Filofteia, iubitoarea de Dumnezeu

În calendarul ortodox, la 7 decembrie este prăznuită Sfânta Muceniţă Filofteia, ale cărei moaşte se găsesc la Curtea de Argeş de mai bine de 600 de ani.

S-a născut în jurul anului 1206, în oraşul Târnovo, pe atunci capitala imperiului româno-bulgar. Se spune că mama sa ar fi fost o femeie evlavioasă, româncă din sudul Dunării. De altfel, numele pe care l-a dat fiicei sale, Filofteia, are semnificaţie aparte: "Iubitoare de Dumnezeu". Femeia a murit de tânără, lăsând-o pe Filofteia orfană la o vârstă fragedă. Rămasă doar cu tatăl său, bărbatul a decis să se căsăto­rească pentru a face faţă mai uşor greutăţilor. Din păcate, noua soţie nu era un om al rugăciunii şi al milosteniei. Mama vitregă avea multă ură împotriva copilei, mai ales când micuţa se ducea la bise­rică. O persecuta pe Filofteia, supunând-o la fel de fel de munci grele şi, în acelaşi timp, îl învrăjbea pe tatăl fetei împotriva propriului copil. Una dintre îndatoririle Filofteiei era să-i ducă tatălui său merinde la câmp. Nu putea trece însă nepăsătoare pe lângă oamenii sărmani, cărora le dădea din mâncarea pregătită pentru părintele său. Toate vorbele de ocară, bătăile şi muncile la care o puneau părinţii n-au putut s-o abată pe Filofteia de la virtuţile care îi împodobeau sufletul. Într-una din zile, tatăl său a urmărit-o, să vadă ce face cu mâncarea pe care trebuia să i-o aducă la câmp. Văzând că o dădea săracilor, s-a înfuriat atât de tare, încât a scos securea pe care o purta la brâu şi a aruncat-o asupra fetei. A rănit-o atât de grav, încât copila de 12 ani a murit.

Îngrozit de ceea ce făcuse, acesta a încercat să-i ridice trupul spre a-l înmormânta, dar micuţa se îngreunase aşa de tare, încât nimeni nu a mai putut să-l ridice. Atunci, tatăl copilei a alergat înfricoşat la arhiepiscopul Cetăţii Târnovo, istorisindu-i toate cele întâmplate.

Împreună cu mai-marii cetăţii, cu preoţi, călugări şi o mulţime de credincioşi, s-au îndreptat spre locul în care se afla trupul neînsufleţit al Filofteiei. Toţi s-au încredinţat că erau în faţa unei minuni dumnezeieşti. În zadar au încercat ierar­hii şi preoţii să-i ridice trupul pentru a-l duce în catedrala arhiepiscopală din Târnovo. Au renunţat la acest lucru în momentul în care au înţeles că Filofteia putea fi socotită o adevărată muceniţă a lui Hristos şi că ea însăşi nu voia să fie dusă în cetatea Târnovo, mai ales că n-a putut fi clintită nici după rostirea rugăciunilor de dezlegare. Atunci, înaltul ierarh a început să spună numele unor oraşe, biserici şi mănăstiri din dreapta şi stânga Dunării, spre a vedea dacă nu se uşurează trupul sfintei, la rostirea vreunuia din ele. Când s-a spus numele Curtea de Argeş, deodată trupul s-a uşurat şi a putut fi ridicat. Totuşi, moaştele Sfintei Filofteia au rămas la Târnovo până în 1393, când oraşul a fost ars de turci. Ca să nu fie profanate, sfintele relicve au fost duse la Vidin, unde au stat până în 1396. După înfrângerea armatelor creştine la Nicopole, crescând ameninţarea turcă, moaştele au fost dăruite domnitorului Ţarii Româneşti, Mircea cel Bătrân care le-a aşezat în vechea ctitorie domnească de la Curtea de Argeş, cu hramul "Sf. Nicolae", catedrală mi­tropolitană pe atunci, ctitoria domnitorilor Basarab I Întemeietorul şi Nicolae Alexandru, fiul său. În 1893, din cauza stării de degradare în care a ajuns biserica, sfintele relicve au fost mutate în Biserica Sfântul Gheorghe, apoi la Biserica Adormirea Maicii Domnului-Olari, din aceeaşi localitate. În timpul primului război mondial, când o bună parte din ţară era ocupată de trupe străine, au fost duse la Mănăstirea Antim din Bucureşti. După încheierea războiului au fost readuse la Curtea de Argeş, dar de data aceasta în măreaţa biserică ctitorită de Neagoe Vodă Basarab. Din 1949 au fost mutate în această bise­rică, unde se găsesc şi astăzi. La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bi­sericii Ortodoxe Române a hotărât generalizarea cultului unor sfinţi ale căror moaşte se găsesc în ţara noastră, între care şi Sfânta Filofteia de la Argeş. Slujba închinată acestei generalizări a avut loc în octombrie 1955. A fost aleasă şi ziua de pomenire, 7 decembrie, a doua zi după ziua hramului.

Sf. Filofteia este considerată ocro­titoarea copiilor şi a tinerilor, este tă­măduitoare de boli, apărătoare împo­triva încercărilor vieţii, aducătoare de ploaie, protectoare a animalelor, dar şi a viilor. În mai multe rânduri s-au făcut procesiuni în ţară cu sfintele moaşte, mai ales în vreme de secetă. Prin mijlo­cirea ei a plouat, iar pământul a dat roade bogate.

Citiţi toate articolele din Ediţia de colecţie - Sfinţii români