Gica, in versuri

Maestrul n-avea "texte", daca putem spune asa. Ci versuri si rime… o multime!

I-a placut sa cante despre bautura si despre "fetite dulci". Desi nu intorcea capul dupa reprezentantele sexului frumos. Si nici nu punea gura pe pahar, dar melodiile sale sunt stropite din belsug cu "tulburel": "La crasma din Ferentari"… "Da-i cu spritul pan’ la ziua, / Pe soseaua gatului / Sa-ti ajunga pana-n suflet / Si sa-i stinga focul lui / Sa nu mai stii de suparare / Sa uiti de tine, sa-ti fie bine / Si cat o fi noaptea de mare / S-o tii intr-un cantec si-un chiuit". "Ia mai toarna-un paharel / Sa ne-nveselim nitel / Sus paharul fiecare/ Hai noroc si la mai mare!"

NIMENI NU L-A CREZUT… Asadar, "bautura" a fost numai un pretext ca sa-i iasa rima. Totusi, maestrul Gica a baut, parca, din "putul cu cinci izvoare", fiindca pe scena niciodata n-avea astampar: "Foaie verde, trei migdale, / La Bolintinu’ din Vale / Este-un put cu cinci izvoare, / Doua dulci si trei amare / Cine bea, astampar n-are. / Sa bea si mandruta mea / Si sa-mi poarte dragostea. / Tot am zis: ma duc, ma duc / Si nimeni nu m-a crezut, / Dar acum o sa ma creada, / Fiindca n-o sa ma mai vada. He, hei, si-asa!"

LAUTARUL SI COBZARUL. "Canta-mi lautar", "Sa-mi canti, cobzar" si "Mana, birjar"! "Zi una mai saltareata/ Ca la 4 dimineata / Cand se duc oltenii-n piata / Fir-ar sa fie de viata / Ca-i subtire ca o ata..."

"Cel mai frumos tango din lume" a fost interpretat, inegalabil, de maestru. Poate tocmai de aceea i s-a spus "poetul tangoului". Si nu numai. Romantismul s-a simtit din plin in cantecele sale: "Astazi e ziua ta /Zi frumoasa ca tine / Ti-am adus ghiocei ca sa-ti murmure ei / Cat de mult de iubesc". "Ti-am luat un martisor", "Un gondolier", "Sub balcon", "Canta-mi sa uit dragostea / Care mi-a frant inima, Canta!" "Iubirea-i ca un soare", "Dragostea se tine scai de tine", "Am iubit si-am sa iubesc". A iubit Bucurestiul mai mult decat orice edil al Capitalei: "Bucuresti, Bucuresti, fratele meu esti / Bucuresti, Bucuresti, tu ma-nveselesti". "Bucurestiul meu iubit". Nici carciumioarele n-au fost uitate, "Casuta" sau tramvaiul. "Hai sa ne-ntalnim sambata seara / Intr-o carciumioara la Sosea /…" "Du-ma acasa, mai, tramvai, / Du-ma iute, ce mai stai... / Du-ma la casuta mea, / Cu portita si cismea. / Noaptea se lasa in mahala, / Pe strada noastra e pustiu. / La o portita sta cineva, /Si m-asteapta ca sa vin…". A iubit viata si tot ce e frumos: "Pacat, fetito draga", "Trurli, Trurli", "De n-ar fi fetele", "Cele mai frumoase fete" si "Fetite dulci ca-n Bucuresti / In toata lumea nu gasesti / Priveste drept in ochii lor / Si-ai sa citesti povesti de-amor".

"TINE-O INTR-O PETRECERE!" "Asta-seara nimeni sa nu doarma, pana la ziua toti sa ne distram, / Ospatarii in pahar sa toarne, si cu lautarii sa cantam! / Si asta-seara in dans ne strange-n brate o fata frumoasa in pacat, / Seara asta le rugam pe soate, sa se faca ca n-au observat! // Asta-seara nimeni sa nu doarma, ca tot vom dormi cand n-om mai fi, / Nevestico, un pahar mai toarna, bea cu mine, nu ma cicali! / Azi cu lautarii dupa mine vom porni cu toti prin Bucuresti, / M-oi opri unde ne-o fi mai bine, c-asta-seara-i bine sa traiesti! // Pai tine-o pe Do, tine-o pe Si, tine-o pe La, mandruta mea, / Tine-o pe Mi, tine-o pe Re, tine-o intr-o petrecere!"

TRECE TIMPUL. Teoretic, Gica Petrescu n-a stiut ce-i supararea: "Nu-ti mai face sange rau, mai vere / Fiindca e pacat de Dumnezeu / Pai nu mai tot ofta ca o muiere / Fa mai bine asa cum iti spun eu…". De la o vreme insa, chiar si versurile lui Gica Petrescu au simtit "povara" amintirilor: "As vrea anii tineretii", "Am inceput sa-mbatranesc", "Ai si venit la mine, toamna", "Viata", "Vine-o vreme", "Trece timpul", "De ce e viata sucita"? "Tinerete, fugi de mine", "Cand se crapa de ziua altadata", "Varsta mea". "Nu ma supar, batranete". Nimic nu pare sa-l fi intristat pe lumea aceasta. Asa se face ca si-a "scris" din vreme "Testamentul". Iata cum canta maestrul insusi: "Uite-asa as vrea sa mor/ Cu cobzarul langa mine, cu paharul langa mine / Uite-asa as vrea sa mor / Intr-o crasma din Obor / Sa-mi scriu cand o fi momentul / Cu vin rosu testamentul / Uite-asa as vrea sa mor // Sa-i tragem o betie / De pomina sa fie/ Si dupa-o saptamana / Sa mor cu sticla-n mana // Nu vreau bocete si jale / Vreau in cea din urma cale/ Un cobzar, lautar / Vreau cantand sa-mi tina locul de dricar / Nu vreau nici o mutra trista / Stand cu nasul in batista!". Ei, "Lume, lume"… "Amintiri, amintiri"….

S-A FACUT LOCATAR CU DOMICILIU-N RAI In locul unor discursuri lungi si siropoase, maestrul prefera sa nu plictiseasca publicul, asa ca alegea sa cante o melodie saltareata: "Dragi prieteni, sus paharul, sa ne-nveselim / Pentru sanatatea noastra cu toti sa ciocnim / Puneti grijile deoparte, puneti-le-n cui, / Si cu cin’ mi-e drag pornesc prin Bucuresti hai-hui. // La Baneasa la Sosea sau chiar la Doi Cocosi, / De ciocniti un paharel cat sunteti sanatosi, / Sa nu mergeti cu masina, de bucluc sa dati, / Politaiu’ va pune, neica, sa suflati. // La sfarsit de saptamana, un sprit nu-i pacat, / Si cu bateria-n fata te simti mai barbat. / Da’ de nu sa bei… apa sau chiar ceai, / C-altfel te faci locatar cu domiciliu-n rai! / Lailailalalalai lailailalalalai.... Dragi prieteni, sus paharul, sa ciocnim cu toti, / Pentru soata sau copii si chiar pentru nepoti / De bei Riesling sau Feteasca te crezi mai voinic, / Si te vezi inalt si chipes cat ai fi de mic / Ai mai vrea sa ai si forta uriasului / Cand bei vin «Puterea Ursului»".