seara, publicul l-a cerut, intr-un vacarm ingrozitor, si pe compozitor. Dar de unde sa iasa Kalman? Se refugiase cu multi ani in urma in Statele Unite ale Americii.

In cele din urma, Gica Petrescu, exasperat de-a binelea de indaratnicia spectatorilor, l-a impins pur si simplu in fata cortinei pe un anume Carman, de la Hanul cu Tei. Un evreu care tocmai venise cu taraba lui portabila sa vanda la teatru ciorapi, matase, ata si alte maruntisuri.

JUDECATA. Gaselnita a prins. Si, astfel, Calman al nostru aparea in fiecare seara, primind cate 20 de lei ca sa se lase aplaudat langa Gica Petrescu. Aceasta poveste mai "traieste" datorita naratorului Horia Serbanescu. Marele nostru comic s-ar bucura daca, din cand in cand, i s-ar arata ca nu a intrat in categoria "valorilor" pe care s-a asternut praful indiferentei. Precizez ca am deschis aceasta paranteza tocmai pentru a nu a fi si el pedepsit cu… UITAREA. "Uneori, poate fara sa ne dam seama, condamnam fara judecata, aplicand pedeapsa cea mai fara mila din toate: UITAREA. Minunile tehnicii si goana dupa succesul rapid si banos ne-au facut sa calcam in picioare autenticitatea nemuritoare a adevaratei veselii romanesti.

Tezaurul muzical lasat de Gica Petrescu a fost, ramane si va fi al nostru in vecii vecilor. Nimeni nu ni-l poate lua. Cu ani in urma, tin minte ca l-am intrebat pe Gica Petrescu: «Iubitule, ai cantat zeci si zeci de cantece, care ti-e cel mai drag?». Mi-a raspuns fara ezitare: «Lume, lume»… Am ramas surprins. Abia tarziu de tot am inteles: Gica nu canta pentru el, canta pentru lume. Lumea era sora lui. Noua, lumii intregi, ne-a lasat totul mostenire. Si noi… Noi am si inceput sa-l uitam. Ne uitam trubadurii care ne-au insotit cu cantecul lor pe drumul scurt al vietii.

Doamne, ce cantece frumoase are natia noastra! Iar noi, incet-incet, le uitam. Incep sa dispara, asa, ca farfuriile zburtatoare", ne-a declarat Horia Serbanescu, care are grija ca toti oamenii de valoare sa fie pomeniti, pentru a nu fi stersi din "patrimoniul" memoriei noastre. Poate, intr-o zi, acest "serviciu" moral ii va fi rasplatit lui Horia Serbanescu…

Gica si Cezarina, acompaniati la pian de Maurice Zbriger, in studioul acestuia din Montreal. Anul de gratie 1972

MAI BINE PROVOCI RASUL. "Imi amintesc cat haz putea sa aiba intr-o comedie muzicala jucata la Gradina Boema! «Doi baieti si doua fete». Fetele erau Sidi Popescu si Verginica Romanovski. Baietii: Gica si subsemnatul", declara Horia Serbanescu.

"Cand ne-a parasit m-am intrebat si eu in ce consta oare secretul succesului permanent al longevitatii lui Gica Petrescu. Ca unul care l-a cunoscut o viata intreaga, pot sa spun ca cea mai mare calitate a lui era aceea ca nu semana cu nimeni. El era Gica. Gica si atat. Cantaretul cel mai cantaret din cati a avut Romania vreodata. A fost artistul care cu glasul sau fermecator, cu pasiune, cu inteligenta, cu umor, cu tenacitate si-a faurit o cariera artistica intrata pentru totdeauna in fondul de aur al muzicii usoare romanesti.

Inca din tinerete, Gica Petrescu a intuit ca nimeni altul ca un cantec nu se interpreteaza doar cu vocea, ci si cu mintea si inima. De cand e lumea si pamantul, e mai bine sa provoci rasul decat plansul, si acest lucru elementar l-a calauzit pe Gica intotdeauna cand si-a ales repertoriul!", da verdictul acelasi mare comic.

P.S. "Gica a fost si un actor cu haz, un cupletist desavarsit si, din cand in cand, un compozitor inspirat. Toata viata lui n-a facut altceva decat sa imprastie voiosie. Ma intreb cati dintre comedienii nostri de astazi nu viseaza sa dobandeasca renumele si succesele lui, aprecierea si, mai cu seama, dragostea de care s-a bucurat Gica. In cariera de artist, succesul nu vine decat la timpul si dupa voia publicului, care asaza fiecare creatie si pe fiecare artist la locul meritat." Aceasta precizare ii apartine lui Horia Serbanescu.

Haimanaua in turneu "De cand e lumea si pamantul, e mai bine sa provoci rasul decat plansul, si acest lucru elementar l-a calauzit pe Gica intotdeauna cand si-a ales repertoriul!", recunoaste Horia Serbanescu "Acum 60 de ani pe bulevard, la sala Teatrului Modern de sub Cercul Militar am jucat impreuna cu Gica Petrescu si Colea Rautu o stagiune intreaga cu casa inchisa comedia «Haimanaua bulevardului», de Puiu Maximilian. Apoi, cu «Haimanaua» am plecat pe o vara torida intr-un turneu de 57 de zile in intreaga tara. Inchiriasem un vagon de dormit de la CFR si ziua, cand se incingea acoperisul de tabla al vagonului, faceam, vrand-nevrand, baie de abur. Una dintre marile atractii ale acestui spectacol o constituia prezenta de actor comic in rol aproape principal a compozitorului Gherase Dendrino. Eram toti trei tovarasi la afacere - eu, Gica si Dendrino - dar a venit stabilizarea si ne-a lasat mai saraci decat eram! Prima trupa artistica romaneasca, care a fost aplaudata calduros in Israel avea urmatorul afis: Gica Petrescu, Ioana Radu, Dorina Draghici, Nicolae Nitescu, Horia Serbanescu si foarte tanarul Horia Moculescu. Un turneu de-a dreptul glorios ni l-a facut vestitul impresar Gaby Michailescu. Inegalabilul Gaby, omul care scrie atat de frumos si stie la ora actuala tot ce se poate sti despre teatrul romanesc. Iata afisul: Maria Tanase, Gica Petrescu, Cezarina Moldoveanu si Radu Zaharescu, dragul, neuitatul meu partener si prieten. Ce succes! La Timisoara, Gaby a inchiriat pentru o singura seara o gradina cu 5.000 de locuri. Dar militia calare a tinut sub presiune 7.000 de oameni." (Horia Serbanescu)

UN FRUNTAS AL TOPULUI "A cantat mult… poate cel mai mult dintre toti cantaretii din tara noastra si parca il cunosteam de cand ne stim. Istoria muzicii usoare romanesti se impleteste armonios si cu aceasta voce de o deosebita caldura, al carei timbru il recunoastem cu usurinta si intotdeauna cu placere toti cei care traim pe aceste meleaguri. Seriozitatea sa, proverbiala, la repetitii si spectacole, respectul deosebit fata de munca sa si, in primul rand, fata de publicul ascultator, l-au facut sa se mentina intre fruntasii «topului» muzicii usoare, multe decenii" (Vasile Veselovski)

OAMENII L-AU PRETUIT Dragostea patimasa pentru muzica, dorinta continua de autodepasire, respectarea cuvantului dat, simtul onoarei, cavalerismul, dragostea si respectul fata de oameni, fara de care cantecele lui ar fi rasunat in pustiu, sunt calitati conservate cu grija de Gica Petrescu. "Am fost recunoscator cerului si oamenilor. Primul mi-a dat har, sanatate si viata lunga, iar oamenii mi-au dat curaj, pretuire si dragoste", spunea maestrul. Inca o dovada ca nea Gica a stiut intotdeauna ce a avut, nerisipind nimic din tot ce i s-a dat.

AU AVUT TALENT SI AU MUNCIT CA LA GALERE "Lume, lume, soro lume. Acum, la inceput de mileniu, cand ne lafaim in radiouri, in televiziuni, in casete video si audio, in instrumente care mai de care mai sofisticate, este cat se poate de normal ca cei tineri sa-ti spuna: «Bine, sunt grozave toate, inimaginabile unele. Dar cum sa facem? Care este, in fond, calea succesului?». Raspunsul e cat se poate de firesc: tara noastra a avut si are trubaduri autentici, urmati-le exemplul! Trebuie doar sa cautati melodii care merg la suflet, melodii care sa nu «miroasa» a internet. Toti trubadurii au trecut, in general, de la scripca, cobza sau tambal la cate un pian platit cu ora. Daca au avut talent si au muncit ca la galere, au ajuns mari, gloriosi, au ajuns vedete adevarate. Iata doar o parte dintre cei ALESI: Gica Petrescu, Zavaidoc, Maria Lataretu, Mia Braia, Rodica Bujor, Gabi Lunca si Ion Onoriu, Ileana Sararoiu, Siminica, Faramita Lambru, Toni Iordache, Marcel Budala, Romica Puceanu, neasemuita Ioana Radu si neintrecuta Maria Tanase. Of, of, of… Lume, lume, surioara lume" (Horia Serbanescu)