Garderoba Ceausestilor

Nicolae si Elena Ceausescu isi comandau singuri hainele. In fiecare ambasada aveau un om insarcinat cu achizitionarea modelelor "en vogue".

Nicolae si Elena Ceausescu isi comandau singuri hainele. In fiecare ambasada aveau un om insarcinat cu achizitionarea modelelor "en vogue".

Dincolo de legendele tesute in jurul cuplului prezidential al "epocii de aur", raman faptele reale. Povestite fara exagerari, ele pot creiona dimensiunea vietii de zi cu zi a "dictatorilor". Una dintre persoanele cele mai apropiate familie Ceausescu a fost Suzana Andreias, administratorul caselor de protocol. In cartea "La curtea lui Ceausescu", ea a povestit amanunte din cotidianul familiei care a dominat timp de patru decenii scena politica a tarii. Iata ce spune Suzana Andreias despre garderoba "celui mai iubit fiu al poporului" si a consoartei sale.

Ordine in dulapul lui. "Era o camera plina de dulapuri, relateaza fosta menajera, bagate in perete si pe dreapta, si pe stanga, si in mijloc. Asta era garderoba lor comuna. In dulapul din dreapta isi tinea Ceausescu hainele. Acestea erau asezate pe compartimente: costume (in jur de 20 de perechi, n.n.), scurte imblanite, paltoane, pardesie, fasuri din astea mai scumpe, caciuli, sepci, pulovere, pijamale, maiouri, indispensabili." Hainele lui Ceausescu erau facute la comanda, intr-o croitorie numita "La Demetriade", unde se lucrau haine si pentru alti "fruntasi" ai partidului si statului. Intotdeauna doi croitori ii coseau lui Ceausescu hainele: Voicu si Culae. Ei veneau la "client" acasa, ii prezentau modele din reviste straine, iar modelul ales de el devenea in scurt timp costum. Rebuturile erau refuzate, la fel ca si camasile calcate prost sau hainele primite cadou. "Stiu ca odata, isi aminteste Suzana Andreias, Ana Muresan i-a trimis un costum bleumarin. El a spus sa-l trimita inapoi, ca el nu poarta asa ceva si ca «nu are rost sa ingramadim sifonierul cu haine inutile»."

Tipicar. Se pare ca Ceausescu era foarte atent la detalii, dupa cum isi aminteste Andreias: "Isi facea pantofi in ton cu costumul, iar toamna, iarna, purta numai pantofi negri. Primavara, cand se imbraca cu costume deschise, punea pantofi maro, bej, gri, in functie de haine. Cum avea costumul, asa avea si pantofii si ciorapii. (…) Nu se imbraca in acelasi costum doua zile la rand, ci cu altul de fiecare data. Dar daca-i placea unul mai mult, se imbraca din nou cu el peste o saptamana. Pe cel purtat cu o zi in urma il lasa pe un umeras, unde-si punea pantalonii, haina, camasa, ciorapii, pantofii dedesubt. (…) Pe urma venea croitorul lui, Voicu, le strangea si le lua la spalatorie, unde era si un mic atelier de calcatorie. Daca trebuiau curatate, le dadea la atelier, acolo unde se lucrau. Acolo le spala chimic, cu neofalina."

Din protocolul "Conducatorului" nu lipseau nici vizitele de lucru la casa parinteasca din Scornicesti, nici partidele de vanatoare. In orice ocazie, Ceausestii pozau " la patru ace"

700 de umerase cu hainele ei. In ceea ce priveste garderoba "academicienei", Andreias spune ca prefera hainele "clasice", "nu stranse pe talie - sa i se vada corpul - sau prea scurte. Purta fuste mai mult in cute, dar nu pe solduri. Lucrurile erau numai din materiale bune, frumoase, de calitate." Si pe "tovarasa" o deserveau tot doua croitorese, Dida si Flori, inaintea lor Elena Ceausescu avand o croitoreasa nemtoaica, fosta angajata a Casei Regale. La fel de tipicara ca si sotul (sau poate invers?), "Lenuta" avea pentru fiecare taior cate o bluza "asortata". Si nu le schimba imperecherea niciodata. Motiv pentru care, constatand intr-o deplasare ca menajera ii impachetase o bluza nepotrivita la taiorul ales de ea, a certat-o. Garderoba ei numara vreo 700 de umerase. Pe langa hainele de "prima doamna", Andreias isi aminteste ca-si pastra si hainele "de domnisoara", ca sa-i aminteasca de unde a plecat. Pretentiile Elenei Ceausescu nu mai aveau insa nimic comun cu vremurile apuse. De pilda, "nu-i placea sa mearga cu aceesi rochie in doua tari. Cica «se vede la televizor». Nici in delegatiile din tara nu purta aceleasi rochii." In functie de imbracaminte, isi alegea coafura. Iar incaltamintea trebuia sa fie mai degraba comoda decat asortata hainelor. Purta tocuri de maxim 4 cm, astfel incat sa nu-l depaseasca in inaltime pe Ceausescu.

La vanatoare. Hainele de vanatoare se pastrau separat, pasiunea lui Ceausescu masurandu-se si in numarul costumelor vanatoresti. Acestea erau impartite pe trei categorii - groase, mai putin groase si subtiri. Spre deosebire de el, consoarta avea doar vreo trei, patru costume pentru perioadele cand il insotea la vanatoare: pantaloni bufanti, ghete, scurte, fasuri.

"Imi amintesc ca primul lucru pe care l-a facut Zoia (Ceausescu, n.n.) cand m-a vazut a fost sa umble la tinuta mea cazona si sa-mi ofere din garderoba ei lucruri cu adevarat tineresti" Mihaela Ceausescu Moraru nepoata lui Nicolae Ceausescu

"Ceausescu nu cobora niciodata in halat sau papuci, cobora imbracat de plecare. Chiar si duminica cobora in haine de casa: pantaloni de stofa gri sau bej, sanda la culoare" Suzana Andreias "Cand pleca in delegatii, Ceausescu isi alegea singur hainele, de la costume la batiste. Nu se imbraca in acelasi costum doua zile la rand, ci cu altul de fiecare data" Suzana Andreias

CAmASi albe, mAtase naturalA

Din aceeasi carte a Suzanei Andreias, aflam ca Ceausescu purta numai camasi albe, doar din matase naturala, care erau ambalate si asezate in cutii speciale. La fiecare dintre cele 20 de perechi de costume avea cate o cravata asortata. Puloverele se faceau in tara, la fel ca si camasile, Fabrica de textile din Timisoara detinand monopolul pe camasile "tovarasului". Cand plecau in delegatii peste hotare, la fiecare ambasada exista un functionar care avea ca sarcina "de serviciu" prezentarea de cataloage si reviste de moda celor doi inalti oaspeti. Dupa ce fiecare isi alegea modelul preferat, "curierul" le achizitiona din magazine, intotdeauna de marca. Pretul il plateau… tovarasii contribuabili.

Zvonuri si ipoteze

In anii ’90 a curs multa cerneala din penitele ziaristilor care se ambitionau sa raspunda la intrebarea "Unde sunt banii lui Ceausescu si bijuteriile Elenei?" Suzana Andreias contrazice zvonurile, declarand ca "tovarasa" "avea o bratara de aur pe care o purta mereu, un lant cu medalion la fel cu bratara si cerceii. Numai doua perechi de cercei am vazut la ea. Si o verigheta de platina pe care i-a facut-o cadou Ceausescu la aniversarea a 25 de ani de casatorie." Cui sa dam crezare? Omului de casa al familiei prezidentiale, sau "presei libere" care vorbea de 70 de saci cu aur scosi din vila din Primaverii, nr. 50 si depusi la Banca Nationala o data cu decizia de confiscare a averii Ceausestilor? Si daca ziaristii aveau dreptate, ce-au devenit sacii cu aur?