Euroarogantii

Cetatenii celor mai bogate state din Europa le rad in nas politicienilor care aduc vorba despre o eventuala aderare.

Norvegienii sunt printre cei mai vehementi adversari ai uniunii

Cu economii mai mult decat solide, monede nationale puternice si un nivel de trai mult peste media europeana, Elvetia, Norvegia si Islanda nu vad, cel putin deocamdata, motive pentru a se alatura Uniunii Europene. Spre deosebire de statele din fostul bloc comunist, nu au nevoie de fonduri pentru reconstructie, de libertate de miscare in Europa sau de aripa protectoare a unei Germanii sau Frante. Mai mult, din punct de vedere economic, toate cele trei state au semnat cu Bruxellesul acorduri care le permit sa faca parte, practic, din piata unica europeana. Au control aproape total asupra impozitelor, bugetului, politicii externe, agriculturii, pescuitului, comertului cu tarile ce nu fac parte din UE si nu intentioneaza sa renunte la toate aceste avantaje. Taxele sunt mai mici decat in statele Uniunii, la fel si ipotecile, fara a mai pune la socoteala faptul ca multe dintre impozitele din UE nu exista in aceste tari.

O IDEE AMUZANTA. In Elvetia se spune ca este sinucidere curata, ca om politic, sa aduci vorba despre aderarea europeana, pentru ca oamenii tin mortis la toate libertatile de care se bucura in prezent. Tot aici se glumeste spunandu-se ca integrarea ar putea fi o optiune peste 50 de ani, insa cu conditia ca Uniunea sa supravietuiasca pana atunci.

IMPLICATI. Desi nu fac nici un secret din dorinta de a se mentine dincolo de granitele Uniunii, cele trei tari nu traiesc, nici pe departe, in izolare. Elvetia gazduieste sediul multor organizatii internationale, inclusiv Crucea Rosie si o parte din ONU. Diplomatii norvegieni mediaza cu succes conflicte internationale in Orientul Mijlociu, Suda, Sri-Lanka sau Asia de Sud-Est. Unul dintre ambasadorii acestei tari declara, citat de presa din Marea Britanie, ca perioada cea mai delicata pentru politica externa a tarii sale a fost in 1994, cand toata lumea se astepta ca Norvegia sa se alature Uniunii. "Eram mereu chemat la intrevederi impreuna cu reprezentantii celor 15 tari ale Uniunii si, de cele mai multe ori, nici nu apucam sa deschid gura. Imediat ce norvegienii au spus «Nu» aderarii, am reinceput sa port discutii separat de ceilalti", spunea diplomatul norvegian.

S-AU RAZGANDIT. Pentru norvegieni, problema aderarii s-a pus extrem de serios in 1994, cand se negocia intens valul de extindere care includea Suedia si Finlada. Norvegienii s-au retras insa de la masa tratativelor, nemultumiti de solutiile pe care Bruxellesul le propunea in privinta pescuitului. Tot atunci, au renuntat la idee si islandezii, care declarasera ca, de voie sau de nevoie, vor lua calea pe care o vor alege si vecinii lor. Suedia si Finlanda s-au alaturat Uniunii un an mai tarziu.

In prezent, legislatia norvegiana este, in proportie de 80%, armonizata cu cea europeana. N-ar mai fi nevoie de cine stie ce eforturi pentru o armonizare deplina. Dar tocmai acest pas decisiv se loveste de refuzul incapatanat al oamenilor.

TRAI PE BANCURI DE PESTI Castiga peste 2.500 de euro pe luna, intr-o tara care, de 30 de ani, inregistreaza o crestere economica dubla fata de Marea Britanie, un membru cu vechime al Uniunii Europene. Traiesc, practic, din rezerve de petrol si bancuri de pesti, sunt printre cei mai bogati cetateni ai lumii si nu dau socoteala nimanui cand e vorba de politica interna sau externa, agricultura sau buget. Aproape jumatate din norvegieni nu vrea sa faca parte din Uniunea Europeana. PASIONATI DE REFERENDUM Organizeaza cel putin 10 referendumuri nationale in fiecare an, fara a le pune la socoteala pe cele regionale. Voteaza in legatura cu absolut orice, de la numarul orelor de lucru pana la diverse proiecte pe care autoritatile, nationale sau locale, le initiaza. Traiesc intr-o democratie aproape ideala, unde cuvantul fiecarui cetatean conteaza. Nu-si aleg parlamentarii decat pentru a gandi legi pe care ei, alegatorii, sa le poata contesta, imbunatati si, daca este nevoie, respinge prin referendum, si se mandresc ca traiesc in tara unde cetateanul conduce statul, si nu invers. Este greu de crezut ca elvetienii ar fi vreodata impacati cu ideea ca Bruxellesul da directive, iar statele membre le adapteaza si le aplica. Fara urma de referendum. Peste 70% din elvetieni nu vor sa faca parte din Uniunea Europeana. SEICII CU OCHI ALBASTRI Au o rata a somajului de sub 2% si sunt la concurenta cu norvegienii pentru titlul de cei mai bogati europeni, fiind porecliti, in Marea Britanie, "seicii cu ochi albastri". Tot umar la umar cu norvegienii sunt si in ce priveste socoteala europeana, avand aceleasi interese si o economie bazata intr-o masura extrem de importanta pe pescuit. Contribuie la vistieria comuna a comunitatii europene cu 0,07% din Produsul Intern Brut si considera ca nu au nevoie de utopii pentru a trai bine si sigur, ci doar de cea mai buna afacere posibila. Nici islandezii nu vor sa faca parte din Uniunea Europeana.