Exil - Dupa 14 ani, din nou acasa

In iunie ’91, Phoenix sunt primiti triumfal la Palatul Copiilor din Bucuresti.

La primul concert din Romania post-decembrista, grupul cu aura de legenda au fost intampinati cu ovatii de cei 30.000 de spectatori prezenti la Festivalul Rock ’91, (1 si 2 iunie). De atunci si pana in prezent Phoenix concerteaza atat in Romania cat si in strainatate (Germania, Spania, Portugalia, SUA si Canada). Modificarile de componenta survenite in anii ‘90 pot fi si un semn al continuei cautari, a continuei framantari artistice. Dupa albumul Symphoenix, inregistrat in formula: Covaci - Baniciu - Vaessen - Neumann - Lipan, formatia canta in 1993 cu Dragos Badoi, ex-Directia 5, in locul lui Baniciu. Dar in 1997 Mircea se alatura iarasi formatiei, la fel face si Ioji Kappl, pentru ca anul urmator sa intreprinda un mare turneu prin tara, punand in scena opera rock "Cantafabule", cu un impresionant arsenal de sunet, lumini, proiectii, balet, costumatii speciale.

COMBINATIE. In anul 1999, Phoenix a inregistrat un nou material muzical "Ora - Hora", un maxi CD, intr-o controversata formula de grup: Covaci - chitara solo si voce; Tavi Colen - solist vocal, chitara armonica; Alin Oprea - chitara, Moni Neumann - vioara; Lucian Cioarga - betarie, Volker Vaessen - chitara bas. Tot in aceasta formula, Phoenix a efectuat un turneu in Germania, unde se bucura de succes spre deosebire de Romania, unde nici fanii Phoenix si nici cei ai trupei Talisman nu s-au aratat deosebit de entuziasmati. In Germania, dar si in Romania, Phoenix "trage" primul album, cu piese noi, intitulat "La umbra marelui urs", care va aparea si in varianta englezeasca - "In The Shadow Of The Bear" in urmatoarea componenta: Nicu Covaci, Tavi Colen si Alin Oprea - voci (pentru varianta romaneasca), Malcolm J. Lewis (la varianta englezeasca) plus Nicu Covaci, Krauser, Daukelman - chitare; Vaessen - bas; Neuman - vioara; Lucian Cioarga, respectiv Joachim Dolker - la tobe.

Dupa aceasta etapa, cu cei doi Talismani si Lucian Cioarga de la Taxi (ce ar putea fi botezata Phoenix Experience) Nicu Covaci se "imprieteneste" iarasi cu Baniciu & Lipan pentru un concert "cu usile inchise". Astfel, in iarna anului 2001, la Opera Romana, are loc un concert extraordinar Phoenix intr-o formula (aproape) ideala: Covaci, Baniciu, Lipan, Neumann si basistul Eugen Tegu, in locul lui Kappl - bolnav. Anul 2002 il gaseste pe Nicu lucrand la amplul proiect Phoenix 40 de ani, care implica o serie intreaga de muzicieni, stabiliti peste hotare, care au evoluat de-a lungul timpului in Phoenix.

MARELE CONCERT. Concertul "de incalzire" are loc la Arad, urmat in octombrie de altele doua la Bucuresti. Primul este la Opera Romana, unde se canta pentru oficialitati, iar al doilea la Sala Polivalenta, unde se canta pentru cine trebuie. Chiar daca nu pot fi uitate alte momente de varf din celelalte "epoci Phoenix", show-ul de la Polivalenta din octombrie 2002 va ramane pentru totdeauna in memoria spectatorilor ca cel mai reusit spectacol posibil din istoria unei legende care traieste alaturi de noi. In jur de 7.000 de fani de toate varstele au asistat vreme de peste cinci ore la un show maraton, in care doar Covaci a ramas tot timpul pe scena, ceilalti fiind in permanenta schimbare. Dupa prima formula de grup, cu Mony, Kamo & Costin, au urmat Mircea, Ioji & Tandarica.... si tot asa, fiind prezentata inclusiv "legiunea straina" (un englez, doi nemti si un polonez) alaturi de care Nicu a evoluat la un moment dat in Germania. Desfasurarea programului a fost foarte bine pusa la punct, astfel incat s-a cantat fara nici o pauza si nimeni nu poate sa spuna exact care a fost momentul culminant, care piesa a fost cea mai tare : "Vremuri" sau "Canarul" cu fenomenalul Bordeianu? "Andrii Popa" sau "Mica Tiganiada" cu Baniciu cel-de-neinlocuit? "Negru Voda"? Intr-un interviu acordat imediat dupa Marele Concert, Covaci a marturisit: "Am fost atat de prins cu problemele organizatorice, incat mi-a scapat tocmai ce era mai important: faptul ca aveam sa ma intalnesc cu baietii, sa ne privim ochi in ochi. Iar atunci cand au aparut si i-am vazut pe toti, m-au coplesit emotiile, mi s-au pus noduri in gat. Pentru ca, indiferent cat timp au cantat in trupa, o luna, doua sau ani, fiecare si-a sacrificat ceva din viata, din tinerete, pentru Phoenix.... De un an si jumatate lucrez la proiectul asta, am avut o echipa formata din doi oameni care a facut cat una de 50. A fost ingrozitor de greu si din punct de vedere muzical, pentru ca o parte din colegii mei nu mai cantasera de decenii si aveau nevoie de mult timp pentru repetitii. Am repetat zi si noapte, de la 11 pana la 11 noaptea si apoi, dupa ce mancam, la 1 noaptea ne intorceam si repetam pana la 5 dimineata.... Pana la urma a iesit bine si a meritat tot acest efort".

CHEF LA ELIAD. Dupa concert, toata lumea s-a mutat la Casa Eliad unde, tot Nicu spune ca "a fost frumos, ca o incununare a aniversarii: s-a baut, s-a mancat, s-a discutat si s-a cantat in nestire... chiar si cei mai duri, mai insensibili, au varsat lacrimi... au fost pupaturi, imbratisari... Multi dintre noi am crescut fara tata, Phoenix a tinut loc de familie, iar asta iti intra in sange si nu se uita". Si cum tot ce e frumos dureaza putin si magia acelor intamplate la Polivalenta a disparut o data cu plecarea "gastii nebune". In noiembrie Phoenix mai are un concert important in Bucuresti, in Piata Revolutiei dupa care urmeaza retragerea acasa: in Spania, Germania...

PHOENIX & HUMBLE PIE. In 2003, inainte de Pasti, Phoenix mai sustine o serie de concerte in Bucuresti si in tara alaturi de o fosta glorie a rockului international Humble Pie. Anul urmator e mai sarac in concerte, pentru ca Nicu pregateste materialul unui nou album. "Nu mai este unitatea din anii in care eram zi si noapte impreuna, colindand tara in turnee... Din pacate, nu-i pot aduce pe toti in Spania, fiecare lucreaza la propriile proiecte, insa atunci cand bat din palme ca avem un concert Phoenix, lasa totul deoparte si vin. Avem o prietenie legata pe respect reciproc, iar ei au dovedit de-a lungul anilor ca sunt baieti talentati si cu stofa. Piesele de pe noul disc le-am scris in Spania, apoi am mers o saptamana la Ioji, in Germania, am mai lucrat impreuna la ele, si dupa aceea am intrat in studio", spune Covaci. Pana in octombrie 2005, cand are loc concertul de lansare al noului CD, "Baba Novak, Phoenix" sustine cateva spectacole in tara (Iasi, Bucuresti - Concert de binefacere pentru sinistratii din judetul Timis) si strainatate (Germania, SUA, Canada). Despre cum s-au "nascut" piesele noului disc, Nicu Covaci povesteste: "Primele melodii mi-au venit in ureche chiar cand plecam din tara. S-a inregistrat si o varianta in limba engleza. Piesele trebuiesc lucrate bine... Noi suntem o formatie internationala, cantam in romaneste, dar nu mai suntem romani. ...Pe de alta parte, aici avem probleme mari cu organizarea, cu tot felul de manarii romanesti, boicoturi si sicane. Revenind la noul album pot sa afirm ca sunt niste piese noi, mult mai coapte. Am fost surprins dupa ce s-a terminat discul si l-am ascultat, am zis: «Hopa! Ce-a iesit? Oare cum va primi publicul chestia asta?» pentru ca e diferit de celelalte discuri ca sunet, orchestratie si culoare. Mie imi place, sincer sa fiu, este mai copt. Am avut mare noroc si de o firma de distributie ce ne-a ajutat sa facem si doua videoclipuri ce s-au difuzat bine, «Mila 2 de langa 3» si «Zori de zi» si cred ca asta a convins lumea ca piesele sunt ingurgitabile".

Dupa Bucuresti, noul CD a fost lansat la Timisoara, despre care Nicu spune: "Am cantat de vreo 20 de ori la Arad si de trei la Timisoara. Avem mari greutati si dusmani in Timisoara, afisele ne sunt rupte, iar fortele locale nu se sinchisesc sa faca nimic. Asa ca m-am infuriat si am spus «Daca voi nu ma vreti eu va vreau!»: am inchiriat sala de sport si am dat cate un disc cadou la 2.000 de oameni care au venit in sala, pentru ca sunt ai mei, sunt timisorenii mei".