Fiul satului

Un conducator genial nu se poate naste decat intr-un loc exceptional, din parinti perfecti.

Un conducator genial nu se poate manifesta decat ca un copil-minune, iar locurile in care personalitatea i se formeaza nu poate fi decat un spatiu incarcat de istorie, un centru luminos. Se poate pune intrebarea: oare ce parere au avut scornicestenii despre iubitul lor fiu? Unii au fost mandri, unii au fost indiferenti, altii s-au bucurat, o parte a vazut problema ca pe un blestem, mai ales dupa 1989, cand parea ca intreaga tara le priveste localitatea ca pe un fel de pol al raului.

EVOLUTIA. Cert este ca inainte de 1989 majoritatea locuitorilor a fost multumita. Dintr-un sat sarac, Scornicesti a devenit un orasel curat si prosper, cu echipa de fotbal in Divizia A, cu mica industrie, cu un CAP ce raporta productii record la hectar, cu blocuri noi si magazine in fata carora masinile de aprovizionare se opreau mai des ca in oricare alt loc.

Astazi, Scornicestiul cunoaste un destin cu nimic diferit de cel al oraselelor monoindustriale din tara. Si aici sistemele de irigatii au fost furate teava cu teava, si aici intreprinderile de stat au cazut in paragina, inainte sau dupa ce au fost vandute celor care au crezut ca distrugerea lor este calea cea mai buna pentru profit. Inainte de 1989, vizitele pe care Ceausescu le facea in Scornicesti nu se deosebeau de alte vizite decat prin pelerinajul la casa parinteasca si la mormintele familiei. In rest, aceleasi ode in limba de lemn.

Vizita din 1979 - 400 de ani de atestare documentara a Scornicestilor

TEXTILELE. Totusi, o mica parte din mostenirea comunista ajuta si acum orasul sa mearga mai departe. Este vorba de industria textila. In satul in care Marele Carmaci s-a nascut, vreo 2.000 de consateni lucreaza acum la masina de cusut. In cele circa 30 de firme de confectii care lucreaza in lohn, exploatarea omului de catre om, atat de infierata de Marele Carmaci, este un fapt cotidian, banal. In aceste firme muncesc cam 2000 de locuitori, barbati si femei, pe salarii minime, iar orasul are una din cele mai scazute rate ale somajului din tara. De cate ori este nevoie ca o comanda sa fie onorata rapid, scornicestenii din industria textila trebuie sa lucreze chiar si cate 24 de ore fara odihna. Dupa ce si-au terminat programul, croitoresele, devenite gospodine, alearga acasa, pentru a prinde ultimele picaturi de apa de la robinete, pentru ca orasul are probleme cu alimentarea cu apa. Seara, tinerii se strang in fata celor 70 de blocuri, sparg seminte si spun bancuri, bucurandu-se de lumina celor 10-15 becuri publice.

25 DIN 137 AU LUAT BACUL Cu 13 sate in componenta, locuite de circa 12.000 de locuitori, Scornicestiul este localitatea din judet care ocupa cea mai mare suprafata. Scornicestenii se pot mandri ca au infiintat printre primele organizatii liberale din tara, insa, in privinta educatiei li se cuvin mai putine laude. Anul trecut, la liceul agroindustrial din oras, din 137 de candidati doar 25 au reusit in prima sesiune sa obtina o diploma de bacalaureat. Scandalul a cuprins repede orasul, fiind acuzati supraveghetorii care, intransigenti, i-au "terorizat" pe elevi. Pana anul trecut, promovabilitatea era de peste 90%. AVEAU ECHIPA, AVEAU VALOARE, JUCATORI, STADION Viitorul Scornicesti ar fi putut intra in istorie drept echipa de fotbal cu cea mai fulminanta ascensiune, pentru ca, pe timpul primului fiu al satului, fotbalistii scornicesteni au ajuns din Divizia C in A. Nu se putea ca localitatea natala a conducatorului iubit sa nu aiba si echipa de valoare, asa ca aici au jucat fotbalisti ca Piturca, Stangaciu, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, Ilie Dumitrescu. Cumnatul lui Nicolae Ceausescu, Lica Barbulescu, era cel care conducea cu adevarat clubul. Dupa el, timp de trei ani, cel care a condus echipa a fost celebrul Mitica "Corleone" Dragomir. CROITORII DE SUB STADION In anii de dupa revolutie, Viitorul si-a schimbat denumirea in FC Oltul, a retrogradat in B, apoi in C, consumandu-si putinele resurse pentru a se lupta impotriva retrogradarii in D. Stadionul din Scornicesti, construit in 1986 si unul din cele mai mari din tara, a inceput sa se degradeze din ce in ce mai mult in lipsa banilor si a spectatorilor. Acum, pe sub falnicele tribune sunt amplasate numeroase ateliere de confectii.