Ferite de priviri atee

Furia programatica indreptata asupra lacasurilor de cult a insemnat in cel mai fericit caz inlaturarea lor de la "vedere".

Palatul Sinodal si Manastirea Antim

Furia programatica indreptata asupra lacasurilor de cult a insemnat in cel mai fericit caz inlaturarea lor de la "vedere".

Ascunderea bisericilor dupa blocurile gri a insemnat solutia disperata, singura prin care puteau fi salvate. Opt biserici bucurestene au fost translate de inginerul Eugeniu Iordachescu.

MUTATE. Mihai-Voda, ansamblul manastiresc ctitorit de Mihai Viteazul pe cand era Ban al Craiovei, in 1589, era o emblema a orasului pe care o vedem in multe desene si harti ale vremii strajuind alaturi de Dealul Mitropoliei peisajul vechilor Bucuresti. Lucrarile de translare a bisericii Mihai-Voda si a turnului-clopotnita au fost complexe si spectaculoase. Biserica a fost translata 289 m spre est, coborata de la cota 78,35 m la 72,45 m, iar clopotnita a fost mutata pe distanta de 255,29 m si coborata aproape 5 metri. Lucrarile s-au desfasurat din toamna lui 1984 pana in primavara lui 1985. Astazi este in spatele blocurilor pe Strada Sapientei.

Schitul Maicilor cum era inainte de translarea bisericii si demolarea chiliilor

Manastirea Antim (1713) a fost mutilata atat prin demolarea cuhniei din nord-est si a chiliilor din aceeasi zona, cat si prin mutarea Palatului Sinodal. Acesta din urma este cea mai grea constructie translata in Romania - 9.000 de tone. Lucrarile pregatitoare au durat mai bine de patru luni, iar rotirea in sine a cladirii s-a facut la 21 ianuarie 1985, pe un ger de minus 18 grade, timp de sase ore, pe o distanta de aproape 10 m. A fost mutata si biserica o luna mai tarziu la 20,35 m vest pe o temperatura de minus 20 de grade.

Schitul Maicilor - in prezent

Schitul Maicilor, ridicat in 1726, era un ansamblu manastiresc de o frumusete rara, cum ni se dezvaluie din fotografiile pastrate. In vara lui 1982 a fost mutata doar biserica din Strada Schitul Maicilor 23 in Strada Antim Ivireanu 49, adica 58 m si apoi alti 22. Chiliile, in stil brancovenesc, si cladirile unde functiona Institutul Biblic au fost demolate.

Biserica Olari, situata initial pe Calea Mosilor, la vedere, a fost mutata pe Strada Olari, in spatele blocului 4. Translarea s-a facut la 22 septembrie 1982, in 25 de ore, pe directia sud-vest, cu 58 m si o alta deplasare de 22, 35 m, la 5 decembrie 1983. A fost construita in anul 1758, restaurata in 1836, 1863, 1914, 1939. In 1869, pictura a fost refacuta in stilul scolii Tattarescu.

Biserica Cuibu cu Barza

Biserica Cuibu cu barza, construita inainte de 1760, se afla pe Strada Stirbei Voda la nr. 95. A fost translata la 22 februarie 1988 pe o distanta de 12 metri in spatele blocului 25 din Stirbei Voda. Biserica Sfantul Ilie Rahova, ctitorie de la 1706 a Saftei Brancoveanu, a fost mutata de pe Calea Rahovei in Strada Sfintii Apostoli, pe o distanta de 49 m in 1984.

Strivita estetic de blocurile intre care este acum, Biserica Sfantul Ioan Nou se afla initial pe Bulevardul 1848 la nr. 41. Monumentul a fost mutat 23 de metri.

Biserica Sfantul Gheorghe Capra, evocata de Nicolae Steinhardt in "Jurnalul fericirii", a fost mutata din Bulevardul Pantelimon nr. 131 pe Strada Fantanica, aproape 90 de metri, "ferita" de privirile mai-marilor vremii.

PROVIDENTIALUL INGINER IORDACHESCU Actrita Rodica Mandache face un portret foarte sensibil al inginerului Eugeniu Iordachescu. "Are o figura de apostol. O silueta subtire, parul alb ca o lumina, ochii albastri ca marea. Este inginerul caruia inainte de 1989 i se spunea numele soptit si cu frica. El e omul care a mutat 13 biserici, «blocuri care incurcau circulatia». Prima constructie translata a fost Schitul Maicilor, in varsta de 200 de ani. De succesul acestei operatiuni depindea soarta cladirilor bucurestene. Prima data a fost curiozitatea ucigasilor de cladiri - «chiar o face asta ce spune?». A doua oara a fost viclenie. Hai sa-i linistim pe revoltati si sa le-nchidem gura celor din strainatate. A treia oara..." SA INVATAM SA IUBIM FLORILE "Sunt oameni pe lumea asta care trec pe langa noi, si noi trecem pe langa ei, si totul se schimba undeva in interiorul nostru: brusc devenim senini si numai suntem nici speriati, nici obositi sau confuzi, prindem constiinta, stim ca suntem noi si ne simtim in partea noastra sublima. Oamenii acestia sunt stralucitori si ne fac si pe noi sa ne depasim limitele. Dar noi traim azi o culme a falimentului spiritual si nu observam ceea ce devine necesar existentialului nostru. Si atunci viata merge inainte cu tristete. Dar merge inainte. Si eu gandesc acum ca buruienile te invata sa iubesti florile", spune Rodica Mandache. MERITA UN SINGUR NUME: SALVATORUL DE BISERICI Biserica Sfantul Ioan Nou "Descoperirea lui e fabuloasa. Dar poate ca e prea mare pentru noi care suntem atat de lenti in decizii. Noi care avem ca dicton «nu ne deranjati decat daca ia foc casa». Pe urma pare cam periculos sa ispitesti soarta, si de altfel nu poti cere izbanda si reusita de la Dumnezeu daca inima ti-e impietrita. Lumea noastra a devenit un loc infricosator. Isi mai aduce cineva aminte de acest inginer care-n vremuri de restriste, vremuri pe care noi le-am uitat, acest inginer care, iluminat de durere, a facut o mare descoperire si a salvat cum se putea pe atunci, plecand cu blocurile si bisericile la plimbare? A salvat asa 13 biserici, blocuri "care-ncurcau circulatia" cu locatarii in ele, statuia Domnitei, Biserica Sfantul Ilie, Olarii si Mihai Voda, Antim, Spitalul din Craiova si atatea altele. Astazi, cand vorbesc cu el, imi vine sa plang. Acest om munceste continuu. Cu mintea lui creativa. Nu are timp sa castige bani. Daca ar fi avut ar fi pus in aplicare "salvarea din calea Timpului", continua Rodica Mandache creionarea figurii inginerului salvator de biserici.