In felul lui

Mircea Florian face parte din primul val al muzicii folk, dar si din grupul celebru "Ceata melopeica", organism viu, mobil, extensibil si adaptabil.

Mircea Florian a tinut egala balanta intre muzica si poezie

Mai mult decat avizat, Mircea Florian ne-a povestit de-a fir a par cam tot ce se poate despre folk. "Daca ar fi sa povestesc despre cum a aparut folkul la noi dureaza 160 de ani. La vremea aceea era important ca, fara sa isi doreasca neaparat, o serie de oameni care se ocupa de muzica de o buna bucata de vreme a simtit nevoia de a balansa produsele lor artistice mai spre poezie. Fiecare in felul lui.

INTERES PENTRU FOLCLOR. Unii folosind versuri scrise de poeti cunoscuti, clasici sau contemporani, altii, nu multi, printre ei ma numaram si eu, incercand sa-si cante propriile versuri. Asta poate si dintr-un fel de sincronism iarasi nevoit, dar evident, cu restul lumii. A aparut spontan, dar e o prima impresie. In spate era o sumedenie de traditii. La urma urmei, interesul pentru folclor te indrepta catre o astfel de chestie, fiindca el era o ingemanare dintre poezie si muzica. Este important sa fii stapanul, maestrul celor doua compartimente si sa faci singur aceste doua bucati in asa fel incat cele doua sa fie foarte rotunde. La mine a fost o chestie aproape naturala, as zice, nu am vrut neaparat sa fac asa.

MEANDRE. Pe parcurs, folkul a avut mai multe meandre. De unde era foarte simplu si se canta cu o singura chitara sau cu un instrument simplu, treaba asta la un moment dat mie nu mi-a ajuns, a devenit mult mai complicata instrumental, muzical, si asa s-au nascut niste variante folk-rock care functioneaza si astazi nu numai la mine, ci si la altii care canta astazi mult mai ritmat decat se canta pe vremea aceea. Piesele atunci erau mult mai terne, mult mai centrate pe text, cum spunem noi, atat doar, parca s-a mai indreptat putin balanta intre muzica si poezie, chiar si ritm.

As putea sa va povestesc cat de mult am fost legat de un concert pe care l-am construit pe la inceputul anilor ’70, care se chema «Spectacole irepetabile, angrenaje de poezie si muzica». Era un concert destul de simplu, dar care la vremea aceea era foarte novator. Incercam sa conectez mai multe arte. De fapt, era o incercare de a face ceea ce se cheama astazi multimedia. Ingemanand poezie cu arte vizuale, cu cinematograf, cu muzica si altele. Toate acestea se intamplau la Clubul Arhitecturii. Acolo implicasem in aceasta constructie pe Ion Caramitru, pe Motu Pittis, pe Gabriela Melinescu, Nicu Vladimir, Anton Petrasincu. Proiectam imagini pe niste ecrane destul de amarate. Tehnologia la vremea aceea era destul de rudimentara. Puerila, dar cu atat mai abitir erau rezultatele. Nu aveau niciodata dubluri, mi-au ramas adanc infipte in memorie si ma gandesc ca nu le-am documentat. Cred ca am doar doua sau trei fotografii. E o poveste la care tin. De aceea v-am spus-o, pentru acest numar despre folk."

JUMATATEA ASTA

Jumatatea asta / mult este prea mare / Ca s-o fac mai mica / tai din departare.

Refren : Lasa-ma, parinte, restul n-o sa-l caut / Si fara cuvinte linistea sa-ti laud.

Sanatatea noastra / subrezeste parca / Nu ne mai prieste / somnul sub o barca.

Refren : Sub copacul galben / totul neted pare, / Dar ascunse aripi / varsa serpi in mare.

versuri: Mircea Florian

NEAJUNSURI, APASARE Oprelistile fostului regim, dupa parerea lui Mircea Florian, au fost extrem de catalizatoare, ca niste fermenti nemaipomeniti. "Intr-un fel, daca faci protest-song, asa se numea la vremea aceea, o forma, subliniez, mai soft de protest, nu apucai sa marai prea tare in front. Totusi iti trebuia intr-adevar substanta pe care sa o negi. Tocmai asta era ceea ce iti oferea sistemul. Neajunsuri, apasare, furia pe care o aveai impotriva tuturor acestor lucruri, inechitatea care te coplesea, mai ales, tanar fiind, erai rascolit de ce se intampla in jur, toate astea functionau, cum spuneam, ca ferment." FORMULA WORDMUSIC Pentru Mircea Florian, atat prezenta sa, cat si a intregii echipe pe scena era un act teatral. "Fireste ca de la inceput m-am preocupat si de vizualul spectacolului. La prima editie a Festivalului Primavara Baladelor, unde am avut un spectacol - «Pomul cibernetic», aveam niste ii populare romanesti foarte lungi, amestecate cu cateva sari-uri si vesminte orientale, in spectacol folosindu-se instrumente orientale. Centrul de greutate al intregului spectacol era o formula careia i-as spune astazi wordmusic, o chestie integrativa muzicala care incerca sa apropie muzica orientala cu muzica romaneasca si cu poezia romaneasca." MICI CENTRE ALE MISCARII Parerea lui Mircea Florian este ca folkul chiar nu trebuie sa intereseze pe toata lumea. "Era oricum o zona elitara putin. Sau ascunsa. Existau cluburi, si in cateva din ele reusisem cumva si prin acordul tacit al celor din conducere sa avem mici centre, mici noduri ale miscarii folk, fara de care ea nu ar fi existat. Tin minte ca sintetizatoarele, la inceput foarte curioase, sunau ca trompeta Armaghedonului capitalist care da iama peste minunatele teritorii mioritice."