Imparati rosii

Monarhii inceputului de secol din tarile intrate in sfera comunismului au avut o soarta potrivnica. Daca in Rusia Nicolae al II-lea a fost asasinat impreuna cu intreaga sa familie, in China imparatul-copil Pu I a fost inchis si "reconvertit" ideologic in inchisorile lui Mao.

Monarhii inceputului de secol din tarile intrate in sfera comunismului au avut o soarta potrivnica. Daca in Rusia Nicolae al II-lea a fost asasinat impreuna cu intreaga sa familie, in China imparatul-copil Pu I a fost inchis si "reconvertit" ideologic in inchisorile lui Mao.

S-a renuntat astfel la insemnele imperiale purtate de vechii dinasti in favoarea costumatiei simple a reprezentantilor proletariatului. Sapca muncitoreasca a luat locul coroanelor imperiale, iar secera si ciocanul au inlocuit sceptrele si stemele regale.

Cadou pentru Lenin. Comunistii romani care l-au cunoscut in carne si oase pe Lenin s-au declarat la unison uimiti de hainele modeste pe care le imbraca. Alexandru Buican, Gheorghe Cristescu, Mihail Gheorghe Bujor, Grigore Bors si Lucretiu Patrascanu - cativa dintre rarii romani care l-au intalnit - au recunoscut pe rand ca era "imbracat extrem de simplu", chiar "modest", cu "haine obisnuite de culoare neagra".

In 1920, Nennich Francisc (roman aflat pe atunci in indepartata Siberie) a fost delegat la al IX-lea congres bolsevic. El a povestit astfel despre aparitia "parintelui popoarelor", Lenin: "Era imbracat curat si ingrijit, dar nicidecum intr-un costum elegant. Ba, din contra, destul de purtat. Si atunci ne-am hotarat sa-i cumparam un rand de haine elegante. Alimente aveam destule, si in timpurile acelea grele haine bune puteai primi numai pe alimente. Ziua urmatoare ne-am dus la Kremlin. Ni s-a dat drumul. Tovarasului Lenin i s-a comunicat ca-l cauta delegatia de partid din Siberia. Am intrat la tovarasul Lenin si i-am spus ca noi, delegatii din Siberia, ii facem cadou un costum elegant negru. Lenin s-a uitat la costum si a remarcat: Frumos si bun! Dupa aceea ne-a explicat ca in Rusia sovietica sunt foarte multi muncitori care n-au nici macar un costum asa de bun cum e acela pe care il poarta el. Pe urma a zambit si a spus: Va sa zica este vorba de un dar ce mi-l faceti? Da, am raspuns noi. Atunci dati-mi voie ca eu sa remit acest dar aceluia care intr-adevar are nevoie de el. Si, deschizand geamul, cheama pe cineva. (…) Lenin i-a spus: Uite, tovarasii din Siberia ti-au adus hainele acestea ca sa ai si tu niste haine cumsecade". Prin asemenea gesturi isi cucerea Lenin adeptii.

Generalissimul Stalin. Prin 1912 politia tarista care se afla pe urmele lui Stalin raspandea astfel semnalmentele gruzinului, in acea vreme necunoscut activist: "Poarta o palarie neagra si un palton vechi cu guler".

Nimic - cu exceptia palariei la care a renuntat - nu s-a schimbat din acest punct de vedere in viata gruzinului dupa accederea la putere. Fotografiile de epoca din anii ’30 il prezinta pe liderul sovietic imbracat foarte simplu. Comisarul adjunct al aviatiei, I.S. Iakovlev, care-l cunostea personal, a facut urmatoarea relatare: "Stalin este exceptional de modest in tot ceea ce-l priveste personal, a povestit acesta. Se imbraca simplu: pana la izbucnirea razboiului, purta de obicei o tunica gri, adica propriu-zis nu o tunica, ci o haina comuna de lucru, care sa nu stinghereasca miscarile; pantaloni gri facuti din aceeasi stofa si cizme usoare din piele moale".

La ocaziile speciale, prilejuite de intalniri cu alti lideri politici, Stalin purta o uniforma de maresal. In partea stanga a pieptului afisa o singura distinctie - steaua de aur, ordinul de erou al Uniunii Sovietice.

"Costumul à la Mao". Cat timp a durat razboiul civil impotriva fortelor nationaliste, Mao Tse-dong, viitorul dictator chinez, a apelat la o tunica militara. Dupa cucerirea puterii de comunisti si instalarea sa in functia de presedinte al Republicii Populare Chineze, a fost "nevoit" sa poarte haine civile. De la fostul sau adversar politic a preluat costumul "à la Sun Yat-Sen", redenumit intre timp "costumul à la Mao", de culoare maro inchis sau gri, completat cu o sapca muncitoreasca. In aceasta ipostaza l-a prezentat de-a lungul timpului propaganda de stat: imbracat la patru ace, presedintele lucra la birou. Medicul sau personal - Li Zhisui - a dezvaluit, dupa moartea dictatorului, adevarul: "Nu lucra niciodata in birou. Fotografiile ce il prezentau in costum lucrand la birou erau contrafacute". Mao lucra si isi petrecea cea mai mare parte a zilei "intr-un imens pat". Aversiunea lui Mao fata de ceea ce insemna eticheta vestimentara era proverbiala.

In 1949, seful sau de protocol i-a sugerat sa poarte, conform convenientelor internationale, costum inchis si pantofi negri. Mao a replicat atunci infuriat: "Noi, chinezii, avem propriile noastre obiceiuri. La ce bun sa-i imitam pe altii?". Indraznetul subaltern a fost concediat. Alta data, pe Hrusciov, presedintele sovietic, l-a intampinat in 1958 in piscina, imbracat doar in... slip.

In acest timp insa, sute de milioane de chinezi se imbracau in salopete incheiate in nasturi cu chipul lui Mao si se inchinau, la culcare si la trezire, in fata portretului sau.

Fara costum la inmormantare Lilly Marcou a povestit in cartea "Viata privata a lui Stalin" despre aspecte mai putin cunoscute: "Continua sa duca o existenta austera, in ciuda cadrului de viata somptuos. Purta toata iarna suba saracacioasa pe care o avea din timpul razboiului civil. Si o va purta pana la sfarsitul vietii. Pentru fiecare anotimp avea un costum uzat. Impreuna cu mantaua de front si uniforma de maresal, toate acestea formau intreaga lui garderoba." Cand a murit, ne spune Molotov, "nu avea ceva potrivit cu care sa fie imbracat. Tunica ii era tocita la maneci". Haine uzate si pantofi de piele Doctorul Li Zhisui, medicul personal al lui Mao, a relatat cateva dedesubturi din viata pacientului sau: "Cand se imbraca, isi punea haine uzate si pantofi de panza. Isi punea pantofi de piele numai in ocazii publice." In 1976, cand Mao a murit, membrii de varf ai puterii chineze au decis imbalsamarea sa dupa modelul lui Lenin. In urma tratamentului la care a fost supus, corpul neinsufletit s-a umflat, hainele devenind dintr-odata neincapatoare. Pentru a putea fi totusi "expus" cum se cuvine maselor, costumul sau a fost ajustat pe noile masuri. "Barbosul", liderul camasilor verzi din america latina Fidel Castro, liderul havanez, s-a despartit foarte rar de uniforma pe care o purtase de-a lungul razboiului civil. El a devenit rapid un model pentru subalternii sai. Acestia i-au copiat nu numai vestimentatia, ci si felul de a-si purta barba. Toti cei din jurul sau au inceput sa poarte barbi, ceea ce le-a atras din partea jurnalistilor porecla "barbudos" (barbosii). Imediat dupa preluarea puterii, ochii intregului mapamond au fost atintiti asupra lor. O prima iesire in afara Cubei a avut loc in 1959. La invitatia Clubului American de Presa, Castro a acceptat sa viziteze Statele Unite. Carlos Franqui, redactor al revistei Revolucion in acei ani, a explicat succesul de care s-a bucurat politicianul cubanez in periplul sau american: "Ne spunea sa zambim mereu. Se imbraca mereu in camasile sale verzi, de culoarea maslinei, care nu erau niciodata scrobite ori calcate. Isi purta parul si barba mult crescute, astfel incat sa para mai matur decat cei 33 de ani ai sai. Oamenii din presa spuneau ca arata ca un erou din Antichitatea romana".