x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Frumuseti

0
Autor: Adrian Majuru 10 Oct 2005 - 00:00
Frumuseti


CE VREMURI...
Sunt multe femei frumoase in literatura romana si foarte interesante manierele prin care au fost seduse de pretendentii lor in ale amorului.

Povestile au fost scrise adesea chiar de aceia care le-au iubit. Au fost femei furate din bordel (vezi "Ambigen" de Octav Sulutiu) sau impartite cu altii ("Subiect banal de Ury Benador").

Enigma psihologica a problemei era una singura si a fost definita de memorialistul Constantin Beldie prin anii ’20: "orice om intelept isi doreste doua lucruri: o carte buna si un san de femeie rara". Oare chiar a ajuns bietul Sulutiu sa se indragosteasca de o profesionista a lupanarului orgiastic, precum a descris in romanul sau? Folclorul sau poate adevarul care l-a hranit spune ca Sulutiu a iubit pe una dintre frumusetile Bucurestiului, alaturi de altii ca el, dar i-a suflat-o matahalosul Zaharia Stancu, care nu avea timp de metafore insirate pe alei de parc.

ARENA. Bucurestiul feminin era o arena pe care marsaluiau "legiuni intregi de fetiscane", fie cuconite cu ifose de lux, fie incepatoare intr-ale vietii si in misterele nocturne ale Bucurestilor de odinioara. Le descrie Radu Cosmin in romanul "Bucuresti-Babylon", Cezar Petrescu in "Calea Victoriei" sau N.D. Cocea in romanul "Pentr-un petec de negreata".

Iubita lui Traian Demetrescu era "o regina intr-o tara unde toti oamenii sint grasi, prosti si nesimtitori" si ale caror preocupari nu au diferit prea mult de-a lungul veacurilor. Ieri erau cursele de cai de la hipodrom, birtul de mahala cu lautarul plictisit de rutina muzicala si mai apoi, dupa 1920 indeosebi, meciul de fotbal. Astazi, cam tot pe acolo, caii fiind inlocuiti de loto, pronosport, iar lautarul de manelistul de serviciu.

HAREMUL. Un personaj straniu a fost N.D. Cocea, care, potrivit lui Constantin Beldie, "cumparase pe nimica, departe de oras, in marginea padurii, un pavilion de vanatoare al grofilor, unde adunase cateva copile scoase din minti, aduse cine stie de unde, depravate cu binisorul si tinute aici ca intr-un serai", altfel, scriitorul zbarnaind de inteligenta "ca toti marii erotici". Daca iubea minore inchise in serai, desi legea pedepsea aspru un asa delict si atac la pudoare, nu-i de mirare, caci era epoca distinsului rege Carol al II-lea, suferind de priapism, personaj descris de Petru Dumitriu in romanul "Cronica de familie". Dar, dincolo de istorioarele picante ale scriitorului Petru Dumitriu, povestile reale sunt negandit de neasteptate. Astfel, intr-o primavara a anilor ’30, o apreciata actrita de film elvetianca a venit la Bucuresti cu prilejul lansarii filmului sau pe piata cinematografica de aici. Desigur, a fost invitata seara tarziu la palat, de unde a fost "salvata" de o ambulanta a Salvarii, catre dimineata. Incercase si ea reteta regala a amorului cu marele rege, iar Bucurestiul deja vuia anecdotic si zeflemitor despre biata fata.

REGELE. Insusi Armand Calinescu aminteste in memoriile sale cum regele Carol al II-lea obisnuia sa agate dame de companie pe Brezoianu si a cerut Sigurantei sa le mute pe fete pe alte strazi. Dar Carol a continuat sa le vaneze. Stia unde sa le gaseasca. Si nu platea pentru prestatie decat cu un sutar. Simbolic! Asa plateau damelor de companie regii si imparatii inca din timpul Evului Mediu. Nu era totuna un lupanar cu un palat regal. Suplimenta cartea de vizita!

Apoi, Carol mai obisnuia sa calatoreasca prin tara intrand in Bucuresti prin periferiile insalubre si prafuite, cand, intr-o buna zi, avand o pana de automobil, este intampinat la plecare de un mahalagiu care l-a salutat regeste. De unde stii ca nu sunt o sosie? a intrebat regele. Sunt croitor, a raspuns omul. Se vede ca iti cunosti meseria!, a conchis regele, demarand apoi in directia palatului.

Eros crea frisoane parintilor provinciali care-si trimiteau fetele la facultate, iar multi dintre ei mai au frisoane si azi, in aceleasi ipostaze, iar frescele descrise de Octav Desilia in romanul "Bucuresti. Orasul prabusirilor" sunt inca de actualitate.

PRINSI IN FLAGRANT

O imagine a erotismului, intalnita si in spatiul banal al bancului vulgar, este marturisirea iubirii de catre iubita surprinsa in flagrant, ceva de genul, "ceea ce vezi nu este adevarat". In romanul "Pentr-un petec de negreata", Varia isi surprinde iubita prubaluindu-se cu amicul sau cel mai bun, un dezgustator cocosat, in timp ce ii spunea ca "ce-i al lui este pus deoparte".

INTERZIS SA SE STIE IN SCOLI CA EXISTA O LITERATURA FIERBINTE

Din nefericire, erotismul in literatura romana este o tema sub interdictie chiar in scolile romanesti. Cele mai interesante invataminte de acolo le poti culege mai ales atunci cand parintii refuza dialogul, iar profesorii nu au pedagogia vietii, a naturii umane. De pilda, in 1998 am donat bibliotecii Colegiului Industrial Miron Nicolescu din Bucuresti (care avea si clase de filologie), 13 exemplare din romanul lui Octav Sulutiu, "Ambigen". Dupa citirea lor de cativa elevi ai claselor de filologie, au venit parintii tractoristi sa se planga de... pornografie. Ei nu citisera cartea ca, de, nu le sta in putere sa inteleaga, dar au vazut desenele lui Anestin, care infrumusetau cartea. Omul analfabet sau ignorant judeca urmarind imaginile, si nu prin intelegerea cuvintelor. Dar remarca directoarei adjuncte, femeie cu facultate si grade didactice cat pentru sapte perechi de epoleti, ca ar trebui sa retrag cartea si din biblioteca (ceea ce s-a si intamplat), m-a inspaimantat! Un pedagog licentiat nu sesiza diferenta dintre literatura si pornografie! Atunci ce sa mai spunem de "Muntele vrajit" al lui Thomas Mann, de "Moll Flanders" al lui Daniel Defoe, de "Ingerul Albastru" al lui Heinrich Mann sau de "Portretul lui Dorian Gray" al inegalabilului Oscar Wilde!

SUBIECT DE EXAMEN LA LIMBI CLASICE

O poveste frumoasa relateaza si Petronius in "Satyricon". Acesta povesteste cum o femeie isi plangea barbatul langa mormant. Un soldat aflat in trecere incearca sa-i stearga durerea, mangaind-o. Si ea i s-a dat pe mormantul barbatului. Povestirea a fost chiar subiect de examen la sectia de limbi clasice a Facultatii de Litere din Bucuresti, catre finalul anilor’70. Profesorul Eugen Cizek l-a intrebat pe examinat: "Cand a fost sincera femeia? Cand il plangea pe sot sau cand i s-a dat soldatului?" Examinatul a raspuns: "in ambele cazuri!", primind nota maxima.
Citeşte mai multe despre:   romanul,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de